Mi-e dor
Mi-e dor să văd stejarul întinerind
Ascunsă-i tinerețea după frunze
Mi-e dor să ascult ciripitul păsărilor
Cand păsările se duc pe rand
din frunziș în pieziș
Mi-e dor să văd iarba grasă și verde
Neatinsă de prima brumă de noiembrie
Cate fire de iarbă își schimbă culoarea
Atatea frunze cad pe pămant.
Frunze ce mor în delir
Foșnesc adormite călcate de vant
Mi-e dor să văd pădurea verde și deasă
Acum e rece de vant,ofilită de frunze
și rumenă de toamnă.
Frunzișul e scuturat de o negură neagră
Atinsă de cer și pămant.
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Vlad Babiciu
Дата публикации: 1 ноября 2022
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 836
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Poate că...
Поэма: Strop de lacrimi peste țară...
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE
Поэма: A fost odată
Поэма: O dragoste rănită
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Поэма: Să ne-amintim!
Поэма: Să mori ca un câine
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa