Alogaritmi
Nu mai aveam o lacrimă să plâng
mi-erau ochii uscați precum nisipul din deșertul Atacama
în timp ce gravitam pe-orbita sferică a unui gând
simțind cum mă pândește de pe margini teama
Treceau pe lângă mine quasari, comete, stele moarte,
spre cimitirul cosmosului, a-ntunecatei sale pegre,
în geometrii din cele mai abstracte
sau dispărând subit în găurile negre
Pierduses traiectoria inițială
și mă-ndreptam spre haos, fără un cuvânt
precum un Don Quijote de la Mancha, fără fală,
în lupta sa eternă cu morile de vânt.
din gândul meu, cu aripi de lăcustă,
asemeni neutronului dintr-un atom
am revenit încet-încet în lumea asta-ngustă,
în ciurul lui Eratostene, alogaritmul cel mai simplu pentru OM...
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Drumul spre casă
Поэма: flux de poeme naani /39
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Поэма: Cai verzi pe pereți
Поэма: Roger
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Поэма: Pentru ea
Поэма: Conjurații
A implinit 85 de ani si a mai lansat o carte. Spiridon Vangheli si-a sarbatorit ziua de nastere printre pici - VIDEO