SCRISOARE ÎN AMURG DE TOAMNĂ
Când soarele se va lăsa,
Şi-amurgul violet locu'-i va lua,
Să ştii iubito, c-am să vin,
înveşmântat în umbre-pelerin,
Să bat încet la geamul tău,
Semnalul sufletului meu.
Şi-ai să-mi deschizi încetişor,
Şi-am să intru ca un nor,
învăluind întreaga casă,
Cu un miros de frunză arsă,
Că uite, toamna, a venit,
Să-ţi spună că-s îndrăgostit.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Shadow Man ![]()
Data postării: 13 septembrie 2025
Timp de citire: ~1 min.
Vizualizări: 877
Alte poezii ale autorului
DE TE-NTREABĂ
De te-ntreabă tu răspunde,
Că minutele-s fecunde,
Că nu-i vreme în zadar,
Ceasul n-a stat la hotar...
De te-ntreabă tu le spui,
Că nu-i oul fără pui,
Că nu-i zi fără de noapte,
Şi că fructele nu-s coapte...
De te-ntreabă tu să zici,
Bob zăbavă nu-i aici,
Fructele se coc târziu,
Pe-nseratul auriu...
ELIBERAT…
Povara sufletului meu,
s-a spulberat ca o furtună
străpunsă de soare în zori…
Eliberat, amorţit ca şi cum,
nu-mi mai găsesc calea-napoi
spre suferinţă…
Sărutul tău amar îmi lipseşte,
Visul meu greu s-a sfârşit,
în mine nu mai locuieşte nimeni…
Într-un târziu
-Bunicule, ce-i fericirea?
-... Io-ti, bre! Gre întrebari! Io-ti cum stăm noi aice... Noi șî cu luna...
-Și cu stelele, bunicule!
-Șî cu iele, d-apoi cum?
Este târziu, trecut de ora zece... Bunicul a stins într-un târziu becul de sub streașina casei, ca să vedem mai bine înaltul cerului, stelele și întreaga Cale Lactee... Un greiere singuratec, țârâie din când în când trist, rupând tăcerea și răcoarea nopții... "Balaurul" s-a dus demult la culcare: bunica n-are timp de isprăvit cu filozofiile noastre... O auzim cu hârâie ușor și ne zâmbind unul altuia: am trecut cu bine și prin ziua aceasta, prin ciurul balaurului...
Noi, după ce-am pus țara la cale, stabilindu-le pe toate câte le-om face și desface a doua zi, ne-am luat de vorba noastră de-cu-sară, vrutele și nevrutele noastre, care ne colorau universul în sunete și imagini, pe care apoi le depănam într-un fir subțire, comun, fir pe care îl torceam în fusul amintirilor de mai târziu: eu, întors acasă după vacanța de vară cu mintea parfumată de mirosul târziu al florilor de salcâm, iar bunicul, pregătindu-se de o iarnă lungă în care, la gura sobei, stârnind jarul cu vătraiul, va închide ochii și cu puterea minții va vedea iarăși acest cer, cu această lună, cu aceste stele împrăștiate în această Cale Lactee...
-Bunicule, uite-o stea căzătoare!, zic eu descriind cu degetul pe cer dâra luminoasă care s-a risipit într-o clipită...
-Din bătrâni, îi vorba c-or fi scânteili sabiei Sfântului Ghiorghi în luptă cu balauru', îmi face bunicul cu ochiul. Dară io știu câ poate o hi șî din la copitile nărăvașului, Perseului... Tu puie-ți o dorință, da' sâ n-o grăiești cu glas tare, sâ se-mplinească...
Iar eu am închis ochii, dorindu-mi să nu se risipească în uitare acea clipă, unică, un crâmpei din vara copilăriei mea trecută la bunici, timp în care-mi treceam și fericirea fără să știu...
N-am știut atunci - cum aș fi putut? -, căci eram prea crud să realizez că nu voi mai găsi acea liniște, acel "într-un târziu", pe care l-am aflat numai acolo, în umbra celor sub care m-am înalțat, fie c-or fost bunii mei or salcâmii copilăriei mele, deopotrivă...
-Bunicule, ce-i fericirea?
-... Io-ti, cum stăm noi aice-n puteri șî voioși cu tății...
...cu cerul nopții, cu luna și cu stelele, bunicule... Și cu parfumul florilor de salcâm...
UNEORI...
Timpul m-a aflat pe cărările mele de dor,
Neiertător uneori, cu al vieții mele mosor,
Învârtindu-l mult prea repede uneori,
O, Doamne, mă întreb de câte ori...
Grăbit, oprit uneori, necuprins în cuvinte...
Dintr-al vieții iureș amețitor și fierbinte,
Lumile mele, orice-aș face și orice-aș spune,
Tot mă vor cuprinde-n urma soarelui ce-apune...
Știind că voi reveni cu sufletul și inima frântă,
Din lumea sumbră a celor care nu mai cuvântă...
Am învățat într-un final această tristă realitate,
Negreșit, colbul va apune și pe-a vieții mele carte...
Confesiune către umbra mea
Draga mea umbră...
Tu m-ai însoțit oriunde am fost și am găsit câtuși de puțină lumină în calea mea... în calea noastră...
Dar chiar și în vremuri întunecate, tot te-am simțit lângă mine, fiindu-mi aproape... N-am jinduit la multe lucruri în viața mea, doar mi-am dorit întotdeauna să te simt prelungidnu-te din mine pe perete, jucăușă în lumina slabă a lumânărilor, șoptindu-mi mereu cuvintele pe care aveam să le aștern pe hârtia sufletului meu...
Tu mi-ai purtat cu mândrie haloul ființei mele, arătând lumii întregi că exist, că respir, că vorbesc, că sunt viu, făcut ca atâția alții din carne și sânge, iar eu te-am arătat de-atâtea ori cu degetul, dând vina pe lumină - trivială gândire -, nerealizând ce înseamnă însăși proiecția ta pe perete...
Oare cum de n-am realizat importanța ta, cum de n-am văzut sprijinul tău pentru mine, devotamentul tău dincolo de orice dubiu, căci tu ai fost întotdeauna acolo, tăcută, răbdătoare, așteptând credincioasă un semn, o privire, un gest din partea mea către tine...
Egoist, am trecut printre atâtea alte umbre, admirându-le poate, negândind că poți fi geloasă, că poate te-am rănit fără să vreau, dar tu ai fost mereu indulgentă, lăsând de la tine, privindu-mă cu îngăduință, cu milă chiar, așteptând ca lumina să-mi curgă din răni, ca tu să-ți regăsești și mai bine conturul...
De multe ori, fără să realizez, cu tine, mi-am găsit și păstrat liniștea și intimitatea, cu atât cât tu ai fost mai densă și mai adâncă. În tine am coborât, și cu sfială, am descoperit lumi noi și vaste, care nu m-au părăsit nici în momentele în care eu m-am înstrăinat de mine...
Căci atunci când m-am destrămat, tu m-ai recompus cumva din rămășițele mele, lipindu-mă cu atenție și grijă, luând seama la cel care-am fost, ca să fiu în continuare, renăscut în umbră nouă...
Tu...
Și dacă-ar fi până la final să-mi doresc ceva cu-adevărat, mi-aș dori ca tu să dăinui, fiindcă știu că sângele și carnea se trec și mi-ar place să te știu că vei rămâne acolo, pe perete, mereu, proiecție veșnică a ființei mele, martoră a propriei mele existențe...
O poveste cu un triptic
Știi, acum după ce mi-ai răscolit această amintire, trebuie s-o aștern pe hârtie și în cuvinte, nu? Căci altminteri se pierde...
Cred că am privit de sute, poate de mii de ori, în adolescența mea, icoana sfintei Ana și a Fecioarei Maria, imagine pe care o citeam cu sufletul dintr-un triptic de plastic de culoare aurie, o reproducere ieftină, de tip turistic, primită în dar de la un unchi, care o cumpărase de prin peregrinările lui prin lume...
Mie îmi plăceau în mod deosebit culorile calde care rezonau din icoană, dar mai ales și faptul că puteam închide și deschide ușițele tripticului care erau realizate dintr-un grilaj cu arabescuri complicate ce adăposteau icoana, în spatele lor... Cu ușițele închise, tripticul căpăta un aer misterios, poate fiindcă ascundea privirii iconița, sugerându-i doar culorile prin arabescul grilajului... aproape că îți doreai să deschizi ușițele ca să-i descifrezi mai bine taina...
Pentru că rar îi închideam ușițele, mă puteam bucura oricând de culorile tripticului... Iar în serile târzii de iarnă când lumina era întreruptă și în casă se lăsa rece... lumina lămpii cu petrol sublinia culorile tripticului, într-o lumină caldă, blândă, specială... senină...
Îmi este greu să descriu în cuvinte acea lumină slabă care dădea viață tripticului, din care izvorau deopotrivă liniște, pace și căldură... Icoana o reprezenta pe Sfânta Ana care o privește cu seninătate și bunătate pe Fecioara Maria, prevestindu-i un destin măreț, chiar dacă încă de neînțeles, încă nedeslușit. Fecioara Maria, cu mâinile împreunate, primește vestea cu smerenie, pe chipul ei putându-se citi doar seninătatea în forma ei cea mai pură...
Fundalul albastru al cerului ușor umbrit de nori, este frumos completat și pus de către artistul renascentist - rămas necunoscut mie - în armonie cu auriul halourilor, veșmintele colorate în verde, albastru și roșu ale Sfintei Ana, precum și cu veșmântul roz, feciorelnic, al Mariei care își poartă părul bogat și despletit peste spate, ce îi subliniază vârsta adolescentină...
Cu tot frigul de-afară - în casă puteau să fie caloriferele călii, în odaie să se lase rece - mie nici că-mi păsa: fiindcă puteam să îndur mai bine, hrănindu-mă cu lumina și căldura tripticului din care citeam promisiunea unui viitor, nu prea îndepărtat, în care aveam să-mi fie bine... Acum când stau și mă gândesc - căci atunci n-am înțeles - întrevăd că acela era mecanismul meu mental prin care mă protejam, prin care îmi protejam visele...
Unele s-au împlinit. Altele s-au risipit în uitare, lăsând în urmă regrete și dulcele amar al neîmplinirii... Dar din lumina aceea m-am construit pe mine, din culorile și din liniștea aceea am turnat forma în care mă aflu astăzi... Și toate acestea, concentrate într-un triptic mic primit în dar de la un unchi, care cu siguranță nu s-a gândit nicio clipă că mi-a dăruit tocmai paiul de care am avut disperată nevoie să mă agăț ca să pot, cumva, să găsesc resurse de a merge mai departe...
Anii au trecut, iar acel triptic s-a risipit în vremelnicia lucrurilor... Dar, când mi-e greu, - și Doamne! în ultima vreme parcă tot mai greu mi-o fost - închid ochii și retrăiesc în minte acele seri geroase de iarnă, ce se topeau în căldura și culorile unei icoane care mi-a fost ancoră în vremuri de restriște, și iată, mă simt din nou scăldat într-o liniște care îmi grăiește că totul, cumva, va fi iarăși bine...
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Poezii din aceiaşi categorie
Paradox
De ce ne chinuim atât?
ce mai rămânem la sfârșit?
Iubim prea mult, și negreșit
murim încet și prea grăbit.
Rupem din noi cu fiecare
privire dată înapoi,
Ne doare dorul, doare tare,
și totuși ne întoarcem noi.
Ne rupem liniștea în două
când nu mai știm ce e de spus,
Și ne îmbracă o vorbă nouă:
uităm că suntem de-ajuns.
Zâmbim cu colțuri de regret
și ținem mâini care dispar,
Uităm ce-i viu, încet-încet,
dar totuși așteptăm bizar.
Trăim din plin, prea plini de noi,
ne dăm iluzii ca speranțe,
Iubirea ni se naște-n ploi
și moare-n sute de nuanțe.
Ce-am avut s-a dus în timp,
ca fumul cel ce se destramă.
Rămânem triști și goi, în schimb,
cu suflete-nghețate-n teamă.
Și dacă poate azi, sau mâine,
tăcerea nu ne va mai frânge,
Vom regăsi gânduri străine
într-un regret ce nu se stinge…
…Dar până-atunci murim tăcând,
cu pașii grei și inimi frânte,
Iubind din greu, mereu pierzând,
noi ne sfârșim… în amănunte.
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
IUBESTE
Am atâtea de spus,
Ce port n inima ascuns.
De ce zâmbim,
Iar mințind?
De ce ne e frica sa fugim?
De ceva care oricum e umil.
De ce iubim?
De ce trăim?
,,Iubește sa fii iubit”
Dar știi ce ai de trăit?
nu iubii sa fii iubit,
Iubește ca sa fii împlinit,
Nu aștepta sa fie reciproc,
Doar iubește,pana uiți de tot.
Dacă iubirea i cu interes,
Ce rost mai are ce spun in acest vers?
Dacă iubirea nu are speranța,
cine ma va aștepta fără șansa?
500 de Poezii Creștine 351–400
351. Rugăciunea inimii
Doamne Iisuse, Fiul Sfânt,
Miluiește sufletul meu,
Când mă clatin pe cărare
Și mă îndepărtez de Dumnezeu.
Ține-mi mintea în rugăciune,
Inima în pace și har,
Și ajută-mă să rămân
Lângă Tine iar și iar.
Cristian Diaconița
352. Doamne, miluiește
Doamne, miluiește-mă,
Când păcatul mă apasă,
Când puterea mă părăsește
Și tristețea mă cuprinde.
Mila Ta este mai mare
Decât toate greșelile mele,
De aceea vin înaintea Ta
Cu nădejde și cu smerenie.
Cristian Diaconița
353. Mâna lui Dumnezeu
Când nu mai pot să merg singur
Și drumul devine greu,
Simt că mă ridică o mână:
Este mâna lui Dumnezeu.
El mă sprijină în taină,
Când nimeni nu știe de mine,
Și îmi dă putere să merg
Pe cărarea către bine.
Cristian Diaconița
354. Ocrotirea
Sub acoperământul Tău, Doamne,
Găsesc pace și adăpost,
Când lumea mă înconjoară
Cu teamă și cu zgomot.
Păzește-mi sufletul, Iisuse,
De tot răul ce mă-nconjoară,
Și fii cu mine zi și noapte,
În fiecare clipă a vieții.
Cristian Diaconița
355. Numele lui Iisus
Când rostesc numele Tău,
Iisuse, cu inimă smerită,
Sufletul meu găsește pace
Și inima se simte întărită.
Numele Tău este nădejde,
Este lumină și iubire,
Este chemarea către cer
Și către sfânta mântuire.
Cristian Diaconița
356. Hristos în casa mea
Doamne, intră în casa mea
Și rămâi cu noi mereu,
Păzește-ne de ceartă și răutate
Și apropie-ne de Dumnezeu.
Fă masa noastră loc de pace,
Cuvântul nostru să fie bun,
Iar fiecare zi din casă
Să fie trăită cu Tine.
Cristian Diaconița
357. Casa binecuvântată
O casă nu este bogată
Doar prin aur și avere,
Ci prin oameni care se iubesc
Și se roagă cu putere.
Doamne, binecuvântează casa
În care ne-ai așezat,
Și fă din ea un loc de pace
Și de iubire neîncetat.
Cristian Diaconița
358. Masa familiei
La masa familiei ne-adunăm
Și mulțumim lui Dumnezeu,
Pentru pâinea de pe masă
Și pentru tot ce avem.
Să nu uităm de cel flămând,
De omul care nu are,
Ci să împărțim cu bucurie
Din darurile primite.
Cristian Diaconița
359. Pâinea împărțită
Când pâinea este împărțită
Cu cel ce nu are deloc,
O faptă simplă devine
Un mare semn de iubire.
Doamne, învață-mă să dau
Fără să cer răsplată,
Ca binele făcut în taină
Să fie primit de Tine.
Cristian Diaconița
360. Milostivirea
Fii milostiv, suflete al meu,
Cu omul care suferă,
Nu-l lăsa singur în durere
Și nu-i întoarce spatele.
Căci Dumnezeu ne cere nouă
Să fim milostivi și buni,
Să ridicăm pe cel ce cade
Și să vindecăm prin iubire.
Cristian Diaconița
361. Samarineanul milostiv
Un om căzut lângă drum
A fost văzut de un samarinean,
Iar acesta s-a oprit
Și l-a ajutat fără să ceară nimic.
Doamne, fă-mi inima asemenea
Celui care vede și ajută,
Ca atunci când aproapele cade
Să nu trec nepăsător.
Cristian Diaconița
362. Oaia pierdută
O oaie s-a pierdut de turmă,
Iar păstorul a plecat s-o caute,
Căci fiecare suflet contează
Înaintea lui Dumnezeu.
Când eu mă rătăcesc, Doamne,
Vino și caută-mă iar,
Și întoarce-mă la turma Ta
Cu iubire și cu har.
Cristian Diaconița
363. Fiul risipitor
Fiul risipitor s-a întors
La tatăl său cu pocăință,
Iar tatăl l-a primit cu dragoste
Și cu mare bucurie.
Doamne, când mă îndepărtez,
Ajută-mă să mă întorc,
Căci știu că mila Ta este
Mai mare decât păcatul meu.
Cristian Diaconița
364. Tatăl iubitor
Tatăl și-a primit copilul
Fără să-i închidă ușa,
Ci a alergat spre el
Și l-a strâns cu dragoste.
Așa este mila Ta, Doamne,
Pentru omul care se întoarce,
Căci Tu nu disprețuiești
Inima care se pocăiește.
Cristian Diaconița
365. Talantul
Fiecăruia i s-a încredințat
Un dar pe care să-l lucreze,
Nu să-l ascundă în pământ,
Ci să-l folosească spre bine.
Doamne, arată-mi darul meu
Și învață-mă să-l folosesc
Pentru aproapele meu
Și pentru slava Ta.
Cristian Diaconița
366. Sămânța
Semănătorul a ieșit
Să arunce sămânța în pământ,
Iar unele semințe au rodit
Și altele s-au pierdut.
Doamne, fă inima mea
Pământ bun pentru Cuvânt,
Ca să rodească-n viața mea
Credința și iubirea Ta.
Cristian Diaconița
367. Lumina sub obroc
Lumina nu trebuie ascunsă
Sub un vas sau sub obroc,
Ci trebuie să lumineze
Pentru cei aflați în întuneric.
Doamne, nu lăsa credința mea
Să rămână ascunsă în mine,
Ci fă-o lumină pentru alții
Prin fapte bune și iubire.
Cristian Diaconița
368. Casa zidită pe stâncă
Casa zidită pe stâncă
Nu cade când vine furtuna,
Căci temelia ei este tare
Și nu se clatină ușor.
Doamne, zidește viața mea
Pe credința în Hristos,
Ca atunci când vin încercările
Să rămân neclintit.
Cristian Diaconița
369. Furtuna
Când furtuna s-a ridicat
Pe mare și valurile au crescut,
Ucenicii s-au temut,
Dar Hristos era cu ei.
Doamne, când furtuna vieții
Vine peste sufletul meu,
Amintește-mi că nu sunt singur,
Căci Tu ești cu mine.
Cristian Diaconița
370. Potolirea furtunii
Hristos a certat vântul
Și marea s-a liniștit,
Iar ucenicii au văzut
Puterea Celui ce-i iubea.
Doamne, potolește și furtuna
Din inima mea tulburată,
Și dă-mi pacea Ta cea sfântă
În fiecare zi din viață.
Cristian Diaconița
371. Vindecarea orbului
Un orb a strigat către Domnul
Și I-a cerut milă și vedere,
Iar Hristos i-a dat lumină
Și bucurie în suflet.
Doamne, vindecă și ochii mei
Ca să văd binele din lume,
Și mai ales deschide-mi ochii
Să Te cunosc pe Tine.
Cristian Diaconița
372. Lazăr
Lazăr a fost chemat din mormânt
De glasul puternic al lui Hristos,
Iar moartea nu a putut opri
Puterea Celui ce este Viața.
Doamne, când sufletul meu este rece,
Cheamă-mă iar la viață,
Ridică-mă din păcat
Și apropie-mă de Tine.
Cristian Diaconița
373. Vindecarea leprosului
Un om bolnav de lepră
A venit la Hristos cu credință,
Iar Domnul l-a curățit
Și i-a redat viața.
Doamne, curăță-mi sufletul
De tot ceea ce mă murdărește,
Și ajută-mă să trăiesc
Cu inimă curată.
Cristian Diaconița
374. Fiica lui Iair
O copilă era în pragul morții,
Dar Hristos a venit la ea
Și a ridicat-o cu putere,
Redând bucuria familiei.
Doamne, adu speranță
În casele unde este durere,
Și întărește-i pe cei care
Plâng după cei dragi.
Cristian Diaconița
375. Femeia cu scurgerea de sânge
O femeie bolnavă de mulți ani
S-a apropiat cu credință
Și s-a atins de haina Domnului,
Iar puterea ei a fost vindecată.
Doamne, dă-mi și mie credință
Când trec prin încercări,
Să nu renunț la rugăciune
Și să Te caut mereu.
Cristian Diaconița
376. Bartimeu
Bartimeu striga către Iisus:
„Fiul lui David, miluiește-mă!”
Și Domnul i-a ascultat glasul
Și i-a dăruit vedere.
Când strig către Tine, Doamne,
Nu mă lăsa fără răspuns,
Ci luminează-mi sufletul
Și întărește-mi credința.
Cristian Diaconița
377. Zaheu
Zaheu s-a urcat într-un copac
Ca să-L poată vedea pe Iisus,
Iar Domnul l-a chemat la Sine
Și i-a schimbat inima.
Doamne, schimbă și în mine
Tot ce trebuie îndreptat,
Ca viața mea să fie
Un răspuns la chemarea Ta.
Cristian Diaconița
378. Vameșul și fariseul
Unul se lăuda înaintea Domnului,
Altul spunea: „Dumnezeule, milostiv fii mie!”
Iar smerenia vameșului
A fost mai plăcută lui Dumnezeu.
Doamne, păzește-mă de mândrie
Și învață-mă smerenia,
Ca rugăciunea mea să vină
Dintr-o inimă sinceră.
Cristian Diaconița
379. Fariseul
Nu vreau să fiu asemenea
Celui care se laudă mereu,
Uitând că tot ce are
Este primit de la Dumnezeu.
Doamne, păzește-mi inima
De slavă deșartă și mândrie,
Și fă-mă să caut mai întâi
Împărăția Ta.
Cristian Diaconița
380. Vameșul
„Dumnezeule, milostiv fii mie!”
A fost rugăciunea lui smerită,
Și plecând capul către pământ
A cerut iertare.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să mă rog cu inimă smerită,
Și să nu mă cred mai bun
Decât cei din jurul meu.
Cristian Diaconița
381. Fericirile
Fericiți sunt cei smeriți,
Cei blânzi și cei milostivi,
Cei care caută dreptatea
Și cei cu inima curată.
Doamne, ajută-mă să trăiesc
După cuvintele Fericirilor,
Ca viața mea să fie luminată
De învățătura lui Hristos.
Cristian Diaconița
382. Fericiți cei curați
Fericiți cei curați cu inima,
Căci ei vor vedea pe Dumnezeu,
Spune Hristos în Evanghelie,
Chemându-ne la curăție.
Doamne, curăță-mi inima
De ură, invidie și păcat,
Ca să pot vedea lumina Ta
Cu suflet adevărat.
Cristian Diaconița
383. Fericiți cei milostivi
Fericiți cei milostivi,
Căci și ei vor primi milă,
Ne spune Domnul tuturor
Și ne cheamă la iubire.
Să nu trec pe lângă omul
Care are nevoie de mine,
Ci să-l ajut după putere
Și să fac binele.
Cristian Diaconița
384. Fericiți făcătorii de pace
Fericiți făcătorii de pace,
Căci fii ai lui Dumnezeu se vor chema,
Și această sfântă chemare
Ne învață să iertăm.
Doamne, fă-mă făcător de pace
În familia mea și între oameni,
Să sting mânia și cearta
Prin iubire și răbdare.
Cristian Diaconița
385. Iubirea vrăjmașilor
Hristos ne-a chemat să iubim
Chiar și pe cei ce ne rănesc,
Să ne rugăm pentru ei
Și să nu răspundem cu rău.
Doamne, aceasta este greu,
Dar Tu poți schimba inima mea,
Ca în locul urii să pun
Iertare și iubire.
Cristian Diaconița
386. Rugăciunea pentru vrăjmași
Doamne, binecuvântează-i
Pe cei care m-au supărat,
Și dacă am greșit față de ei,
Ajută-mă să-mi cer iertare.
Nu vreau să port în suflet
Povara urii și a mâniei,
Ci vreau să las totul în mâna Ta
Și să aleg pacea.
Cristian Diaconița
387. Postul
Postul nu este doar lipsa hranei,
Ci și curățirea inimii,
Înfrânarea de la răutate
Și apropierea de Dumnezeu.
Doamne, ajută-mă să postesc
Cu înțelepciune și smerenie,
Și să transform postul meu
În iubire și rugăciune.
Cristian Diaconița
388. Rugăciunea
Rugăciunea este respirația
Unui suflet care Te caută,
Este glasul inimii smerite
Care spre Tine se ridică.
Doamne, nu mă lăsa să uit
Să mă rog în fiecare zi,
Ci păstrează-mi inima aproape
De Tine, Dumnezeule viu.
Cristian Diaconița
389. Tăcerea rugăciunii
În liniștea bisericii
Îmi plec genunchii înaintea Ta,
Și fără multe cuvinte
Îți spun tot ce am în inimă.
Tu cunoști fiecare durere,
Fiecare teamă și dor,
De aceea stau înaintea Ta
Cu sufletul smerit.
Cristian Diaconița
390. Genunchii plecați
Când îmi plec genunchii
Înaintea Ta, Doamne,
Nu este rușine, ci iubire
Și recunoașterea măreției Tale.
Învață-mă smerenia
Și păstrează-mi sufletul treaz,
Ca rugăciunea mea să fie
Curată înaintea Ta.
Cristian Diaconița
391. Lacrimile
Uneori rugăciunea mea
Este doar o lacrimă,
Dar Tu cunoști și lacrima
Pe care nimeni nu o vede.
Primește, Doamne, plânsul meu
Și transformă-l în nădejde,
Ca după fiecare durere
Să răsară iar lumina.
Cristian Diaconița
392. Bucuria creștinului
Creștinul poate plânge astăzi,
Dar mâine poate zâmbi,
Căci nădejdea lui este Hristos
Și viața cea veșnică.
Bucuria nu înseamnă
Că nu există încercare,
Ci că în mijlocul ei
Nu suntem singuri.
Cristian Diaconița
393. Nu te teme
Nu te teme, suflete,
Când valurile se ridică,
Căci Hristos este cu tine
Și mâna Lui te sprijină.
Nu te teme de ziua de mâine,
Ci roagă-te și mergi înainte,
Cu credință în Dumnezeu
Și cu nădejde în inimă.
Cristian Diaconița
394. Dumnezeu nu mă părăsește
Chiar dacă toți m-ar părăsi
Și drumul ar deveni pustiu,
Știu că Dumnezeu rămâne
Cu mine până la sfârșit.
El este Tatăl meu ceresc,
El îmi cunoaște fiecare pas,
Și în mâna Lui îmi pun
Viața și sufletul meu.
Cristian Diaconița
395. Când cad
Când cad și mă rănesc
Pe drumul vieții mele,
Nu vreau să rămân la pământ,
Ci să mă ridic prin credință.
Doamne, întinde-mi mâna Ta
Și ridică-mă din cădere,
Ca să pot merge iar înainte
Pe calea mântuirii.
Cristian Diaconița
396. Ridică-te
Ridică-te, suflete,
Și nu rămâne în păcat,
Căci Dumnezeu îți dă putere
Să începi din nou.
Chiar dacă ai greșit mult,
Nu pierde nădejdea în Domnul,
Ci vino cu pocăință
Și cere-I mila Sa.
Cristian Diaconița
397. Început nou
Fiecare dimineață poate fi
Un început nou în Dumnezeu,
O șansă să repari greșeala
Și să alegi un drum mai bun.
Doamne, ajută-mă să nu trăiesc
Prins mereu în trecut,
Ci să merg înainte cu Tine
Spre lumina cea veșnică.
Cristian Diaconița
398. Calea îngustă
Calea spre viață este îngustă
Și nu este întotdeauna ușoară,
Dar Hristos ne cheamă pe ea
Cu iubire și răbdare.
Ajută-mă să nu aleg
Drumul larg al păcatului,
Ci să merg pe calea Ta
Chiar dacă este greu.
Cristian Diaconița
399. Calea vieții
Sunt multe drumuri în lume,
Dar numai unul duce la viață:
Drumul credinței în Hristos
Și al iubirii adevărate.
Doamne, fii Călăuza mea
În fiecare zi și ceas,
Ca pașii mei să nu se piardă
Și sufletul meu să nu cadă.
Cristian Diaconița
400. Până la sfârșit
Vreau să merg cu Tine, Doamne,
Până la sfârșitul vieții mele,
Să nu mă lepăd de credință
În zile bune sau în zile grele.
Iar când călătoria se va sfârși,
Să-mi găsești sufletul în credință,
Cu nădejde în mila Ta
Și cu iubire pentru Tine.
Cristian Diaconița. 500 DE POEZII CREȘTINE
de Cristian Diaconița
Poeziile 401–450
401. Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae, bun și blând,
A rămas în lume cunoscut
Pentru milă și iubire,
Pentru binele făcut.
Doamne, pune și în mine
O inimă darnică mereu,
Să ajut pe cel în nevoie
Și să fac voia Ta.
Cristian Diaconița
402. Sfântul Gheorghe
Sfântul Gheorghe a stat cu tărie
În credința lui Hristos,
Nu s-a lepădat de Domnul
Nici în ceasul cel mai greu.
Dă-mi, Doamne, aceeași putere
Să rămân statornic în credință,
Să nu mă clatin înaintea lumii
Și să aleg adevărul.
Cristian Diaconița
403. Sfântul Ioan Botezătorul
Ioan a fost glas în pustie,
Chemând oamenii la pocăință,
Pregătind calea Domnului
Cu smerenie și credință.
Învață-mă și pe mine,
Sfinte Ioane, să mă pocăiesc,
Să-mi îndrept viața înaintea Domnului
Și să iubesc adevărul.
Cristian Diaconița
404. Sfântul Apostol Petru
Petru L-a urmat pe Hristos
Și a vestit Evanghelia,
Iar după căderea lui
S-a întors prin pocăință.
Doamne, când voi cădea și eu,
Nu mă lăsa să deznădăjduiesc,
Ci ridică-mă prin mila Ta
Și ajută-mă să mă îndrept.
Cristian Diaconița
405. Sfântul Apostol Pavel
Pavel a fost prigonitor,
Dar Hristos l-a chemat,
Și dintr-un om al prigoanei
A devenit mare Apostol.
Doamne, schimbă și viața mea
Când greșesc și mă rătăcesc,
Ca prin harul Tău cel sfânt
Să pot începe din nou.
Cristian Diaconița
406. Sfinții Apostoli
Doisprezece au plecat în lume
Cu Evanghelia lui Hristos,
Și au vestit tuturor oamenilor
Că Domnul este Mântuitor.
Au trecut prin multe încercări,
Dar n-au renunțat la credință,
Ci au păstrat până la sfârșit
Numele lui Hristos în inimă.
Cristian Diaconița
407. Sfinții Mucenici
Mucenicii au mărturisit
Pe Hristos până la moarte,
Nu pentru faimă sau avere,
Ci pentru credința cea adevărată.
Doamne, dă-mi și mie curaj
Să apăr credința cu iubire,
Fără ură și fără mândrie,
Ci cu pace și smerenie.
Cristian Diaconița
408. Sfinții
Sfinții sunt oameni care
Au ales calea către Dumnezeu,
Și prin viața lor ne arată
Cum să luptăm cu răul.
Roagă-te pentru noi, sfinților,
Când suntem slabi și încercați,
Ca prin rugăciunile voastre
Să rămânem lângă Hristos.
Cristian Diaconița
409. Calea sfinților
Sfinții au mers prin lume
Cu inimile către cer,
Lăsând în urmă păcatul
Și alegând iubirea.
Doamne, ajută-mă să urmez
Exemplul lor cel luminos,
Și să caut în fiecare zi
Apropierea de Hristos.
Cristian Diaconița
410. Mucenicia
Mucenicul nu s-a lepădat
De Hristos în fața durerii,
Ci a rămas credincios
Până la capătul vieții.
Doamne, dacă vin încercări,
Dă-mi răbdare și credință,
Ca să nu-mi pierd nădejdea
Și să rămân lângă Tine.
Cristian Diaconița
411. Sfântul Dimitrie
Sfântul Dimitrie a rămas
Un exemplu de credință,
Iar Biserica îl cinstește
Pentru viața lui curată.
Doamne, ajută-mă și pe mine
Să iubesc sfințenia,
Și să păstrez în suflet
Credința și nădejdea.
Cristian Diaconița
412. Sfântul Mina
Sfinte Mina, rugătorule,
Roagă-te pentru cei nedreptățiți,
Pentru cei care au pierdut
Și caută ajutor.
Doamne, dă-ne tuturor
Dreptate și inimă curată,
Ca să nu înșelăm pe nimeni
Și să trăim în adevăr.
Cristian Diaconița
413. Sfântul Spiridon
Sfântul Spiridon a fost
Om simplu și plin de credință,
Dar prin viața sa smerită
A devenit lumină pentru mulți.
Doamne, învață-mă simplitatea
Și păzește-mă de mândrie,
Ca să caut mai mult iubirea
Decât slava lumii.
Cristian Diaconița
414. Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan a propovăduit
Cuvântul cu multă putere,
Chemând oamenii la pocăință
Și la iubirea aproapelui.
Dă-mi, Doamne, înțelepciune
Să iubesc cuvântul adevărat,
Și să-l împlinesc prin fapte
În viața mea de zi cu zi.
Cristian Diaconița
415. Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare
A fost păstor și apărător,
Iubind pe cei săraci
Și slujind lui Dumnezeu.
Doamne, dă-mi o inimă
Care vede omul în nevoie,
Și mâini care să ajute
Fără să aștepte răsplată.
Cristian Diaconița
416. Sfântul Grigorie
Sfântul Grigorie ne învață
Credința și înțelepciunea,
Să păstrăm adevărul
Și să iubim rugăciunea.
Doamne, luminează-mi mintea
Ca să înțeleg credința,
Și păzește-mi inima
De mândrie și de rătăcire.
Cristian Diaconița
417. Sfântul Nectarie
Sfinte Nectarie, rugătorule,
Roagă-te pentru cei în suferință,
Pentru cei care caută
Mângâiere și nădejde.
Doamne, întărește-i pe toți
Cei care trec prin încercări,
Și dă-le răbdare și pace
În fiecare zi.
Cristian Diaconița
418. Sfântul Efrem
Sfinte Efrem, om al rugăciunii,
Învață-ne smerenia,
Să nu ne lăudăm cu noi
Și să ne apropiem de Domnul.
Doamne, curăță-mi sufletul
De mândrie și de slavă,
Și fă-mă să caut mereu
Voia Ta cea bună.
Cristian Diaconița
419. Sfinții Doctori fără de arginți
Sfinții Doctori fără de arginți
Au ajutat fără plată,
Punând iubirea înaintea
Câștigului din această lume.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să ajut fără interes,
Și să fac binele din iubire
Pentru aproapele meu.
Cristian Diaconița
420. Cuvioșii
Cuvioșii au ales liniștea,
Postul și rugăciunea,
Lăsând zgomotul lumii
Pentru apropierea de Dumnezeu.
Doamne, dă-mi și mie
Un colț de liniște în inimă,
Unde să Te pot căuta
Fără să fiu tulburat.
Cristian Diaconița
421. Pustnicul
În pustie, un cuvios
Se ruga în tăcere,
Departe de zgomotul lumii,
Dar aproape de Dumnezeu.
Doamne, învață-mă să găsesc
Și în mijlocul lumii tăcerea,
Ca să-mi pot ridica mintea
Către Tine.
Cristian Diaconița
422. Mănăstirea
Mănăstirea stă în liniște
Sub cerul plin de stele,
Iar clopotul cheamă suflete
La rugăciune și priveghere.
Acolo omul caută
Mai mult decât lumea poate da:
Pacea inimii și apropierea
De Dumnezeu.
Cristian Diaconița
423. Călugărul
Călugărul își lasă lumea
Și alege viața de rugăciune,
Cu post, ascultare și smerenie
Și cu inimă către Dumnezeu.
Doamne, chiar dacă eu rămân
În mijlocul lumii acesteia,
Învață-mă să am în inimă
Duhul rugăciunii.
Cristian Diaconița
424. Ascultarea
Ascultarea este grea uneori,
Dar poate naște smerenie,
Când omul nu caută mereu
Să facă numai voia lui.
Doamne, învață-mă să ascult
De ceea ce este bun și drept,
Și să aleg voia Ta
În locul mândriei mele.
Cristian Diaconița
425. Smerenia
Smerenia nu înseamnă
Să te urăști sau să te micșorezi,
Ci să recunoști cu sinceritate
Cine ești înaintea lui Dumnezeu.
Doamne, păzește-mă de mândrie
Și fă-mi inima blândă,
Ca să nu caut slava oamenilor,
Ci binecuvântarea Ta.
Cristian Diaconița
426. Răbdarea
Răbdarea este o virtute
Ce se naște în încercare,
Când omul așteaptă cu credință
Ajutorul lui Dumnezeu.
Doamne, când lucrurile sunt grele,
Dă-mi putere să aștept,
Fără să mă răzvrătesc,
Fără să-mi pierd nădejdea.
Cristian Diaconița
427. Iertarea
Iertarea eliberează sufletul
De povara răutății,
Și deschide o ușă
Către pacea inimii.
Doamne, ajută-mă să iert
Așa cum și Tu ne ierți,
Și să nu păstrez în mine
Răul care mă rănește.
Cristian Diaconița
428. Pocăința
Pocăința este întoarcerea
Din întuneric spre lumină,
Din păcat către Dumnezeu,
Din moarte către viață.
Doamne, primește întoarcerea mea
Și nu mă lăsa să cad iar,
Ci întărește-mi pașii
Pe calea Ta.
Cristian Diaconița
429. Spovedania
Înaintea duhovnicului
Îmi deschid inima smerit,
Mărturisind greșelile mele
Și cerând iertare.
Doamne, dă-mi sinceritate
Să nu ascund păcatul,
Ci să-l recunosc și să mă îndrept
Cu ajutorul harului Tău.
Cristian Diaconița
430. Duhovnicul
Duhovnicul este păstor
Pentru sufletul celui credincios,
Îndemnându-l spre pocăință
Și spre apropierea de Hristos.
Doamne, binecuvântează-i pe cei
Care slujesc Bisericii Tale,
Dă-le înțelepciune și răbdare
Și inimă plină de iubire.
Cristian Diaconița
431. Sfânta Împărtășanie
Cu frică și cu credință
Mă apropii de Sfântul Potir,
Cerând lui Dumnezeu curățire
Și mântuire pentru suflet.
Doamne, ajută-mă să mă apropii
Cu pregătire și smerenie,
Cu pocăință și credință
Și cu inimă curată.
Cristian Diaconița
432. Sfântul Potir
În Sfântul Potir se află
Taina iubirii lui Hristos,
Iar credinciosul se apropie
Cu suflet smerit și cu nădejde.
Doamne, fă-mă vrednic
Să mă apropii de Tine,
Cu frică sfântă și iubire
Și cu inimă curată.
Cristian Diaconița
433. Sfântul Altar
Dincolo de catapeteasmă
Se află Sfântul Altar,
Loc de taină și rugăciune,
Unde se slujește lui Dumnezeu.
Când privesc spre el, Doamne,
Ridică-mi mintea către cer
Și amintește-mi că viața
Nu se termină aici.
Cristian Diaconița
434. Preotul
Preotul stă înaintea altarului
Și se roagă pentru popor,
Cerând de la Dumnezeu
Pace, milă și ajutor.
Doamne, întărește preoții
În slujirea lor cea sfântă,
Și dă-le putere și iubire
Pentru turma Ta.
Cristian Diaconița
435. Evanghelia
Când Evanghelia se citește
În biserica luminată,
Cuvântul lui Hristos răsună
În inima adunată.
Doamne, fă să nu ascult
Doar cu urechile mele,
Ci să pătrundă Cuvântul Tău
Adânc în suflet.
Cristian Diaconița
436. Sfânta Scriptură
Sfânta Scriptură este
O comoară pentru creștin,
Căci în paginile ei găsim
Cuvântul lui Dumnezeu.
Ajută-mă să o citesc
Cu răbdare și credință,
Și să transform ceea ce citesc
În faptă și în viață.
Cristian Diaconița
437. Psalmii
Psalmii sunt cântări
De durere și bucurie,
De pocăință și nădejde,
De iubire către Dumnezeu.
Când sufletul meu este greu,
Să deschid cartea Psalmilor,
Și să-mi găsesc acolo
Rugăciunea inimii.
Cristian Diaconița
438. Psalmul meu
Doamne, Tu ești Păstorul meu,
Și nimic nu-mi va lipsi
Cât timp merg pe calea Ta
Cu inimă și credință.
Chiar dacă trec prin vale,
Nu vreau să mă tem de rău,
Căci știu că Tu ești cu mine
Și mă sprijini mereu.
Cristian Diaconița
439. David
David a fost împărat,
Dar a fost și om încercat,
A căzut, s-a pocăit
Și spre Dumnezeu s-a întors.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să-mi recunosc greșeala,
Să nu mă ascund de Tine
Și să caut pocăința.
Cristian Diaconița
440. Psalmul 50
„Miluiește-mă, Dumnezeule!”
Este strigătul celui pocăit,
Care vine înaintea Domnului
Cu sufletul zdrobit.
Doamne, curăță-mi inima,
Înnoiește duhul meu,
Și nu mă lăsa departe
De fața Ta, Dumnezeule.
Cristian Diaconița
441. Psalmul 22
Domnul este Păstorul meu,
De aceea nu mă tem,
El mă conduce spre izvoare
Și îmi dă pace în suflet.
Când trec prin valea întunecată,
Nu mă voi teme de rău,
Căci Tu ești cu mine, Doamne,
Și mă păzești mereu.
Cristian Diaconița
442. Psalmul 150
Lăudați pe Domnul în ceruri,
Lăudați-L în locașul Său,
Lăudați-L pentru puterea
Și pentru măreția Sa.
Tot ce are suflare
Să-L laude pe Dumnezeu!
Iar sufletul meu să cânte
Slavă Domnului mereu!
Cristian Diaconița
443. Cântarea
Când cântarea se ridică
În biserica lui Hristos,
Inima mea se umple
De pace și de bucurie.
Doamne, primește cântarea
Chiar dacă glasul meu e slab,
Căci o cânt din toată inima
Și Ție vreau să o dau.
Cristian Diaconița
444. Amin
Când spun „Amin” la rugăciune,
Îmi pun nădejdea în Dumnezeu,
Și spun cu sufletul întreg:
„Facă-se voia Ta!”
Nu vreau doar să rostesc cuvinte,
Ci să cred ceea ce spun,
Și să trăiesc cu nădejde
În fiecare zi.
Cristian Diaconița
445. Aleluia
Aleluia, slavă Ție,
Dumnezeule Preasfânt!
Cerul și pământul cântă
Numele Tău cel minunat.
Aleluia pentru viață,
Pentru har și mântuire,
Pentru Hristos, Mântuitorul,
Și pentru veșnica iubire.
Cristian Diaconița
446. Slavă lui Dumnezeu
Slavă Ție, Dumnezeule,
Pentru ziua ce-ai lăsat,
Pentru pâinea de pe masă
Și pentru tot ce am primit.
Slavă pentru bucurie,
Slavă chiar și pentru greu,
Căci în toate pot găsi
O chemare către Dumnezeu.
Cristian Diaconița
447. Mulțumirea
Îți mulțumesc, Doamne Sfinte,
Pentru tot ce mi-ai dăruit,
Pentru oamenii din viața mea
Și pentru fiecare răsărit.
Învață-mă recunoștința,
Să nu cer mereu mai mult,
Ci să văd binecuvântarea
În ceea ce deja am primit.
Cristian Diaconița
448. Nădejdea
Când toate par pierdute
Și sufletul este obosit,
Nădejdea în Dumnezeu
Mă ține neclintit.
Căci Hristos nu părăsește
Pe cel care Îl cheamă,
Ci îi dă putere să meargă
Și lumină în întuneric.
Cristian Diaconița
449. Credința
Credința este o lumină
Pe care o păstrăm în suflet,
Chiar când ochii nu pot vedea
Drumul care vine înainte.
Doamne, întărește-mi credința
Când lumea mă încearcă greu,
Ca să rămân mereu aproape
De Tine, Dumnezeul meu.
Cristian Diaconița
450. Dragostea
Dragostea este porunca
Pe care Hristos ne-a lăsat-o,
Să ne iubim unii pe alții
Așa cum El ne-a iubit.
Doamne, fă iubirea mea
Curată, răbdătoare și blândă,
Ca prin ea să mă apropii
De Împărăția Ta cea sfântă.
Oceanul și barca
Tu ești oceanul care ne desparte,
Eu sunt bărcuță ce pluteste-n noapte,
Ce ar fi ea fără de apa-albastra,
Conturul frumuseții ei apare
Când ea pluteste-n largul tau..
Și minunatul soare pălește
Văzând iubirea lor atât de mare...
Destinul poate că ne e dușman,
Dar farmecul iubirii noastre poate
Șterge distanta dintre adânci ape,
Suntem ,uneori,doi picuri cristalini de roua
Ce se unesc,si-afara ploua,
Căci cerul plânge când distanta doare,
Dar inimile noastre au culoare,
Și ochii noștrii se topesc unul în altul,
Mai sinceri,mai frumoși decât înaltul...
O secvență, un vin, un dor...
Ieșită-n noapte, pe balcon,
După un duș cu aburi calzi,
Te zăresc pe bulevard...
În gândul meu din nou te scalzi.
O vară veche, cu un vin,
Îmi mângâie privirea mută,
Dar n-am curaj să te apelez,
Dorinta-n vânt o las pierdută.
Și te-am privit prin ochi înlăcrimați
Cum te pierzi în traficul bizar,
Te-am strigat în gând... poate m-auzi
Și te întorci la un pahar.
E frig, și mâinile-mi tremură
De durere și de dor amar,
Iar sufletul se cutremură
Într-un destin atâta de neclar...
E sfânta seară de Ion,
Cu chipul tău am să adorm...
Trăirea-i crudă, fără motiv,
Dar te-am văzut... și-am un "Ion" pozitiv.
Susține Poezii Online
Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗