Iubirea
lubirea este draga...
Dar cine o sã tragă?
Pentru ea sau pentru tine,
Numai tu stii ce e bine.
lubire cu foc nestins,
În ai tãi ochii ce sclipesc ca cerul...
Cine stie cum o fi gerul?
Sắ stau departe de tine,
Sã se adune ploi si furtuni în mine,
Să nu-ti simt parfumul lângă mine.
lubirea, cu ale sale căi distinse,
Cu emotii si sentimente închise,
Visuri si planuri scrise...
Cine stie cum va fi mâine?
lubirea, cu dorul ei nespus,
Când inima îsi caută răspuns,
În tăcerea noptii lungi,
Cine stie dacă vom mai fi la fel mâine?
Să te iubesc sau să mã las de tine,
Să fiu al tău sau sã rămân pe sine?
lubirea rămâne ca un vis în noapte,
Cine stie ce va fi, când lumânarea se va stinge.
lubirea cu păduri de umbre,
Cu fluturi ce zboară spre văzduh,
Cine stie dacă va fi vreodată,
Sau dacă vom rămâne doar un vis în zori?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Alin
Data postării: 14 decembrie
Vizualizări: 24
Poezii din aceiaşi categorie
Primăvara inimii mele în suedeză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Våren i mitt hjärta
En trevlig pojke, George...
En introvert pojke, George...
En rolig pojke, George...
En pojke som jag aldrig har träffat förut, George,
En pojke för vilken all uppmärksamhet räknas, George,
En pojke som gillar dikter, George,
En uttrycksfull och konstnärlig pojke, George,
En pojke som verkligen vill ta oss en tur på hydrocykeln, George...
En pojke som verkligen vill att vi ska sitta och berätta historier på picknicken, George,
En pojke att gå på bio med, spelar, George,
En pojke med enkel men väl utvald smak, George,
En modig och beslutsam pojke, George,
En pojke som gillar gamla modetidningar, George,
En pojke som vid varje tillfälle tar med sig fler blommor, godis, George,
En pojke vars dikter lockar mig mer och mer, George,
En pojke som skriver, klipper och skriver om tusen gånger tills han uttrycker precis vad han vill, George,
En pojke som jag går till grannen som ger spanska lektioner med, George,
En pojke som, om jag hamnar på efterkälken i lärandet, mediterar på mig också, George,
En pojke som lyssnar på ungefär samma sorts musik, George.
George, mina minnen av dig, hur jag träffade dig och hur mycket jag älskade hur du skrev, hur du åt pizza, hur du skrattade åt mina skämt (för normalt sett skrattar jag), hur du skrattade åt mig ibland, hur vi brukade gå nerför gränderna, hur vi båda åkte motorcyklar, på solens motorväg, överskridande hastighetsgränsen, med håret i vinden, bekymmerslöst, hur vi visste hur vi skulle få varandra att må bra, för att lyfta vårt humör, till vi ha kul på pubar, gå på fotbollsmatcher, skrika och spotta frön, leka med min Nebelung-katt, ge mig en penna du var uttråkad med, jag skulle fixa det och du skulle bli jätteglad. Söta minnen, synd att du åkte därifrån. Jag vet inte vilket projekt i Brasilien. Det är ingenting, du var ung, som Otilia från "Otilias Enigma" skulle säga, du hade dina drömmar och du var tvungen att uppfylla dem. Det finns så många andra tjejer, men du behövde verkligen det projektet. Jag förstår dig, det gjorde du inte lämna mig många dikter, men jag kommer att behålla dem, deras minne kommer att blomma mer och mer när jag läser dem, bläddrar i dem, när jag njuter av ditt skrivande och vad du ville uttrycka genom de raderna.
Plouă
În suflet plouă, curge rece fără milă
Ude sunt scările din cer și nu-i lumină
Alunecând n-ajunge soarele spre ziuă
Norul plimbând umbrește-o inimă senină
Ploaie se cațără-n văzduh căzând pe lună
Să ude-n nopte cu tristețe și furtună
Vântul nebun aleargă suflet să răpună
Doi ochi văd ochi ce-aruncă lacrimi în fântână
Se șterg culorile din flori curgând plouate
Petale albe cad în gol pierind secate
Încet și frunzele-au plecat căzând uscate
De dor rămân doar paie ude scuturate
Ne-apasă timpul fără timp să ne ajute
Ploaia secundelor pierdute ard tăcute
Se-așează greu smulgând din aripile ude
Zborul rămâne-o amintire printr-e sute
Plouă degeaba, fără rost, fără dreptate
Plouă din ochi, plouă din suflete-ntristate
Plouă cu dor, plouă cu inimi sfârtecate
Plouă în lung, plouă în lat, plouă în toate
În altă viata
Mi-ai zâmbit și mi-ai spus:
Te cunosc de mult timp...
Am șoptit:
În altă viață..
În altă viață te voi iubi,
Voi lua cununa de spini de pe fruntea ta,
Îti voi șterge lacrima,
Te voi învăța să iubești omul,
Sa vezi răsăritul,
Voi dansa cu tine pe valsul fericirii,
Îmi vei dărui cuvinte,iar eu,săruturi,
Îti voi scrie versuri mai frumoase
Ca roua dimineții,ca cerul,
Împreuna,vom învinge gerul morții,
Spiritele noastre,îngemanate,
Vor desluși misterul
Iubirii netrăite azi,
Când eu sunt mare,
Tu,o stânca-n depărtare..
Și dac-asa a fost jocul sorții
Ce pot a face?
Stai uneori și mă gândesc în noapte
La privirea ta,la glasul tau frumos,
În altă viață fi-voi ce n-am fost,
Suflet pereche..
Azi privesc în zare
Și șoptesc trist:
În altă viață,dac-o să exist,
Promit să-ți dăruiesc ce poate n-ai avut..
Sublima dragoste,purul sărut..
Sertare
Într-un sertar am două scaune și-o floare
Un ac de păr și o dorință mult pre mare
În alt sertar doarme un pat și-o înserare
Două sertare află-n ele întâmplare
Ocupă spațiul stând deschise către soare
Așteaptă rănile deschise o salvare
Să le donez tot conținutul ce mă doare
Nu le primesc căci au și alți-așa sertare
Cu veri firești le-aș încărca de mi-ar fi mare
Multe povești trăite-n doi fără hotare
Cu poze vesele și pline culoare
Dar ce păcat, sunt ocupate cu-ntristare
Se-adună umbre-ntunecând alte sertare
Din ele curg în călimară ploi amare
Să le aștern descălecând pe pagini goale
Zburând în ultimul sertar fără scăpare
Le-nghite praful aruncându-le-n uitare
Totate cuvintele-ngropate-n așteptare
Le-neacă timpul alergând cu nepăsare
Caut în beznă prin sertare fir de soare
Aș ocupa dulapul tot cu altă stare
Dar nu găsesc unde se află prin sertare
Stau încurcat filozofând idei bizare
Întins în patul răsturnat de-un ac și-o floare
Drăguță domnișoară
Multe vorbe și multe întrebări
Am o mie de gânduri și o mie de stări
Toate duc la un singur om, doar unul
Ce ma făcut sa umblu ca nebunul
In fiecare seara in fiecare zi
Dacă-i sti si tu sigur ai înnebuni
O vreau cât mai aproape
Sa o văd și săi vorbesc in șoapte
Aș dori eu intr-o seara
Să văd această domnișoară
Să o privesc necontenit
Domnișoară m-am îndrăgostit
De al tău suflet, de a ta gândire
De al tău glas și a ta privire
Ochii tăi frumoși ca luna
Asemeni tie nu mai e niciuna
Cautare
Eu caut in tine
Fara patima,
O patima mai veche,
Uitata,
Caut o cale spre casa
Si iti arat mereu,
Spre a-ti cere iertare,
Cat de aproape pot fi
Cateodata,
De visele tale.
Alte poezii ale autorului
Din Citor de la Elevator
Buna seara goapodari ce lucrati la elevator
Se aude ca multa rasarita dati prin separator.
Ce sa savârşit ulei de caliate bunã.
Pentru fiecare magazin din comunã.
Am venit sa va uram o tona de sanatate
Şi sã lucrari mai mult de o norma si jumatate.
Fiindca munca sirguincioasa fiecaruia din voi
Orice gospodar gatesti mamaliga din popsoi.
Sa dea Domnul ca lenta repede sa lucreze.
Şi trasnportioru de la primu etaj sa nu frineze.
Ca 30 de masine stau in asteptare pe teritoriu
Şi de alergat cu totii repijor e obliugatoriu
Si in zi de sarbatoare mare sfinta
Pe toti lucratorii in credinta ii avinta.
Cã griul din silusuri asteapta racit
Ca aşa regula din gost o poruncit
Si la firsititul de uratura hazlie
Vã doresc in portofel numai bancnote de o mie.
Din dragoste in dor
nu mai stii de "somn usor"
sau sa imi spui ca iti este dor
de noi, esti confuz sa spui
imi arati ca te tot opui
si inca astept si astept
sa vrei sa ma tii la piept
probabil ai fugi si ai pleca
cu totul din viata mea
si inca astept sa te implici
dar tie usor sa te complici
si te as vrea langa mine
si mereu numai pe tine
am luat pastile stiai?
probabil de astea uitai
dar păsare imi arătai?
terminai de facut ce aveai
si dupa te culcai
ti am vrut mereu caldură
dar o considerai ură
am dat oricâta siguranță
n ai dat mare importanță
mai bine nu eram in a ta lume
oricum iti sunt doar un simplu nume..
SPLENDOARE
Privind la cer, zâmbesc mereu
și inima-mi surâde;
Căci Creator e Dumnezeu
și Ziditor a toate.
Căci El m-a izbăvit din greu
M-a ajutat întruna,
Mi-a fost alăturea mereu
Când grea mi-era povara.
DOUA INIMI de Mihaela Ianculescu
Dintre miile de chipuri
Ce în taină mi-au zâmbit
Doar privirea ta ca marea
Sufletul mi-a cucerit.
Dintre miile de inimi
Ce pulsează-n jurul meu
Doar a ta a prins ecoul
Tactului din ritmul meu:
Îndreptându-și lin spre ceruri
Minunat cântecul lor
Au luat Universul martor
La chemarea lor de dor.
Dar drumul spre Veșnicie
A fost greu, i-a obosit,
Una vibra tot mai tare...
Alta șoaptă-a devenit...
Melodia de iubire
Ca o muzică din stele,
Își pierduse armonia
Era Zgomot și Tăcere.
Și din dragostea sublimă
Ca un har de poezie,
Timpu-a șters frecvența lor
Din Divina simfonie...
DOUĂ LUMI
De câțiva ani privim stupefiați si nu-s povești,
Tot înflorind boboci de hoți,debusolați și proști
De tradatori ,urlind ca-s patrioti
Mirosul lor te înconjoară, îl găsești:
Pe la Tv , partid, senat, sau parlament,
Showuri tembele, reviste,proteste chiar parchet,
Prezentatori Tv libidinoși și afectați
Patronului și directivei……aplecați
La securiști, primari și președinți sau…oricine
Ce au originea și numele străine.
Miroase aerul de dive snoabe și inculte
Bombardierii cu manele… liberi lăsați să te insulte
Și-apoi transmit din emirate cu piscine
Prin,, breack news,, că e frumos,si că sunt bine.
Privești cu scârbă și te întrebi firesc
Unde sunt cei care visează, crează și muncesc?
Or* mai trai,se mai despart, se mai căsătoresc!!
Or* fi având copii frumoși, deștepți care citesc?
Da... i-am găsit se roagă și cerșesc în piețe
Cu pancarte…,,Un ban în plus ,copilul să-l pot crește,,
Cerșesc la prima lume, ce fără nici un drept
I-aplecă, îi răpune, le pune cruci pe piept.
Unde să fug ?
În suflet am simtit dorinți profunde
De-a sta o noapte trez
La Ipotești …în curte.
Sa las fiorul serii… să-mi pătrundă trupul
Miros de tei,
Foșnet de codru,
Razele de lună.
Cu un opaiț
Prin iarba de prin zori cosită,
Simțirea larg deschisă,
Am tot citit si recitit.
Cântând cu greerii durerile
Iubirii neimplinite,
viselor nespuse,
pierdutelor dorinte.
Ce vârtej de simțuri,
Cascade de miresme,
Flori de câmp.
Ce frământări, ce apăsari,
Eliberări de suflet.
Pași în ogradă ușor suind…
Fantomele din basme?
Simt pașii lui,simt pașii,
Spun dor de ducă, dor de lac
De dragoste, de stat un pic…
Nehotărât, impovărat, mâhnit
S-a depărtat
Ce aer , ce curat sfirsit de noapte.
Citind în geana zorilor am înțeles…
Cu toate acestea
S-a luptat și el.
Ce noimă de trăiri.
Purificat și liniștit,
Când larma ingereasca-a nopții
S-a oprit,
M-am afundat în codru
Pe cărare…. si gind de-a nu ma -ntoarce.
Alexandru M
Flori de Iasomie
N-am mirosit niciodata iasomie,dar poate la anul,
Caci auzind despre frumosul ei parfum,
Gandindu-ma la un liliac de vara,
Am luat un puiet in ajunul Craciunului,
O creanga vestejita,infipta intr-un ghiveci ce era,dar,
Puteam sa simt deja,ascuns in spatele cojilor de portocala,
In aburii vinului fiert,fantoma florilor albe.
Ma uitam la acel arbust,cum o mama se uita la copilul ei,
Cu o lumina ce se varsa asupra sa,pana ce creste,
Pentru ca mai departe flacara lui sa o incalzeasca.
Si pe masura ce zilele treceau,se rupeau file din calendar,
Puietul a crescut si cum primavara a spart zidul de gheata al iernii,
Am scos ghiveciul in fata casei sa asculte:
Cantecul pasarilor ce soseau de dupa hotarele de nicaieri,
Ploaia mocnind cum cade pe asfaltul uscat,
Adierea vantului atunci cand albastrul cerului se innegreste,
Zgomotul masinilor nervoase ce se intorceau acasa...viata.
Intre timp cate un mugur incepea sa creasca,apoi mai multi,
Pana cand intr-o seara de aprilie,cand luna a rasarit din praf de stele,
Si arunca spre pamant cu unde aurii de satelit,
In acea lumina,se vedea cum iese singura,timida si verde,o frunza,
Apoi mai multe,pana cand n-am putut sa le mai numar.
Insa ceva in mine se schimbase,asa cum intr-o zi insorita vine furtuna,
Si totusi,cumva micul arbust isi pierduse insemnatatea.
Prea ocupat ducand o viata de om,treceam pe langa ghiveciul din fata casei,
Precum raul de pietre ce isi vede de cursul lui.
Aparusera si primele flori odata cu sarutul cald al verii,
Albe,ovale,le priveam de la fereastra in timp ce scriam aceste randuri,
Vedeam cum oamenii se opreau sa le miroasa,cum se aplecau,
Sa rupa cate o floare sa-i poarte parfumul acasa,
Dar ceva in mine se opunea;ma impacam cu gandul ca mai tarziu,
Voi iesi si am sa simt mireasma florilor,dar nu s-a intamplat niciodata.
Era deja mijlocul lui august,
Acum frunzele nu se mai vad de flori,
Puteam sa simt in aer prospetimea lor de cum deschideam fereastra;
Era ca o chemare,a unei voci angelice venita din inima muntilor,adanc in padure,
Ce te indeamna sa te detasezi de tine,sa plutesti in urma ei,
Ca sa ajungi pe malurile unui lac de safir,in mijlocul unei paduri de brazi.
E locul unde te-ai nascut,pajistea viselor tale intrerupte,
Simti cum ultimele particele din tine se duc departe in zborul fluturilor,
Te simti atras de adancurile apei si te afunzi tot mai adanc,
Si pe masura ce cazi vocea se aude din ce in ce mai infundata,
Pana cand nu o mai auzi deloc si te trezesti din vis.
Eu nu am raspuns chemarii,nu pot spune ca am refuzat-o,dar am amanat-o,
Si o amanam de fiecare data.
Un fior rece am simtit la venirea lui octombrie,
De parca auzeam tipetele unei fiare cum se stinge,
Natura sangereaza si isi varsa ultimele lacrimi inainte de a deveni rece.
Niciodata nu stii cand vine sfarsitul,
Cand auzi pentru ultima data vocea unui om mort.
Azi mi-am amintit de acea voce angelica si cat de mult insemna,
Cum poate o iubire simpla,dar pura sa ajunga doar franturi,
Ce vor muri odata cu ultimele flori de iasomie...si doar o floare a mai ramas,
O ultima chemare slaba;de aceasta data am raspuns,
Mi-am umblat picioarele goale prin bruma ierbii,pana in fata casei,
Unde un ghiveci pe jumatate spart,tinea loc unei plante uscate,
Asemenea unei buruieni pe care urma sa o smulg.
Acolo am simtit ultima suflare a naturii,
Cand floarea uscata din palma s-a sfaramat si s-a lasat dusa in bataia vantului,
Lasand in urma firmiturile unei dorinte...si vocea a murit de tot.
N-am mirosit niciodata iasomie,dar poate la anul.