-continuare-
A venit iarna...Peste câmp se întinsese un covor alb,de nea.
În cușca mea era cald și bine,dar mi-a venit așa ,un dor de
hoinăreală. Am luat-o și pe Ledy și am pornit-o amândoi ,prin-
tre troiene, hârjonindu-ne.Am alergat până ce blana lui Ledy s-a
umplut cu țurțuri de ghiață. Înfrigurați ,am pornit spre casă .Ca să
ne încălzim și să ne uscăm am cerut voie în casă.Când ne-a văzut
stăpâna...ce-a fost la gura ei....pe mine m-a învitat să merg la cușca
mea de afară, însă Ledy care era câine de casă și blana ei lungă
era plină de promoroacă aîmbrăcat-o cu o vestă a lui Andy și i-a
făcut un culcuș sub vatra sobei unde era cald și bine. Eu aveam
un păr scurt , eram uscat ,dar eram îngrijorat pentru prietena mea.
eu eram vinovatul de această excapadă.
Venise sărbătorile Crăciunului,în tot satul se auzeau colinde
Stăpânul meu Andy cu nu grup de prieteni ,au plecat cu -Steaua-
Zăpadă era peste tot dar pe ulițe se făcuse cărări ,și de astă dată
nu am mai venit uzi acasă.După ce copii colindau gospodari ,dădeau
colindătorilor : colaci ,covrigi ,nuci și de cele mai multe ori ,primeau
bani...când se făcea plata colindătorilor, eu și Ledi ne băgam în față
ca ei să înțeleagă că și noi facem parte din grup.Era o forfotă și ve -
selie ,chiote ,amestecate cu miros de sarmale și de cozonaci.
După miezul nopți, ne-am făcut inventarul la ce am adunat și ne-am
întors acasă fericiți de lunga plimbare din noaptea de Crăciun.!...
Ce vremuri!...anii au trecut ....Ledy are ,puii ei cu care pot să mă
joc, îi țin între labele mele mari ,îi mângâi ,îi alint parcă ar fi ai mei...Da
acum am o viață nu frumoaaă, ci foarte frumoasă...și mai am atâtea
amintiri despre care o să povestesc cu altă ocazie...ne vom reîntănli
fiți siguri!...Al vostrul prieten :ATOS
,
