Zâmbet blestemat.
Nu știu să trăiesc,
Conjug trăind verbul a distruge,
Nu știu să iubesc,
Când eu zâmbesc, un înger plânge.......
Am un zâmbet blestemat,
Parcă de Picasso pictat,
Îl folosesc când sunt dezarmat,
Să nu știe nimeni că-s debusolat.......
Pacea din gând,
E spulberată de un sentiment,
Se distruge un suflet blând,
Pentru o iubire de moment......
Fericirea ce părea permanentă,
Se spulberă într-o clipă,
Femeia ce tu o vezi perfectă,
Lângă tine nu poate fi fericită....
Sar de la persoana întâi,
La persoana a treia,
Dar rămân la dragostea dintâi,
Nu-mi înșel femeia.......
Zâmbesc când vorbesc cu tine,
Zâmbesc și atunci când mi-e dor,
Am zâmbit și când a fost el lângă tine,
Dar pe interior simțeam că mor......
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Djl6m6dnn1r
Дата публикации: 18 сентября 2024
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 400
Стихи из этой категории
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
Cu orice preț
Sărutul tău mi s-a înfipt în creier
ca un cui ruginit
simt deja bacteria Clostridium tetani
agățată de un neuron
infectându-l
aroma de fruct exotic a gurii tale
încă mă urmărește
doctorul mi-a mai dat o lună de trăit
nimeni nu se încumetă să-mi facă o intervenție pe creier
cineva mi-a sugerat ca remediu hipnoza
altcineva ștergerea memoriei
însă niciuna dintre sugestii nu mă încântă
vreau să-l păstrez...
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Orgoliul
Tu imi spui ca nu ai dat,
Eu iti spun ca am simtit.
O palma este inceputul ,
Doua palme sunt nemarginitul
La a treia palma,este sfarsitul.
Daca nu se vede
Inseamna ca nu ai dat?
Vorba din gura ta ,m-a sfasiat.
Ce fel de iubire
Atatia ani mi-ai purtat?
Cel fel de teatru ai jucat?
Sase ani,te-am respectat
In schimb, tu m-ai tradat!
Şi orgoliul te-a păstrat.
-U.A-
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
Cu orice preț
Sărutul tău mi s-a înfipt în creier
ca un cui ruginit
simt deja bacteria Clostridium tetani
agățată de un neuron
infectându-l
aroma de fruct exotic a gurii tale
încă mă urmărește
doctorul mi-a mai dat o lună de trăit
nimeni nu se încumetă să-mi facă o intervenție pe creier
cineva mi-a sugerat ca remediu hipnoza
altcineva ștergerea memoriei
însă niciuna dintre sugestii nu mă încântă
vreau să-l păstrez...
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Orgoliul
Tu imi spui ca nu ai dat,
Eu iti spun ca am simtit.
O palma este inceputul ,
Doua palme sunt nemarginitul
La a treia palma,este sfarsitul.
Daca nu se vede
Inseamna ca nu ai dat?
Vorba din gura ta ,m-a sfasiat.
Ce fel de iubire
Atatia ani mi-ai purtat?
Cel fel de teatru ai jucat?
Sase ani,te-am respectat
In schimb, tu m-ai tradat!
Şi orgoliul te-a păstrat.
-U.A-
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Другие стихотворения автора
Rege renegat...
Mă doare când te văd cum plângi după altul,
Îmi vine să sar de la 12 să-nbrățișez asfaltul,
Pe cealaltă lume să-mi construiesc regatul,
Și să aștept ca eu să fiu regele tău, nu altul.....
Sunt un rege renegat,
Care luptă pentru același vis,
Am să construiesc un regat
Pentru cea căreia iubire eternă i-am promis......
Am să mor de durere,
Am să mor de dragul tău,
O să renasc din durere,
O să renasc de dragul tău......
Sunt un suflet blestemat,
Și am un vis nemuritor,
Aruncămă în război dezarmat,
Și pentru tine am să ies învingător......
De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
La un pas...
Sentimentele îi sunt pe cale să explodeze
Conștiința îi este pe cale sa cedeze
Este constant la un pas să clacheze....
Nu și-a dorit de la viață decât puțină fericire
Să aibă șansa să-nțeleagă ce e aia iubire
Acum dezamăgirea i se poate citi-n privire...
Este mereu la un pas să facă ultimul pas
Este mereu la un pas să renunțe la tot ce-a tras
Este mereu la un pas să se lase de focurile iadului ars....
Fiind mereu la un pas acum face ultimul pas
Nu se mai lasă de nimic distras
Nu se uită-n spate să vadă ce a rămas.....
Face ultimul pas de pe drumul vieții
Face primul pas pe cărarea morții.....
Pe cărarea morții păsește poetul neînțeles
Ultimele gânduri și le lasă pe un ultim vers
Sufletul său rămâne călător prin univers.....
Ce sens au toate?
Nu știu ce să fac
Mi-e frică pentru c-am început s-o plac
Inimă spune-mi ce-ar trebui să fac
Nu vreau ca-n belele să te bag...
Nu vreau să simți din nou durerea despărțirii
Nu vreau să te ardă iar flăcările iubirii
Nu vreau să treci iar prin ce-ai trecut
Cu toate astea parc-o iau de la-nceput.....
Parcă o apuc din nou pe aceiași cale
Prind trandafirul de spini și rămâne fără petale
Pot spune că toată durerea mea este în zadar
Dacă după ce-l culeg petalele-i dispar
Ce sesn au vorbele dulci dacă-ți lasă gust amar
Ce sens are să te atașezi dacă la final oricum dispar
Ce sens are să iubeși dacă obți doar suferință
Pèștișorul de aur este inutil dacă nu-ți îndeplinește o dorință
Ce sens are să trăiești
Dacă nu ști încotro să te-ndrepți
Ce sens are să-ți dai sens vieții
Dacă când vorbești te ascultă doar pereții
Ce sens mai are dreptatea
Dacă când o cauți parcă și pe soare se lasă noaptea
Ce sens are să-ți dorești iubire
Dacă la final rămâne doar o amintire
Ce sens are să cauți femeia potrivită
Atunci când ști că dragostea și norocul te evită
Ce sens mai are să tot încerci
Regretele în droguri și alcool să le îneci
Ce sens are speranța
Dacă singur îți distrugi viața
Ce sens are căutarea unui sens
Într-o lume unde parcă toate-s fără sens
Ce sens are încrederea
Când faptele lor sunt interpretabile ca tăcerea
Toate zic că sau săturat de vorbe și acum vor fapte
Și tot ele sunt cele care te înjunghie pe la spate
Ce sens au jurămintele făcute
De o persoană care mereu te minte
Ce sens au toate
Dacă totul se termină la moarte
Ce sens are să te chinuiești
Să obți un lucru de care n-ai nevoie dar totuși ți-l dorești
Ce sens are să tragi de tine toată viața
Să încerci mereu să fi tu cel ce sparge gheața
Să încerci mereu să-i ajuți pe toți
Iar tu când ai nevoie de ajutor îl primești mai rapid de la cei morți
Spune-mi tu ce sens mai are
Să fi dispus să-ți dai și viața pentru o fată care
Poate te-a uitat de mult, dar tu încă ai răbdare
Să o aștepți o viață că cine știe.... poate apare
Ce sens are să iubești
Dacă ști că tu mereu greșești
Ce sens are să-ți pară rău
Dacă n-ai știut s-apreciezi ce-a fost al tău
Steaua mea.
Precum stelele vor luna
Așa te vreau eu pentru totdeauna
Eu să fiu luna iar tu să fi steaua mea
După ce apune soarele să te pot vedea
Dar te rog să nu fi stea căzătoare
Ști și tu că despărțirea doare
Rege renegat...
Mă doare când te văd cum plângi după altul,
Îmi vine să sar de la 12 să-nbrățișez asfaltul,
Pe cealaltă lume să-mi construiesc regatul,
Și să aștept ca eu să fiu regele tău, nu altul.....
Sunt un rege renegat,
Care luptă pentru același vis,
Am să construiesc un regat
Pentru cea căreia iubire eternă i-am promis......
Am să mor de durere,
Am să mor de dragul tău,
O să renasc din durere,
O să renasc de dragul tău......
Sunt un suflet blestemat,
Și am un vis nemuritor,
Aruncămă în război dezarmat,
Și pentru tine am să ies învingător......
De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
La un pas...
Sentimentele îi sunt pe cale să explodeze
Conștiința îi este pe cale sa cedeze
Este constant la un pas să clacheze....
Nu și-a dorit de la viață decât puțină fericire
Să aibă șansa să-nțeleagă ce e aia iubire
Acum dezamăgirea i se poate citi-n privire...
Este mereu la un pas să facă ultimul pas
Este mereu la un pas să renunțe la tot ce-a tras
Este mereu la un pas să se lase de focurile iadului ars....
Fiind mereu la un pas acum face ultimul pas
Nu se mai lasă de nimic distras
Nu se uită-n spate să vadă ce a rămas.....
Face ultimul pas de pe drumul vieții
Face primul pas pe cărarea morții.....
Pe cărarea morții păsește poetul neînțeles
Ultimele gânduri și le lasă pe un ultim vers
Sufletul său rămâne călător prin univers.....
Ce sens au toate?
Nu știu ce să fac
Mi-e frică pentru c-am început s-o plac
Inimă spune-mi ce-ar trebui să fac
Nu vreau ca-n belele să te bag...
Nu vreau să simți din nou durerea despărțirii
Nu vreau să te ardă iar flăcările iubirii
Nu vreau să treci iar prin ce-ai trecut
Cu toate astea parc-o iau de la-nceput.....
Parcă o apuc din nou pe aceiași cale
Prind trandafirul de spini și rămâne fără petale
Pot spune că toată durerea mea este în zadar
Dacă după ce-l culeg petalele-i dispar
Ce sesn au vorbele dulci dacă-ți lasă gust amar
Ce sens are să te atașezi dacă la final oricum dispar
Ce sens are să iubeși dacă obți doar suferință
Pèștișorul de aur este inutil dacă nu-ți îndeplinește o dorință
Ce sens are să trăiești
Dacă nu ști încotro să te-ndrepți
Ce sens are să-ți dai sens vieții
Dacă când vorbești te ascultă doar pereții
Ce sens mai are dreptatea
Dacă când o cauți parcă și pe soare se lasă noaptea
Ce sens are să-ți dorești iubire
Dacă la final rămâne doar o amintire
Ce sens are să cauți femeia potrivită
Atunci când ști că dragostea și norocul te evită
Ce sens mai are să tot încerci
Regretele în droguri și alcool să le îneci
Ce sens are speranța
Dacă singur îți distrugi viața
Ce sens are căutarea unui sens
Într-o lume unde parcă toate-s fără sens
Ce sens are încrederea
Când faptele lor sunt interpretabile ca tăcerea
Toate zic că sau săturat de vorbe și acum vor fapte
Și tot ele sunt cele care te înjunghie pe la spate
Ce sens au jurămintele făcute
De o persoană care mereu te minte
Ce sens au toate
Dacă totul se termină la moarte
Ce sens are să te chinuiești
Să obți un lucru de care n-ai nevoie dar totuși ți-l dorești
Ce sens are să tragi de tine toată viața
Să încerci mereu să fi tu cel ce sparge gheața
Să încerci mereu să-i ajuți pe toți
Iar tu când ai nevoie de ajutor îl primești mai rapid de la cei morți
Spune-mi tu ce sens mai are
Să fi dispus să-ți dai și viața pentru o fată care
Poate te-a uitat de mult, dar tu încă ai răbdare
Să o aștepți o viață că cine știe.... poate apare
Ce sens are să iubești
Dacă ști că tu mereu greșești
Ce sens are să-ți pară rău
Dacă n-ai știut s-apreciezi ce-a fost al tău
Steaua mea.
Precum stelele vor luna
Așa te vreau eu pentru totdeauna
Eu să fiu luna iar tu să fi steaua mea
După ce apune soarele să te pot vedea
Dar te rog să nu fi stea căzătoare
Ști și tu că despărțirea doare