Nu mai suntem doi
Pe străzile noastre pustii,
Imi fac drum printre copii.
Cărarea imi este cunoscuta,
Viata imi este abătută.
Ma indrept cu inima zdrobita,
De duhul sfânt acum gonita.
Căci el de mult m-a părăsit,
În noaptea când m-ai ispitit.
Amprenta pe suflet ai lăsat,
Si fața în fața cu golul uitat.
Ma gândesc din nou la noi
Acum nu mai suntem doi...
Căci am murit...
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 8 februarie
Vizualizări: 150