Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 28 iulie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 734
Poezii din aceiaşi categorie
Pomul și omul
Pomul crește nencetat,
Cu crengile răsfirat,
Depărtându-se mereu....
Parcă nu suntem de-un neam,
Nu avem același ram
Ne îndreptăm mereu
Numai bunul Dumnezeu,
Ne iubește că un tată,
Nu ne lasă niciodată,
El dorește că să fie...
Pace și prietenie...
Iubire multă să fie...
Precum bunul Dumnezeu,
Își dorește tot mereu.
Să nu faci rău nimănui,
Că îi faci chiar fratelui.
Timpul îşi schimbă anul
Din cuvinte ciugulite,
Și clinchete de clopoței
Zilele clevetitoare
Numărate vrei, nu vrei
Se ating pe minutare
Șoșotind pe la urechi
Cum, că timpul solitarul
Iar își schimbă anul vechi
Cu alt an, zis, mult mai bun.
Temporară sau flotantă
Într-un an tot trecător
În bagaj îmi iau speranță
Doar un pic de nostalgie,
Un regret și un oftat
Ce-a rămas dintr-o iubire.
Fericirea, frumusețea
De mulți ani s-au terminat…
Deci ,multe nu am de luat.
Îmi așez pe umeri vălul
Dintr-o noapte violetă,
Ascund ciobul de oglindă
Într-o scrisoare secretă
Să am unde a mă privi.
Două lacrimi, un oftat
Ating timpul cu-o steluță
Anul vechi, grăbit a plecat .
Eu, mai rămân în gând cu el
Dar mă mut în celălalt.
flux de poeme naani /49
pasaj subteran-
trecând prin lumi paralele
simbiotice și
simetrice
Fie...
Fie că ploaia bate-n geam
și norii sunt mâniați
Noi bucuroși suntem
și fericiți.
Fie cât de puțin avem
și poate ceva ne lipsește
Suntem noi de ceia ce
avem fericiți
și mulțumiți.
Fie că suntem departe
de cei dragi
în inimă rămân ei pentru totdeauna
Și nu ne desparte pe noi nici gerul
nici furtuna.
Autor Alina Zamurca 🤍
tandem cu Moku/7
Moku: "năvoade întinse -
lumina se prinde-n ochiuri,
barca nu mișcă."
un pește auriu
se zbate-n mreje-
dorințe-ncolțesc în suflet.
Moku: "pescăruși coboară
în spirală peste valuri -
spuma ia forma."
sirene
domesticesc depărtările-
aici e liniște.
Moku: "pașii lasă urme
pe nisipul nesfârșit -
briza le șterge."
castele din nisip
umbresc țărmurile-
cuvinte fără rod.
Moku: "încă atinge fundul mâlos,
în tăcere, un crab
se întoarce."
pe catarge,
cormorani fixează cu privirea
orizontul.
Moku: "soarele apune
în hubloul ruginit -
nimeni nu strigă."
vântul scutură velele,
nori negri umplu
golul uitării.
Moku: "algele urcă
pe stânci ude și reci -
timpul nu trece."
din uimire-n uimire-
stabilopozi
țin piept abisului.
Toamnă eternă
Tu scuturi culoare în lumea întreagă
cu pletele-ţi lungi fluturate în steaguri
şi fruntea întinsă prin multe meleaguri,
eşti toamna eternă ce doruri încheagă.
Stăpână pe ceruri, culori pui în rânduri
de nori adunaţi în făpturi fără seamăn,
privirea te ştie, mi-eşti sufletul geamăn,
eşti toamnă născută să stărui în gânduri.
Tu cerţi cu privirea pădurea-nfrunzită,
culoarea prea verde ne spui că e tristă,
că este nevoie de-o mână de-artistă,
eşti toamna făcută din spic de ispită.
Prin cârduri de păsări tot pui osteneală,
cu lacrimi din ceruri le ceri să se ducă
departe, spre zări, unde pari o nălucă,
eşti toamna ce soarta mereu o înşală.
Un leagăn de frunze mi-ai dat la născare,
în freamăt de crengi tu mi-ai fost ursitoare,
puterea-ţi de viaţă pe frunte mi-e boare,
prin fulger şi tunet mi-eşti, toamnă, cărare.
Pomul și omul
Pomul crește nencetat,
Cu crengile răsfirat,
Depărtându-se mereu....
Parcă nu suntem de-un neam,
Nu avem același ram
Ne îndreptăm mereu
Numai bunul Dumnezeu,
Ne iubește că un tată,
Nu ne lasă niciodată,
El dorește că să fie...
Pace și prietenie...
Iubire multă să fie...
Precum bunul Dumnezeu,
Își dorește tot mereu.
Să nu faci rău nimănui,
Că îi faci chiar fratelui.
Timpul îşi schimbă anul
Din cuvinte ciugulite,
Și clinchete de clopoței
Zilele clevetitoare
Numărate vrei, nu vrei
Se ating pe minutare
Șoșotind pe la urechi
Cum, că timpul solitarul
Iar își schimbă anul vechi
Cu alt an, zis, mult mai bun.
Temporară sau flotantă
Într-un an tot trecător
În bagaj îmi iau speranță
Doar un pic de nostalgie,
Un regret și un oftat
Ce-a rămas dintr-o iubire.
Fericirea, frumusețea
De mulți ani s-au terminat…
Deci ,multe nu am de luat.
Îmi așez pe umeri vălul
Dintr-o noapte violetă,
Ascund ciobul de oglindă
Într-o scrisoare secretă
Să am unde a mă privi.
Două lacrimi, un oftat
Ating timpul cu-o steluță
Anul vechi, grăbit a plecat .
Eu, mai rămân în gând cu el
Dar mă mut în celălalt.
flux de poeme naani /49
pasaj subteran-
trecând prin lumi paralele
simbiotice și
simetrice
Fie...
Fie că ploaia bate-n geam
și norii sunt mâniați
Noi bucuroși suntem
și fericiți.
Fie cât de puțin avem
și poate ceva ne lipsește
Suntem noi de ceia ce
avem fericiți
și mulțumiți.
Fie că suntem departe
de cei dragi
în inimă rămân ei pentru totdeauna
Și nu ne desparte pe noi nici gerul
nici furtuna.
Autor Alina Zamurca 🤍
tandem cu Moku/7
Moku: "năvoade întinse -
lumina se prinde-n ochiuri,
barca nu mișcă."
un pește auriu
se zbate-n mreje-
dorințe-ncolțesc în suflet.
Moku: "pescăruși coboară
în spirală peste valuri -
spuma ia forma."
sirene
domesticesc depărtările-
aici e liniște.
Moku: "pașii lasă urme
pe nisipul nesfârșit -
briza le șterge."
castele din nisip
umbresc țărmurile-
cuvinte fără rod.
Moku: "încă atinge fundul mâlos,
în tăcere, un crab
se întoarce."
pe catarge,
cormorani fixează cu privirea
orizontul.
Moku: "soarele apune
în hubloul ruginit -
nimeni nu strigă."
vântul scutură velele,
nori negri umplu
golul uitării.
Moku: "algele urcă
pe stânci ude și reci -
timpul nu trece."
din uimire-n uimire-
stabilopozi
țin piept abisului.
Toamnă eternă
Tu scuturi culoare în lumea întreagă
cu pletele-ţi lungi fluturate în steaguri
şi fruntea întinsă prin multe meleaguri,
eşti toamna eternă ce doruri încheagă.
Stăpână pe ceruri, culori pui în rânduri
de nori adunaţi în făpturi fără seamăn,
privirea te ştie, mi-eşti sufletul geamăn,
eşti toamnă născută să stărui în gânduri.
Tu cerţi cu privirea pădurea-nfrunzită,
culoarea prea verde ne spui că e tristă,
că este nevoie de-o mână de-artistă,
eşti toamna făcută din spic de ispită.
Prin cârduri de păsări tot pui osteneală,
cu lacrimi din ceruri le ceri să se ducă
departe, spre zări, unde pari o nălucă,
eşti toamna ce soarta mereu o înşală.
Un leagăn de frunze mi-ai dat la născare,
în freamăt de crengi tu mi-ai fost ursitoare,
puterea-ţi de viaţă pe frunte mi-e boare,
prin fulger şi tunet mi-eşti, toamnă, cărare.
Alte poezii ale autorului
zboruri deasupra zidurilor circulare/4
s-au auzit
ample și-armonioase bătăi din aripi
între cele doua cercuri
de rază egală.
vrajba dintre clanuri,
clevetirile de pe marginea prăpastiilor,
dușmăniile din spatele ușilor închise
au dispărut
când în mreaja pescarilor
se zbăteau
o sută cinci zeci și trei de pești-
vesica piscis, sursa creației.
toate esențele duale ale universului
se-ntrepătrund
într-o respirație.
transfigurare 1/11
vremea-i cam aspră
cercurile din cubul lui metratron
se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i pusă la vânzare
pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată,
luna
își ascunde tristețea
printre tufele
de coral roșu.
disensiuni/5
anemone,
desprinse, parcă, dintr-un tablou de
Luchian,
răsfirate-s pe marginea drumului.
÷
masca tiranului
pătată-i de
neîncredere.
Joc/9
pionii-s instruiți
la școala dușmanilor;
cine sa mai facă dreptate ?
nebunii,
perucile-și piaptănă
într-o oglindă concavă.
%
regii și reginele
stau la sfat
cum să cucerească-mpreună
tabla de șah.
metamorfozele unui gând/6
sub epiderma realității,
o rețea de intrigi,
experiențe șocante,
intenții-nfiorătoare
spulberă turnirul liniștit al lumii.
să nu uităm că,
Daedalus
a construit, pentru regele Minos,
un labirint
pentru a ține-ascuns în lanțurile fricii
minotaurul.
iar la lumină,
a creat din corpurile-nlănțuite ale coriștilor,
o structură arhitecturală
sorocită dansului.
zboruri deasupra zidurilor circulare/4
s-au auzit
ample și-armonioase bătăi din aripi
între cele doua cercuri
de rază egală.
vrajba dintre clanuri,
clevetirile de pe marginea prăpastiilor,
dușmăniile din spatele ușilor închise
au dispărut
când în mreaja pescarilor
se zbăteau
o sută cinci zeci și trei de pești-
vesica piscis, sursa creației.
toate esențele duale ale universului
se-ntrepătrund
într-o respirație.
transfigurare 1/11
vremea-i cam aspră
cercurile din cubul lui metratron
se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i pusă la vânzare
pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată,
luna
își ascunde tristețea
printre tufele
de coral roșu.
disensiuni/5
anemone,
desprinse, parcă, dintr-un tablou de
Luchian,
răsfirate-s pe marginea drumului.
÷
masca tiranului
pătată-i de
neîncredere.
Joc/9
pionii-s instruiți
la școala dușmanilor;
cine sa mai facă dreptate ?
nebunii,
perucile-și piaptănă
într-o oglindă concavă.
%
regii și reginele
stau la sfat
cum să cucerească-mpreună
tabla de șah.
metamorfozele unui gând/6
sub epiderma realității,
o rețea de intrigi,
experiențe șocante,
intenții-nfiorătoare
spulberă turnirul liniștit al lumii.
să nu uităm că,
Daedalus
a construit, pentru regele Minos,
un labirint
pentru a ține-ascuns în lanțurile fricii
minotaurul.
iar la lumină,
a creat din corpurile-nlănțuite ale coriștilor,
o structură arhitecturală
sorocită dansului.