Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Albui Andreea
Дата публикации: 20 апреля
Просмотры: 60
Стихи из этой категории
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Inima luminii
Cred intr-un mare adevar
Stele adunate deasupra ei
Scantaietoare aghiasma se destrama
In degetele tale, de om mare
De fecioara aleasa
Mi-am sacrificat aerul si apa
Pentru a intelege scoarta din care esti facut
Copacule care mi-ai dezradacinat mireasa
Ca o manusa, mama, moartea
Mi-am sacrifcat ingerii si sfintii
Pentru psalmul din gandurile tale
Si fara a mai chicoti vreun svantz
In buzunare
Ma desprind de tine si tot ce insemni tu
Cu dalba ta liniste
Minciuna prin care m-ai trezit
Intr-un trist, cel mai frumos, abis.
Elegie
Cândva am scuturat, nisip de pe picioare
S-a scurs apoi tăcut, încet, inima-n mare
Valu-a spălat trecut, la înecat în sare
Se plimbă suflet mut, stingher în așteptare
Dezbracă-te de ieri și-mbracă-te cu mine
Prinde-mi inima azi să n-o strivească mâine
Lacrima-mi ia din zbor cu rosii buze-aprinse
Topeşte-mă în brațe să mă golesc de lume
Deschide seara-n șoapte, aprinde-o-n foc de inimi
Uită de toți si toate și cautămă-n tine
Aruncă-n mine suflet, să-ți dau etern iubire
Ești peste tot și-n toate dar nu te pot cuprinde
Răsari în vis de noapte, pătrunzi până în sânge
Două cuvinte ard, se sting făr-a te-atinge
Pribege-n vânt zburate speranțe de hârtie
Împins de realitate, mă-ntorc în amintire
Soarele nu mă arde, desculț nu simt zăpada
De mai trăiesc acum tu să-mi aduci dovada
Sentința mă condamnă să te iubesc degeaba
În loc de fericire dragostea mi-e otrava
În versuri scriu poeții ce dulce e iubirea
Uitat-au oare-a spune ce-amară-i amăgirea?
Strivind cuvinte calde răsar vorbe deșarte
Tu te transformi în vis eu ma transform în șoapte
Încheiere
I. Un drum scurt am avut
Dar frumos
Un trecut iubitor am avut
Și foarte luminos
II. Nu mă așteptam
Ca aici sa se termine
Eu tot speram
Că relația o să mai ție
III. Eu acum nu te acuz
Nu e vina ta
Dar după cum sa spus
Aici sa terminat
IV. Eu încă sper in viitor
Să reluăm ce am făcut
Și cu un mic noroc
Să îndeplinim ceea ce am spus
V. Eu nu o sa te uit
Și o să te iubesc mereu
Așa cum ne-am târguit
Că viitorul va fi greu
VI. Nu am putut face mai mult
Să fie lung și minunat
Timpul care am spus
Că o să fie de durat
VII. Cu un viitor înainte
Ne-am gândit
Să-l înființăm nu doar din cuvinte
Fapta cea de dobândit
VIII. Locul unde ne-am propus
Să ne fim alături mereu
El o sa fie compus
In inima mea mereu
IX. O sa te țin minte toată viața
Tu ai avut și ai aceea iubire
Care mi-a arătat calea
De amintiri servite
X. Știu că ești convins
Că nu vei fi schimbat
Știu că va fi greu de învins
Timpul împreună format
XI. Amintiri oricum o să rămână
Într-un colț de inimă fărmat
Deja nu se mai fărâmă
Inima pentru un alt stricat
XII. Tu îmi ai încrederea
Până la sfârșit de viață
Eu promit să te iubesc
Până nu o sa mai fac față
XIII. Când o să cedez
Nu o sa mai știi de mine
Eu o sa acordez
Locul altei fete înafara de mine
XIV. Când nu o să-mi mai auzi numele
Să știi că am dispărut
Când o să vrei să-mi cauți sufletele
Deja o sa mă știi ca un sărut
XV. Un sărut dulce dar rece
Va fi în gândul tău
Atunci când îți voi trece
Prin sufletul tau
XVI. Nopți întregi o să plâng cu îngerii
Pentru a-mi alina durerea
Din cauza alegerii
In care nu îmi stă la îndemână puterea
XVII. Mult timp o să-mi fie gândul la asta
Dar nu am ce sa fac
Oricum nu pot sa las
Iubirea care ma apăsat
XVIII. Simt un gol acum
Căci nu te am aproape
Mereu când ne întâlnim pe drum
O sa te simt departe
XIX. O să știu că nu îmi mai aparții
Că nu mai am grijă de tine
Să nu mai faci prostii
Care o să rămână în ruine
XX. Poezia asta poate duce la nesfârșit
Dar nu mai pot continua plângând
Eu știu că te iubesc încins
Sau bine zis.. terminând
XXI. Terminând un mic capitol
Dar poate va continua
Clipele formate în pericol
Pentru a ne putea vedea...
Autor: Anonima S..
Hai să ne vindecăm
Hai sa ne vindecam unul pe altul
Si sa uitam cum trecutul
Si a pus amprenta pe sufletul nostru
Noi suntem absolutul,
Alfa si omega din debut,
Eu reprezint pacatul, iar tu fructul
"Piatra de ieri, diamantul de maine"
Din fire străine
Am creat iubiri depline
Iar prin ale noastre taine
Am sacrificat ganduri necumpatate
Chiar daca nimeni nu ne susține
Ne injectam doze de adrenaline
Prin privirile noastre suave
Iar sufletele noastre devin diamantine
Nu regret ca te-am cunoscut
Dar am sa sufar daca te-am pierdut
Fiecare zi cu tine e un nou inceput
TU - FLOARE
Ești o floare atât de drăguță,
Încât nici petalele nu-ți cad
Ai o inimă ce cântă muzicuță,
Înveselind suflete, plantând răsad.
Atât de măreață și puternică,
Treci cu ușurință orice obstacol.
Fruntea îți e udă fiindcă ești harnică
Și viața ta pentru noi e un miracol.
Tu faci din furtună sa fie soare
Și chiar și vremea ți se supune,
Eu sunt slab, dar tu ești tare
Învingând răul ce ție se opune.
Ești o floare atât de drăguță
Încât miroși a trandafir,
Strălucești ca o mica steluță
Lumindu-mi mintea să mă inspir.