Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 30 iulie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 689
Poezii din aceiaşi categorie
Melancolie de George Bacovia în daneză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
Hvilken stump, hvilken jamren om efteråret...
Og den vilde skov hyler -
I cochles runger et bom,
Og damen starter mere ynkeligt.
- Hør, du, godt, skat,
Græd ikke og vær ikke bange -
Hør hvor hårdt, fra dybet,
Jorden for ham kalder os...
flux de poeme naani /40
respirația îngerilor
printre salcâmii de mătase
înfioară
grădina
În lumea
În lumea nopții,
Ascunsă sub ghicitoare,
Luna a căzut,
Soarele s-a pierdut.
Natura e pustie,
Nu mai pare vie,
Nu mai este vreo cântare,
Și mândrul,bunul soare.
Autor: Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Două cinteze!
Pe-un ram de frunză dezgolit
Erau la un taifas două cinteze,
Ce se plângeau cât li-i de greu
Că nu mai au unde să hiberneze.
Se-aude că va cădea zăpadă
Care se va așterne peste tot,
Și nu vom mai găsi mâncare
Nici măcar o iarbă de troscot.
Am auzit și eu dragă surată
Că gerul va fi unul năprasnic,
Și-atunci ce oare vom mânca
Că omul a uitat să fie darnic.
Acum găsim ușor ce ciuguli
Că toamna este așa bogată,
În cuib nu vom avea provizii
Că și creanga ne va fi tăiată.
De unde știi tu acest lucru
Că nici copacul n-are să fie?
Îți spun c-am auzit o vorbă
La cei ce lucră-n primărie.
Ziceau că-i multă murdărie
De la suratele noastre ciori,
Și doar când toți copaci-i taie
Acestea vor pleca în alte zări.
Atunci, hai să ne îmbrățișăm
Și-n grabă să ne luăm zborul,
Până nu va fi mult prea târziu
Când frigul va fi adus cu norul.
Așa tăifăsuiau săracele cinteze
Și grija mare pe cioc li se citea,
Că n-au nici cuib, nici ce mânca
Și doar voia Cerului...le rămânea!
Albastrul cer
Albastrul cer
În care te descopăr
Ziua spre înserat
Din albastrul cer
Îmi alină focuri
Și nopțile lungi și pustii
Nu mai scad.
Din albastrul cer
Mai păstrez o poză cu tine
Îngenunchez,mă rog
Iar îngenunchez și plang
Acopăr pămantul
Cu lacrimi ce dor de suspine
Știind că nu o să te mai pot,
păstra în gand,
Și o să mor în uitare
Neștind în lume de mine
Că am fost o muză a poeziei
în inimă și minte
Iar eu îmi voi aminti de tine
Muză aleasă,
Corifeu de cuvinte.
Iarna de Stela Enache în suedeză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Vinter
--- 1 ---
Från luften sållar den fruktansvärda vintern snömolnen,
Långa resande trojaner samlade i en hög på himlen;
Flingor flyger, svävar i luften som en svärm av vita fjärilar,
Sprider frossa på landets bleka axlar.
Det snöar på dagen, det snöar på natten, det snöar igen på morgonen!
Med en silverkedja klär sig de stolta landet;
Den runda, bleka solen förutses bland molnen
Som en dröm om ungdomar bland de gångna åren.
--- R ---
Det är helt vitt på fälten, på kullarna, runt omkring, i fjärran,
Som vita spöken försvinner de uppträdda popplarna i smöret,
Och på den ödsliga sträckan, utan spår, utan väg,
Du kan se de förlorade byarna under de vita rökmolnen.
--- 2 ---
Men snön slutar, molnen flyr, den önskade solen
Det lyser och skingra havet av snö.
Här är en lätt släde som går över dalarna...
Det klirrade av skallror i den glada luften.
--- R ---
Det är helt vitt på fälten, på kullarna, runt omkring, i fjärran,
Som vita spöken försvinner de uppträdda popplarna i smöret,
Och på den ödsliga sträckan, utan spår, utan väg,
Du kan se de förlorade byarna under de vita rökmolnen.
Melancolie de George Bacovia în daneză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
Hvilken stump, hvilken jamren om efteråret...
Og den vilde skov hyler -
I cochles runger et bom,
Og damen starter mere ynkeligt.
- Hør, du, godt, skat,
Græd ikke og vær ikke bange -
Hør hvor hårdt, fra dybet,
Jorden for ham kalder os...
flux de poeme naani /40
respirația îngerilor
printre salcâmii de mătase
înfioară
grădina
În lumea
În lumea nopții,
Ascunsă sub ghicitoare,
Luna a căzut,
Soarele s-a pierdut.
Natura e pustie,
Nu mai pare vie,
Nu mai este vreo cântare,
Și mândrul,bunul soare.
Autor: Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Două cinteze!
Pe-un ram de frunză dezgolit
Erau la un taifas două cinteze,
Ce se plângeau cât li-i de greu
Că nu mai au unde să hiberneze.
Se-aude că va cădea zăpadă
Care se va așterne peste tot,
Și nu vom mai găsi mâncare
Nici măcar o iarbă de troscot.
Am auzit și eu dragă surată
Că gerul va fi unul năprasnic,
Și-atunci ce oare vom mânca
Că omul a uitat să fie darnic.
Acum găsim ușor ce ciuguli
Că toamna este așa bogată,
În cuib nu vom avea provizii
Că și creanga ne va fi tăiată.
De unde știi tu acest lucru
Că nici copacul n-are să fie?
Îți spun c-am auzit o vorbă
La cei ce lucră-n primărie.
Ziceau că-i multă murdărie
De la suratele noastre ciori,
Și doar când toți copaci-i taie
Acestea vor pleca în alte zări.
Atunci, hai să ne îmbrățișăm
Și-n grabă să ne luăm zborul,
Până nu va fi mult prea târziu
Când frigul va fi adus cu norul.
Așa tăifăsuiau săracele cinteze
Și grija mare pe cioc li se citea,
Că n-au nici cuib, nici ce mânca
Și doar voia Cerului...le rămânea!
Albastrul cer
Albastrul cer
În care te descopăr
Ziua spre înserat
Din albastrul cer
Îmi alină focuri
Și nopțile lungi și pustii
Nu mai scad.
Din albastrul cer
Mai păstrez o poză cu tine
Îngenunchez,mă rog
Iar îngenunchez și plang
Acopăr pămantul
Cu lacrimi ce dor de suspine
Știind că nu o să te mai pot,
păstra în gand,
Și o să mor în uitare
Neștind în lume de mine
Că am fost o muză a poeziei
în inimă și minte
Iar eu îmi voi aminti de tine
Muză aleasă,
Corifeu de cuvinte.
Iarna de Stela Enache în suedeză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Vinter
--- 1 ---
Från luften sållar den fruktansvärda vintern snömolnen,
Långa resande trojaner samlade i en hög på himlen;
Flingor flyger, svävar i luften som en svärm av vita fjärilar,
Sprider frossa på landets bleka axlar.
Det snöar på dagen, det snöar på natten, det snöar igen på morgonen!
Med en silverkedja klär sig de stolta landet;
Den runda, bleka solen förutses bland molnen
Som en dröm om ungdomar bland de gångna åren.
--- R ---
Det är helt vitt på fälten, på kullarna, runt omkring, i fjärran,
Som vita spöken försvinner de uppträdda popplarna i smöret,
Och på den ödsliga sträckan, utan spår, utan väg,
Du kan se de förlorade byarna under de vita rökmolnen.
--- 2 ---
Men snön slutar, molnen flyr, den önskade solen
Det lyser och skingra havet av snö.
Här är en lätt släde som går över dalarna...
Det klirrade av skallror i den glada luften.
--- R ---
Det är helt vitt på fälten, på kullarna, runt omkring, i fjärran,
Som vita spöken försvinner de uppträdda popplarna i smöret,
Och på den ödsliga sträckan, utan spår, utan väg,
Du kan se de förlorade byarna under de vita rökmolnen.
Alte poezii ale autorului
colaj//9
iaca,
planeta norocului strălucește pe
aventuriere dorințe;
luna plină, din capricorn,
îndeamnă la prudență;
iar jupiter-nestânjenit că
prietenul saturn e retrograd în pești,
străpunge beregata berbecului.
un februarie stingher
apare la porți...
liniștea ascunde în miez,
rugăciuni fierbinți;
să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!
a fost ucis de Sfântul Trifon.
conversații tăcute/2
flăcări stranii
adâncesc
tainele orizontului;
destine -desfășurate
pe treptele de-ncercări ispititoare,
desfoliază amurgul
în solzi de-ametist
iluzioniștii,
asemenea argonauților,
îmbracă
osemintele aducerilor-aminte
în lână
de aur .
disensiuni/6
savoare și miros îmbietor
de panseluțe
picurate-n sos de
okonomiyaki.
÷
timp înghețat,
pisica-și unduiește coada
printre
little boy și fat man.
Joc/2
reacții atrofiate,
imbolduri frânte,
dezechilibre incizate in
sinusoida pasivității...
%
sentimentul neputinței
e calibrat
între pereții unei celule
pătratice.
începătură
rotație
robia
împinge barca credinței
spre curaj-
ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.
într-un dans de tobe spaniol,
lanțurile se rup,
încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.
omul-în cercul destinului,
mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,
prins într-un vârtej de orbire,
devine apatic.
dependent de
substanțe,
circumstanțe si nevoi
înainte de apusul soarelui,
iată-l
îngenuncheat,
adulmecând
robia...
tandem cu Moku/8
M: "ceață subțire,
prin stufărișul uscat,
răsună un clopot."
un pui de lăstun
încească să zboare.
M: "crenguțe tresar;
în vântul fără miros,
zori întredeschiși"
ca o aducere aminte,
zămbetul tău.
M: "sub salcia pletoasă
banca
scârțâie-n tăcere"
doruri sunt duse de briză
hăt departe.
M: " pietre netede
ascund șoaptele ploii-
rădăcini întinse"
spre tâlcuiri de tainice
vise
M: "noaptea se lasă,
peste veacuri;
un drum lin spre alte lumi"
e cutreierat de
îndrăzneți pelerini.
colaj//9
iaca,
planeta norocului strălucește pe
aventuriere dorințe;
luna plină, din capricorn,
îndeamnă la prudență;
iar jupiter-nestânjenit că
prietenul saturn e retrograd în pești,
străpunge beregata berbecului.
un februarie stingher
apare la porți...
liniștea ascunde în miez,
rugăciuni fierbinți;
să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!
a fost ucis de Sfântul Trifon.
conversații tăcute/2
flăcări stranii
adâncesc
tainele orizontului;
destine -desfășurate
pe treptele de-ncercări ispititoare,
desfoliază amurgul
în solzi de-ametist
iluzioniștii,
asemenea argonauților,
îmbracă
osemintele aducerilor-aminte
în lână
de aur .
disensiuni/6
savoare și miros îmbietor
de panseluțe
picurate-n sos de
okonomiyaki.
÷
timp înghețat,
pisica-și unduiește coada
printre
little boy și fat man.
Joc/2
reacții atrofiate,
imbolduri frânte,
dezechilibre incizate in
sinusoida pasivității...
%
sentimentul neputinței
e calibrat
între pereții unei celule
pătratice.
începătură
rotație
robia
împinge barca credinței
spre curaj-
ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.
într-un dans de tobe spaniol,
lanțurile se rup,
încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.
omul-în cercul destinului,
mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,
prins într-un vârtej de orbire,
devine apatic.
dependent de
substanțe,
circumstanțe si nevoi
înainte de apusul soarelui,
iată-l
îngenuncheat,
adulmecând
robia...
tandem cu Moku/8
M: "ceață subțire,
prin stufărișul uscat,
răsună un clopot."
un pui de lăstun
încească să zboare.
M: "crenguțe tresar;
în vântul fără miros,
zori întredeschiși"
ca o aducere aminte,
zămbetul tău.
M: "sub salcia pletoasă
banca
scârțâie-n tăcere"
doruri sunt duse de briză
hăt departe.
M: " pietre netede
ascund șoaptele ploii-
rădăcini întinse"
spre tâlcuiri de tainice
vise
M: "noaptea se lasă,
peste veacuri;
un drum lin spre alte lumi"
e cutreierat de
îndrăzneți pelerini.