Categoria: Poezii pentru copii
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 15 martie 2023
Vizualizări: 616
Poezii din aceiaşi categorie
Racheta mea
Iute zboară o rachetă
Peste plaiul meu natal.
Toţi copii o admiră,
Sus, de bucurie - sar.
Cățelul Azorel
Azorel e un cățel.
Alb, frumos și mititel.
Latră cât il ține gura
Și aleargă tot într-una.
Este cel mai curajos
Cu stăpânul cel frumos
Nu te poți apropia,
Să-i faci rău acestuia.
Cât este de grijuliu
Când vine noaptea târziu..
De departe simte știe..
Îl așteaptă ca să vie
Și-i atât de bucuros.
Ce să facă, doar el știe
E iubit și este mândru
De stăpânul respectuos
FURNICUTA
SUNT MICUTA SI DRAGUTA
SUNT O BIATA FURNICUTA.
AM IESIT ACUM LA SOARE
DUPA IARNA GREA SI GERUL MARE
NU AM DE GAND SA LENEVESC
TOATA VARA EU MUNCESC
STRANG HRANA SI MA GRABESC
CA LA IARNA NU GASESC.
În sânul nopţii…
Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...
Când amurgul stă să ardă
în țărâna de pe drum,
soarele (să nu să piardă)
își deschise ochi subțire
printre norii arși de scrum.
Mult jăratec umblă-n valuri,
prinzând trestia și lacul,
prinzând florile pe maluri.
Aci, vântu-și face veacul.
S-a trezit și se porni
la un neam de păpădii.
Trecu stins prin somnul ierbii
ca un sfânt răpus în piatră,
și o luă apoi spre sat
să-și găsească loc în vatră.
Prispa este caldă încă,
o pisică leneveşte:
ziua întreagă a fost pe luncă...
cu stăpânu’ la cosit.
Dar cum noaptea tainic creşte,
vântul iar se risipeşte
și aleargă
printre nuci
pasărea de păpădie
care urcă-n lumea largă,
uneori printre uluci.
Doarme -n floarea fistichie,
doarme fluturu’ sprinţar,
legănat în șoapte blânde
de-o păpușă cu tichie.
Cum păpușa are har,
cască alături un bondar.
Timpul curge în risipă,
norii galbeni nu-l ajung.
Mai clipeşte pentr-o clipă
ochiul roşului amurg.
Greier mic cu paşii repezi
şi cu glasul ascuţit,
urcă-n grabă două lespezi;
Altu’ îşi cântă lung amorul
unei tufe de cucută:
oare cine îl ascultă ?…
Pe la streşini de cerdac,
într-un cuib de rămurele,
puisorii nu mai tac.
Se îndeamnă în culcuş
lângă alte rândunele.
Undeva în depărtare
se aude un lătrat;
câinelui i se năzare
o nălucă sau un hoţ
care vine noaptea -n sat,
când cocoşii s-au culcat.
Luna hoinăreşte -n cer,
pe la porţi de stele bate:
- Doar lumină eu vă cer
pentru fete deocheate -
bezne reci să ardă -n noapte;
să se limpezească toate
ca nisipurile-n ape.
Umblă ielele desculţe
La Stejaru’ cu Izvoare,
îndărăt pe drum de piatră
(scăpărând în felinare)
trece şirul de căruţe...
Şi cum satu-i cumpănit
cu poveşti de altădată,
din mătăsuri s-au ivit
stelele subțiri, stângace.
În adâncu’ lor se arată
flăcările altor vremuri:
Luna -n cer e cât o roată.
Întunericul se -nchide
(şovăielnic dar supus)
în luminile lichide.
Astru fraged, rubiniu,
pâlpâie în sânul nopţii
ca un înger timpuriu.
din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și Norul -
Ștefan Radu Mușat
reverii/3
dimineață senină
de noiembrie,
vântul a urcat
în corăbii de smarald
temerile,
grijile,
durerile noastre....
le duce pe mare,
hăt departe.
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!
Racheta mea
Iute zboară o rachetă
Peste plaiul meu natal.
Toţi copii o admiră,
Sus, de bucurie - sar.
Cățelul Azorel
Azorel e un cățel.
Alb, frumos și mititel.
Latră cât il ține gura
Și aleargă tot într-una.
Este cel mai curajos
Cu stăpânul cel frumos
Nu te poți apropia,
Să-i faci rău acestuia.
Cât este de grijuliu
Când vine noaptea târziu..
De departe simte știe..
Îl așteaptă ca să vie
Și-i atât de bucuros.
Ce să facă, doar el știe
E iubit și este mândru
De stăpânul respectuos
FURNICUTA
SUNT MICUTA SI DRAGUTA
SUNT O BIATA FURNICUTA.
AM IESIT ACUM LA SOARE
DUPA IARNA GREA SI GERUL MARE
NU AM DE GAND SA LENEVESC
TOATA VARA EU MUNCESC
STRANG HRANA SI MA GRABESC
CA LA IARNA NU GASESC.
În sânul nopţii…
Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...
Când amurgul stă să ardă
în țărâna de pe drum,
soarele (să nu să piardă)
își deschise ochi subțire
printre norii arși de scrum.
Mult jăratec umblă-n valuri,
prinzând trestia și lacul,
prinzând florile pe maluri.
Aci, vântu-și face veacul.
S-a trezit și se porni
la un neam de păpădii.
Trecu stins prin somnul ierbii
ca un sfânt răpus în piatră,
și o luă apoi spre sat
să-și găsească loc în vatră.
Prispa este caldă încă,
o pisică leneveşte:
ziua întreagă a fost pe luncă...
cu stăpânu’ la cosit.
Dar cum noaptea tainic creşte,
vântul iar se risipeşte
și aleargă
printre nuci
pasărea de păpădie
care urcă-n lumea largă,
uneori printre uluci.
Doarme -n floarea fistichie,
doarme fluturu’ sprinţar,
legănat în șoapte blânde
de-o păpușă cu tichie.
Cum păpușa are har,
cască alături un bondar.
Timpul curge în risipă,
norii galbeni nu-l ajung.
Mai clipeşte pentr-o clipă
ochiul roşului amurg.
Greier mic cu paşii repezi
şi cu glasul ascuţit,
urcă-n grabă două lespezi;
Altu’ îşi cântă lung amorul
unei tufe de cucută:
oare cine îl ascultă ?…
Pe la streşini de cerdac,
într-un cuib de rămurele,
puisorii nu mai tac.
Se îndeamnă în culcuş
lângă alte rândunele.
Undeva în depărtare
se aude un lătrat;
câinelui i se năzare
o nălucă sau un hoţ
care vine noaptea -n sat,
când cocoşii s-au culcat.
Luna hoinăreşte -n cer,
pe la porţi de stele bate:
- Doar lumină eu vă cer
pentru fete deocheate -
bezne reci să ardă -n noapte;
să se limpezească toate
ca nisipurile-n ape.
Umblă ielele desculţe
La Stejaru’ cu Izvoare,
îndărăt pe drum de piatră
(scăpărând în felinare)
trece şirul de căruţe...
Şi cum satu-i cumpănit
cu poveşti de altădată,
din mătăsuri s-au ivit
stelele subțiri, stângace.
În adâncu’ lor se arată
flăcările altor vremuri:
Luna -n cer e cât o roată.
Întunericul se -nchide
(şovăielnic dar supus)
în luminile lichide.
Astru fraged, rubiniu,
pâlpâie în sânul nopţii
ca un înger timpuriu.
din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și Norul -
Ștefan Radu Mușat
reverii/3
dimineață senină
de noiembrie,
vântul a urcat
în corăbii de smarald
temerile,
grijile,
durerile noastre....
le duce pe mare,
hăt departe.
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!
Alte poezii ale autorului
flux de poeme naani /60
strămoșii
ducând pe umeri
războaie si foamete
n-au trădat patria
transfigurare 1/5
este adevărat
că numerele negative
nu sunt simpatice
totuși
ele sunt necesare
în rostuirea vieții
intenția
poate schimba sensul
poate porni motorul voinței.
flux de poeme naani /39
boarea serii pătrunde
ca o pasăre printre
sălcii plângătoare-
îmbrățișări
conversații tăcute/2
flăcări stranii
adâncesc
tainele orizontului;
destine -desfășurate
pe treptele de-ncercări ispititoare,
desfoliază amurgul
în solzi de-ametist
iluzioniștii,
asemenea argonauților,
îmbracă
osemintele aducerilor-aminte
în lână
de aur .
fulguiri//8
orașul e viu când
locuitorii lui
simt zborul păsărilor
peste talgerile fântânilor;
când inima copiilor lui
vibrează la atingerea bunătății.
casa noastră e vie
cand sufletele-s
luminoase.
o adiere de simfonii albastre/4
pe marginea drumului,
netam-nesam,
a inflorit un mac,
cam pricăjit săracu'.
iute,
o buburuză
a venit, să constate
ce s-a întâmplat.
flux de poeme naani /60
strămoșii
ducând pe umeri
războaie si foamete
n-au trădat patria
transfigurare 1/5
este adevărat
că numerele negative
nu sunt simpatice
totuși
ele sunt necesare
în rostuirea vieții
intenția
poate schimba sensul
poate porni motorul voinței.
flux de poeme naani /39
boarea serii pătrunde
ca o pasăre printre
sălcii plângătoare-
îmbrățișări
conversații tăcute/2
flăcări stranii
adâncesc
tainele orizontului;
destine -desfășurate
pe treptele de-ncercări ispititoare,
desfoliază amurgul
în solzi de-ametist
iluzioniștii,
asemenea argonauților,
îmbracă
osemintele aducerilor-aminte
în lână
de aur .
fulguiri//8
orașul e viu când
locuitorii lui
simt zborul păsărilor
peste talgerile fântânilor;
când inima copiilor lui
vibrează la atingerea bunătății.
casa noastră e vie
cand sufletele-s
luminoase.
o adiere de simfonii albastre/4
pe marginea drumului,
netam-nesam,
a inflorit un mac,
cam pricăjit săracu'.
iute,
o buburuză
a venit, să constate
ce s-a întâmplat.