Surâsul tău

O, iarna a-nghețat surâsul tău frumos,

Și-n locul lui e noapte și-un frig necontenit.

Rămân pe-același drum, dar el e spinos,

Căci focul ce ne-aprinsese s-a risipit.

Mă uit în jur și văd doar umbre ce se-nalță,

Și-n orice colț de lume o clipă te zăresc.

Și-n inima mea tristă un vis se mai agață,

Că mâine, poate, o să te regăsesc.

 


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Gabriel poezii.online Surâsul tău

Data postării: 2 februarie

Adăugat la favorite: 1

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 546

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

O amintire veche

În cufărul cu vreme, stă o veche scrisoare,

Cu tușul îngălbenit și-o urmă de tristare.

Ea-mi amintește blând de-o iubire ce-a zburat,

Un vis ce s-a topit, un cer întunecat.

Nu mai știu azi culoarea ochilor tăi vii,

Nici promisiunile spuse-n taină, în unii.

Sunt doar umbre ce dansează pe un zid secat,

Un trecut ce-n suflet azi nu s-a mai așezat.

Parcă a fost un film rulat la mare viteză,

Cu un final ce lipsește, fără sinteză.

Nimic nu mă mai leagă de acea depărtare,

S-a stins ca o lumânare, fără înflorare.            

 

Dar uneori, când plouă și-i totuși senin,

Un nume-mi șoptește vântul cel străin.

E un suspin discret, ce-n piept nu mai apasă,

O amintire veche lăsată la masă.

 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

De doua zile

De ieri, la scosul soarelui din rouā

Plecat mi-a fost si zâmbetul 

Un chip de numãr 9

Atat de vesel mi-i s-o dus

Cā nici cā-l chem

Sā duuucà

 

Macar de-o prinde-un râs umbland 

Un hohot rātācit prin luncà

Un hahaha cu lacrimi 

Un hihihi,sau ce-o gāsi

Sà-i fie râs 

  

Sà râdà zambetul plecat 

Sà facà pe nebunul

Aratà a drac împielitat 

De doua zile-i tot plecat 

Eu nu-i mai sunt stapânul

 

Florin Ristea 

16.dec.2023

        19:10

Mai mult...

Iubește ca'n „Liceenii”

Într-o lume plină de “scroll” și “swipe”,
iubește ca-n “Liceenii” -
puțin spus, mult simțit…
când o privire valora cât o promisiune.

“Oare mai există iubirea asta?”

Da, mai există.
Nu o găsești în vitrinele lumii,
nici în viteza cu care trecem unii pe lângă alții,
dar trăiește -
în gesturi simple,
în ochii care se caută fără cuvinte,
în răbdarea cu care cineva așteaptă un mesaj,
în mâinile care se țin fără să întrebe cât va dura.

Iubirea ca-n “Liceenii” n-a murit.
S-a retras în colțuri liniștite,
într-un apartament cu perdele albe și cărți pe noptieră,
într-o îmbrățișare dată pe hol, în tăcere,
într-o piesă veche de la Angela Similea,
ascultată într-o duminică în doi.

Există.
Dar nu face zgomot.
Și nu cere nimic altceva decât adevăr.

Mai mult...

Bunica

Bunica

 

Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.

În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.

 

memorabilia - family notebook

w-poesis magazine

 

Mai mult...

Rostul

Ma simt prost,

Habar n am dacă are vreun rost,

În acest fel eu n am mai fost,

Am nevoie de un adăpost.

 

Mai mult...

Tăceri la sat

La sat, sub cerul greu de stele reci,

Se-aștern tăceri ce nu le poți culege,

Și-o vorbă mută-n ceasul fără lege

Încearcă plânsul, să răzbată-n veci.

 

Din curți tăcute, strigătele-s frânte,

Ascunse-n umbra serii, în ogrăzi,

Copiii prind în ochi să își înfrunte

Durerea grea ce-n inimă o vezi.

 

Săteni grăbiți, cu vorba îngropată,

Dezleagă boii, pleacă peste deal,

Dar nu văd urme, palme vinovate,

Ce-au frânt iubirea, au topit moral.

 

O mamă-și strânge pruncii-ntr-o cămară,

Șoptindu-le povești de-adevărat,

Când tata strigă-n casa lor amară

Iar visul pașnic le e iar stricat.

 

E greu la sat să spui, să ceri dreptate,

Căci gura lumii-nchide adevărul,

Iar glasul prinde doar pe jumătate

Ce rana-ascunde-n trup și-n piept amarul.

 

Și viața merge, tristă, în tăcere,

Sub cerul plin de stele vechi și reci,

Căci rănile ce dor se-ntorc, severe,

La sat rămân ascunse, peste veci.

 

Mai mult...

Suferință

Pe scaun doar cămașa lui 

Luminează locul întunecat

Emițând în aer

Un parfum de liliac.

 

Un ochi căprui si unul albastru

Ce odată ma priveau

Ma făceau sa tremur toată 

Si-n brațe-i alunecat

 

Dansam un vals

Ce părea nesfârșit 

Cine putea sa ne avertizeze

De al sorții plan iscusit?

 

S-a dus iubirea mea

Și cu ea s-a dus și timpul 

Frunzele au căzut toate 

Prevestind anotimpul.

 

Adio,dragostea mea!

Eu aici,pe Pământ

Îți voi cânta seara de seara

Adormind plângând.

 

Și asa destinul ne-a despărțit

Ne-a lăsat singuri pe lume

Tu ești steaua de pe cer

Eu sunt fata fără nume!

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍