Speranță-mi pun!
Acum zâmbesc și-mi este bine
Că soarele ziua mă încălzește,
Dar frică-mi e că vine iarna
Cu gerul ei ce mă-ngozește.
Păstrez în suflet mare tristețe
Çă verdele se duce-n maroniu,
Iar versul meu este bacovian
Când rând pe foi încerc să scriu.
Copacii plâng că ramu-i dezgolit
Și parcă te îndeamnă să-i jelești,
Pe jos e catifea moale de frunze
Ce te îmbie puțin să te-odihnești.
E frig și toamna este tare târzie
Vara s-a dus, iarna-i pe-aproape,
Și griji îmi fac că anii tot se scurg
Rapid precum e un torent de ape.
Speranță-mi pun în primăvară
Când ochiul îmi va râde iarăși,
Văzând cum totul prinde viață
Iar eu să pedalez cu-ai mei tovarăși!
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 5 noiembrie
Vizualizări: 64
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Amicul meu
Poem: Lepădați în brațele uitării
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”-18
Poem: Bătrânica hoață în portugheză
Poem: 23 de reguli de care trebuie sa tii cont pentru a avea o viata implinita!!
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Prima iubire
Poem: Înger de departe
Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii