Nu mai suntem doi
Pe străzile noastre pustii,
Imi fac drum printre copii.
Cărarea imi este cunoscuta,
Viata imi este abătută.
Ma indrept cu inima zdrobita,
De duhul sfânt acum gonita.
Căci el de mult m-a părăsit,
În noaptea când m-ai ispitit.
Amprenta pe suflet ai lăsat,
Si fața în fața cu golul uitat.
Ma gândesc din nou la noi
Acum nu mai suntem doi...
Căci am murit...
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 8 februarie 2022
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 801
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: simpozion de clipe
Poem: Plȃnge cerul
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi
Poem: Amintire
Poem: ...punct...iubire
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea
Poem: De ce?
Poem: Colega de cameră
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto