Nu mai suntem doi
Pe străzile noastre pustii,
Imi fac drum printre copii.
Cărarea imi este cunoscuta,
Viata imi este abătută.
Ma indrept cu inima zdrobita,
De duhul sfânt acum gonita.
Căci el de mult m-a părăsit,
În noaptea când m-ai ispitit.
Amprenta pe suflet ai lăsat,
Si fața în fața cu golul uitat.
Ma gândesc din nou la noi
Acum nu mai suntem doi...
Căci am murit...
Category: Poems about death
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 8 февраля 2022
Added in favorites: 1
Views: 804
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Debutant
Poem: Viaţa de albină-i grea,
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Poem: Garantat
Poem: Întrebări fără răspuns
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate
Poem: Așteptare
Poem: Nervi de toamnă de George Bacovia în daneză
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei