flux de poeme naani /39

boarea serii pătrunde

ca o pasăre printre

sălcii plângătoare-

îmbrățișări


Категория: Стихи о природе

Все стихи автора: Anișoara Iordache poezii.online flux de poeme naani /39

Дата публикации: 30 июля 2023

Добавлено в избранное: 1

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 1209

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

tămâioase cu poetul Ghiorghios Seferis/2

" Tu scrii:

cerneala a scăzut 

marea suie"

citești în gând:

valurile roșiatice 

acoperă stânca.

Еще ...

o adiere de simfonii albastre/7

ce ne facem noi in primăvara asta?

prea multă culoare...

prea multă mireasmă-mbietoare....

despre cântări angelice, nu mai vorbesc.....

ia, să deschidem degrabă

fereastra 

și să-i spunem

dragului nostru prieten,

o poezie!

Еще ...

o adiere de simfonii albastre/2

în ochiul de apă.

o rândunică

se căznește să ciugulească

un grăunde de soare.

iar o libelulă, zăpăcită

de-atâta splendoare,

a rătăcit

drumul spre casă.

Еще ...

flux de poeme naani /53

întins pe iarbă

absorbit de

imensitatea oceanului

de stele

Еще ...

disensiuni/10

deși e-nnorat,

câțiva trandafiri

se pregătesc pentru 

Sărbătoarea Luminii.

÷

forța 

 vibrațiilor iubirii 

învinge ura lumii și dizolvă

într-o lacrimă de bucurie

toate

disensiunile.

apoi

traversează, ca o săgeată,

galaxiile.

 

Еще ...

flux de poeme naani /34

fără viziuni 

exacerbate inegalitățile

unghiul securității

mic

Еще ...

Стихи из этой категории

flux de poeme naani /30

refăcut puzzle-ul:

 luna din nou printre pini-

dispărând ușor

dincolo de poartă

Еще ...

eu ca o piatra

Eu, ca piatră ce voi fi,

nu voi fi moartă.

Voi răscoli oceanul,

voi fi erupție si foc și lavă.

 

Valuri de timp voi prăvăli în spațiu,

din propria cenușă voi zămisli un astru,

un soare cald născut din lacrimi,

ce arde vietile trecute-n veacuri

Еще ...

flux de poeme naani /52

conversații aprinse

la miezul nopții-

greierii din gradină

nu au nici ei somn

Еще ...

Sosirea primăverii

Soarele topește zăpada-n pădure,

Pământul hrănește întreaga natură

Dând viață unor tulpini să te bucure,

Ghioceii ce-anunță o nouă primăvară.

 

Albul acestei firave flori din păduri,

Simbol al purității vieții din natură,

Îți amintește în diferite alte moduri

Ce vie este flora și cât îi de matură.

 

Cu aceste creații divine, minunate

În buchețele vesele sunt împletite,

Și-n gânduri de iubire-s adunate

Ca daruri ce-n cuvinte sunt rostite.

 

Curcubeu, fenomen pe cerul vieții

A apărut în zori, dis de dimineață,

Și a vestit-o, ca să afle toți pueții

C-a răsărit, topind stratul de gheață.

Еще ...

flux de poeme naani /46

cu drag lui Arvo Part

 

coloană sonoră

 pentru vremuri triste

clopoțelul picură

stropi de lumină

Еще ...

Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în italiană

Iubesc ploaia nebună ce vrea

Să cadă, să doară, să fie doar ea

La masa aceluiași hol ruginit,

Când nimeni nu cere răspunsul primit,

S-o vreau ca să stea !

 

E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi

Deasupra la toate să ploaie pe noi,

Când stropii cei grei se dau rătăcind

De-a valma în cer și cad împietrind

Bezmetici și goi !

 

E ploaia pe geamuri ce cade strident,

Stau singur la geam și totuși absent

Când nimeni nu cere privirii reper,

Nu zic la nimeni, nici mie, că sper

Un soare prezent !

 

Mari picuri de nuntă stropesc apăsat

Cămașa de mire, Pământu-mpărat

Stă singur la masă, nuntași-s plecați,

Tomnatici și grei, de vânturi luați,

Săruturi răzbat !

 

De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin

Cu picurii reci mă cheamă să vin,

Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,

Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,

De crede-n destin !

 

Amo la pioggia

 

Adoro la pioggia pazzesca che vuole

Cadere, ferirsi, essere solo lei

Al tavolo della stessa sala arrugginita,

Quando nessuno chiede la risposta ricevuta,

Voglio che resti!

 

È un richiamo ossessivo alla condivisione dei bisogni

Soprattutto che piova su di noi,

Quando gli spruzzi pesanti vanno fuori strada

Si librano nel cielo e cadono rigidi

Pazzo e nudo!

 

È la pioggia che cade stridula sulle finestre,

Mi siedo solo alla finestra e tuttavia assente

Quando nessuno chiede riferimento allo sguardo,

Non dico a nessuno, nemmeno a me stesso, che spero

Un sole presente!

 

Grandi gocce nuziali cospargono forte

Camicia da sposo, Re della Terra

Siediti da solo a tavola, sposati e parti,

Tomnatico e pesante, preso dai venti,

Baci, forgia!

 

Anche se piove, va tutto liscio

Con le gocce fredde mi chiama a venire,

Soprattutto per dirmi cosa vuole,

Adoro la pioggia pazzesca così com'è

Credere nel destino!

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍