Oceanul și barca
Tu ești oceanul care ne desparte,
Eu sunt bărcuță ce pluteste-n noapte,
Ce ar fi ea fără de apa-albastra,
Conturul frumuseții ei apare
Când ea pluteste-n largul tau..
Și minunatul soare pălește
Văzând iubirea lor atât de mare...
Destinul poate că ne e dușman,
Dar farmecul iubirii noastre poate
Șterge distanta dintre adânci ape,
Suntem ,uneori,doi picuri cristalini de roua
Ce se unesc,si-afara ploua,
Căci cerul plânge când distanta doare,
Dar inimile noastre au culoare,
Și ochii noștrii se topesc unul în altul,
Mai sinceri,mai frumoși decât înaltul...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Monica P
Data postării: 6 august
Vizualizări: 89
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Amurgul duhurilor pierdute in etern
Poem: Așteaptă-mă
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: "Verzi si sudate"
Poem: Ace
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: RĂSARE LUNA...
Poem: MOMENTUL IN CARE ITI DAI SEAMA CA EL E
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor