Înghețat
Sub ce curge și peste ce stă,
Mă înec și mă sufoc.
Timpul trece, curge și mă costă.
Mă roade, erodat, n-am noroc.
Să mă mișc nu reușesc,
Bolovan împietrit, nemișcat.
Mă afundă, nu pot să vorbesc,
Încet, încet, chiar de mine uitat.
Totul se mișcă, viu se mișcă.
Totul aleargă, viu aleargă.
Mă alung de viul ce e desiș,
Că cei ce stau, n-au să meargă.
Și tot ce pleacă nu-mi dă răgaz,
Pietroi înlemnit, cu totul blocat.
Iar totul ce-i viu nu are haz,
Pentru cine în el insuși e înhămat,
Sub ce curge și peste ce stă.
Șezând sub negru, peste negru,
Sunt neclintit și mă cutremur.
Vine ploaia, stă să vină pe de-antregu',
Să ude pământ, copaci și tot sub tremur.
Iar eu, copac demult căzut,
Putregai cu burta plină,
Plin de apă, mânjit cu chină,
N-am decât să mai aștept o ploaie.
Să mă umple doar pe mine,
Cu necaz și cu fărâme.
Să mă umple, să mă-ndoaie.
Să mai crească niște vine.
Să absorb, să mă absoarbă.
Să mă-nvârtă, să mă-ntoarcă,
Și să ia tot ce rămâne,
Șezând sub negru, peste negru.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Florin Birlea
Дата публикации: 7 ноября
Просмотры: 94
Стихи из этой категории
Lacrimi gri
În suflet trec repezi ceasuri
Arse de focuri dese.
Pline de-ntelesuri,
Dar tot neintelese.
Pasărea cândva divină,
De flăcări mistuită,
Zace goală si suspina.
Nu s-ar lăsa chinuită,
Dar aripile ofilite
Vântul nu i le atinge,
Iar speranța, pe sfârșite,
Flacăra n-o poate stinge.
Pierit-a și codrul verde,
Fărâme gri prin aer zboară.
Prin ele nu se-ntrevede
Sa apară vreo fecioară,
Ce s-aducă un strop de apă
Aripile ca să-i stingă.
Să pot coborî a mea pleoapă,
Sufletul să mi-l atingă
Și să curgă.. Lacrimi gri,
Cenușă a trăirilor ce or fi.
Frunze fără culoare și sens
Frunze fără culoare și sens,
N-au scăriță dar au loc de treaptă,
Pentru toată viața pe perete este o pată,
Au culoarea alb ce-i cam intens,
Ele cad și nu le-ajut,
Căci toamna așa a vrut.
Autor: Nicoleta Postovan
Iluzii
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Illusions
Tu es aussi vieux que tu veux l'être,
Vous avez les cheveux bouclés que vous avez toujours admirés et qui ne frisent jamais,
Vous avez un mur plein de tableaux dans votre chambre,
Vous avez le modèle de téléphone le plus tendance,
Vous avez un meilleur ami, il ne vous laissera jamais tomber, du moins sans le savoir,
Vous prenez le petit déjeuner le plus délicieux (crêpes au Nutella),
Vous avez le meilleur podomètre qui puisse être téléchargé,
Vous avez le vélo le plus rapide, avec lequel vous atteignez Fălticeni en seulement 15 minutes,
Tu as le nez le plus droit, tu n'as plus besoin de rhinoplastie,
Vous avez les dents les plus droites, ni trop en arrière ni trop loin,
Vous avez toujours l'appréciation la plus juste de la part de votre entourage (il n'y a plus de mensonge éhonté, ils ne vous connaîtront pas, soit parce qu'ils s'en moquent, ils n'en ont pas besoin, soit parce que vous gardez tout en vous et que vous voulez pour ressembler à la femme forte, arrête de te masculiniser pour le bien des gens qui s'en moquent, quels qu'ils soient),
Vous avez les intentions les plus pures, non seulement cela, vous savez aussi les montrer,
Vous avez les ongles en gel les plus brillants,
Vous avez le plus de nuances de violet dans votre garde-robe,
Vous disposez de la Playlist la plus complète avec les poèmes de George Bacovia récités les uns après les autres,
Vous avez autant d'amis que vous aimeriez en avoir, c'est-à-dire deux, les honnêtes, avec qui vous resterez en contact pour la vie, les autres ne sont que des gens qui veulent quelque chose de vous, ils vous utilisent, ils ne manquent pas une opportunité quand ils te voient,
Vous avez la meilleure façon de faire des frites, comme McDonald's près de chez vous,
Vous avez le meilleur style à chaque fois que vous vous habillez,
Vous êtes en harmonie tout le temps, rien ne s'écarte de ce que vous souhaitiez initialement, pas même le moindre écart,
Vous avez les gens les plus compréhensifs (mais il faut tout expliquer, pourquoi le ciel est bleu ?, pourquoi respirez-vous ?), mais cela n'arrive pas dans notre poème,
Tu as les meilleures explications, toi seul sais comment tu les as rendues si belles, personne n'est confus, tout le monde t'aime spécialement pour ça,
Vous avez les meilleurs gâteaux d'anniversaire de Norvège,
Vous avez les meilleurs stylos, ils ne se cassent jamais,
Vous avez la meilleure paire de chaussures, y compris pour les danses latino-américaines,
Vous avez les idées de décoration de chambre les plus intéressantes,
Vous avez la meilleure précision lorsque vous coupez les cheveux d'un ami (vous pouvez à peine vous couper),
Vous avez les préférences les plus drôles en matière de musique,
Vous avez une oreille musicale, mais vous ne savez pas du tout vous en servir,
Vous avez les goûts les plus extravagants en matière de vernis à ongles, seules les couleurs fluo vous séduisent,
Tu as les plus belles normes, tu ne t'en approches jamais parce qu'elles sont belles,
Vous avez les meilleurs miroirs, à travers eux vous pouvez tout voir, chaque mouche qui est entrée,
Vous avez le plus de mérite à tout moment, n'importe où,
Vous avez la meilleure capacité à comprendre les événements, quelle que soit leur nature,
Tu as la voix la plus agréable,
Tu as le toucher le plus doux,
Tu as les parfums les plus parfumés, tu es une fée du printemps,
Vous avez le sourire le plus éclatant, vous attirez tous les regards, même si vous n'aimez pas l'attention,
Vous avez la meilleure tondeuse à gazon, coupez n'importe quel fil à la même longueur,
C'est vous qui appréciez le mieux les choses, surtout la quantité, quand un ami vient chez vous et que vous voulez boire de la limonade, assurez-vous d'avoir tous les deux la même quantité de jus dans votre verre,
Vous avez la meilleure façon de comprendre les problèmes des gens, prenez la logique et ce qui est logiquement réalisable, pas ce que tout le monde veut, soyez honnête, vous aussi vouliez beaucoup de beaux papillons dans cette vie, mais ils ne volaient pas dans votre direction, juste des choses que vous j'ai sauté pour attraper et je n'ai fait que me blesser,
Vous avez la meilleure capacité à regarder dans le cœur des gens, à panser les blessures, vous êtes même psychologue de ce point de vue,
Vous avez la plus belle décence dans votre comportement et votre conduite,
Vous avez les arguments les plus corrects et les meilleurs,
Vous avez les préférences les plus étranges en ce qui concerne les chaînes de télévision que vous regardez,
Vous avez les souvenirs les plus tristes, mais vous avez réussi à multiplier ce qui semblait à première vue trop peu, à transformer ces conseils en quelque chose de constructif,
Vous aviez les collègues de banque les plus sympathiques,
il te donnait toujours les exercices que tu ne savais pas faire,
Tu as les mots les plus touchants du vocabulaire,
Vous avez les meilleures pinces à épiler, coupe-ongles,
Vous avez en vous les plus belles aspirations, non seulement vous en seriez le bénéficiaire,
Vous avez les pensées les plus généreuses,
Vous avez la voix de conscience la plus moralisatrice et la plus mélodieuse,
Vous avez la force/sagesse d’abandonner quand vous voyez que vous n’avez aucune raison de continuer,
Vous avez la possibilité de faire du bien aux gens rien que par votre simple présence, quand vous êtes avec eux, ils n'ont plus de cheveux blancs, ils sont plus heureux, ils ne semblent même pas avoir de rides,
Vous avez essayé par tous les moyens de devenir une meilleure version de vous-même, objectif atteint, vous pouvez vous détendre, la voix de la conscience a été dure avec vous, car elle ne voulait que votre bien, c'est comme la voix d'un parent qui ne vous force pas, seulement il dit que ce serait mieux parce qu'il pense à toi et s'en soucie toujours.
...fără nume
Întoarce pagina, acum să treacă,
Prin timp și ziua asta-nnegurată,
Și chiar dacă durerea te îneacă,
Din rană smulge-ți vârful de săgeată.
Cu tot cu carne-n intestine răsucită,
Și dinți tăioși spălați în zeamă de cucută,
O altă blasfemie încă nerostită,
La ceas de bătălie lungă și pierdută.
Eskander al lui Philip, a ieșit la luptă,
Falanga și-a trimis-o către Babilon,
Prundișul sub privirea lor se surpă,
Și homo sapiens încearcă să rămână om.
Îi văd, se-aruncă peste rânduri scribii,
Cuvintele izbesc în lănci și-n scuturi,
Din tăieturi adânci de gânduri și de tibii,
Prin zbor înalt de picături și fluturi.
Întoarce pagina, chiar dacă n-ai citit-o,
Să treacă noaptea asta neagră peste lume,
Cei dinainte-au rupt-o și-au mototolit-o,
Aici au mai rămas doar versuri, fără nume.
Atâtea veacuri încă-ți ard prin vene,
Cenușa lor mai fumegă uitarea,
Și se întorc din când în când prin vreme,
Să se răzbune ori să-și caute iertarea.
Chemare
Niciodata sa nu te opresti
Cand lumea iti spune
Ca esti
Prea tanar sau prea batran.
Sa nu zabovesti
Pe tarmuri, pe culmi,
Niciodata sa nu obosesti
In somnul prea dulce
Al unei genuni.
Sa mergi zi de zi, ceas de ceas,
Spre orizontul din tine,
Spre zorii altei minuni,
Implinindu-ti chemarea de a fi
Aici si acum,
Povestea nescrisa
A altei lumi.
Dureri de cap
Bătălii în cap se dau, toate cu săbii de foc
Între bine și-ntre rău, parcă seamănă a joc
Ce-ați făcut din capul meu? Teren de război cumva?
Sau vreți să mă țineți treaz ca-n sevrajul pe dava?
Nimeni nu te mai aude, nimeni nu te mai susține
Stând în pat, singur, pe beznă, cu migrene și suspine
Devii rudă cu durerea, parcă ai fi masochist
Si-ai vrea să arunci cerneală cu precizie de artist
Pas, pastile, pas la apă, asta nu-mi rezolvă mie
Durerea lăuntrică zguduind din temelie
Demoni ce lansează gloanțe, parcă sunt cranii de foc
Îngeri ce lansează valsuri dintr-o harpă din talcioc
Fac efort și mă ridic, bag o boabă la vrăjeală
Aspirină pentru babe, și mă culc cu tot cu boală
Hai că s-a mai liniștit, m-am crezut un încrezut
C-o să stau să sufăr crunt, cu tot iadul ăsta atât de mult
Другие стихотворения автора
Simțuri
În tot ce-i frumos și tot ce-i urât,
Fie că-i trăire, idee ori sentiment și atât,
Te regăsesc în orice moment atins
De inima mea care, de curând ți-a cuprins,
Sufletul și mângâierea cu simțire de rai
Și toată credința ce aveai să mi-o dai.
Fie în formă de privire divină,
Cu-n sentiment albăstrui, ca oceanul să vină,
Ca un reflux ce cuprinde cer și pământ,
Ori soare și stele și luna fără de cuvânt.
Fie în formă de vorbă melodioasă,
Cântec de înger ce n-avea să iasă,
Dintr-o conștiință firavă, scufundată-n amintiri,
Cântec sublim ce întrezărește trăiri.
Fie în formă de rază de soare,
Atingere blândă ce din simțire nu moare.
Ca o adiere de vânt, învie în pustietate
Frunzele unui copac ce acum rămân mișcate.
Fie în formă de mireasmă de flori,
Trezind în lume culoare și fiori.
Îmbietoare animează chiar viața
Și imprimă în mulțimea timpului de clipe dulceața.
De ce
De ce ochiu-mi plange
Cand in suflet e pustiu?
De ce trupul mi se frange
Intr-un morman pamantiu?
De ce luna de pe cer
Noaptea nu-mi mai lumineaza?
De ce eternul temnicer
Inima nu mi-o elibereaza?
De ce vocea mea tremuratoare
E acum prizonier al tacerii?
De ce lumina protectoare
M-a lasat prada durerii?
Si de ce timpul imi trece,
Fara ca sa mai simt vantul?
De ce zac in noaptea rece
Fara ca sa aud cantul..
Fiintei mele, de ce oare?
Pierdut
Printre vise uitate si dorințe spulberate,
Gânduri, emoții prin inutil uitate,
N-a rămas loc pentru nemărginirea ei.
Iubirea înflăcărată a anilor mei,
Peste marginile mici ale ființei s-a scurs.
Iubire preschimbată în viziune de apus,
Cu înfățișare de nepăsare, de ne-ardoare,
Părea ca e o dragoste ce moare.
O idilă pierdută în trai fără pasiune
Intr-un fel de viață fără de misiune,
Cu profunzime în ignoranța față de mine,
Față de tine, ar putea spune oricine.
Într-un neant al emoției sublime,
Se prelingea printre crăpături, o mulțime.
Iar simțirea ei, ascunsă adânc în mine,
Ascunsă de tot în afară de sine,
Era neputincioasă sa iasă
Prin neștiutul din suflet acoperit de pucioasă.
Și fără culori și fără focul arzător,
S-a estompat chiar cel mai cuprinzător fior.
Nodul din gât a căpătat un gust amar,
Dulceața-i furată de o așteptare-n zadar.
Iar dorința ei de dor -- amorul s-a schimbat în nevazut,
S-a sfârșit, a dispărut și a rămas în trecut.
Eu, mie
Soarele încet se lasă
Și lumina iar dispare.
Nici măcar acum nu-ți pasă
De a mea mută strigare,
Ce oprește ceasu-n loc.
Valurile-nvolburate
Al tinereții foc
Si toate clipele furate.
Stop.
Se uită acum la asfințit,
La firava continuare,
La codrul incărunțit,
La culoarea ce dispare.
Apa ce curgea odinioară,
Vântul ce frunzele-mi mișca,
Cerul ce se-nseninară,
Vor mai reveni cândva?
De ce le lași să plece?
Să mă scufund în al meu adanc ocean
Umbrele sa mă înece
Să mă zbat aici în van...
Chemare
În serile ce se scurg pe-ndelete,
Cu raze de lună ce vin să ne plece,
Eu scriu pe foi de doruri de departe,
Poezie ce-n suflet se naște din noapte.
Te chem în versuri ca pe-un cântec,
Cu dorul meu ce zboară, al duṣilor descântec,
Prin umbre de pădure și râuri adânci,
Până la sfarşit, spre taina de atunci.
Iubirea ta, un vârf de lumină,
În grădina cu flori ce suspină,
În fiecare suflare, în fiecare rimă,
Ești versul ce mă-nalță, ești steaua ce în suflet lumină-mi imprimă.
Cu fiecare cuvânt îți strig chemarea,
Pe şuierul vântului, îmi chem mirarea,
Până când dragostea se adună-n poveste,
Peste mări si peste creste.
Oameni
În noaptea rece vrei să mă adormi,
La fel cum doarme luna printre nori.
M-arunci, cobor. Mă trec fiori.
Stropesc, dar ochii mi-s chiori.
Ce rol jucăm? Suntem actori.
Tragem de sfori, proprii autori.
Într-un câmp de maci roșii, arzători,
Doi scriitori, dar nu compozitori?
Inferiori. Croncănit de ciori,
O simfonie aleasă ce provoacă tumori.
Tot stai și măsori factori sonori, ori...
Om fi negustori înșelători?
Infractori amatori?
Martori judecători?
Guvernatori datori?
Domnitori convingători, cercetători, obseravtori?
N-avem valori, uneori culori
Gandaci dăunători, ne vedem creatori,
Alteori nemuritori iubitori.
Dar tu mă adori și-mi zici:
Zbori, te evapori, și mori.