RECE
Nu trebuie să-mi amintesc;
Privind în ochii tăi, deja mă pierd.
Ești aici, dar parcă-i frig,
Nu mai simt flacăra de mult aprinsă.
Un fior brusc mă cuprinde,
Și uit cum se mai simte.
Zilele trec, eu nu mă schimb,
Aștept un moment, dar simt că-i rece.
Tac și rabd o veșnicie,
Sperând că tu ești răspunsul.
Chiar dacă drumul e greu,
Voi lupta pentru tine, pentru noi, mereu.
Poezii din aceiaşi categorie
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
Fără tine
Ai venit in viața mea repede, ca o furtună neanunțată,
Mi-ai înseninat privirea de când te-am văzut prima dată,
Iar in ochii tăi mă pierdeam, mă înecam în întunericul lor adânc,
Dar nu îmi mai e frica, știu că acum mai bine în brațele tristeți mă arunc.
Orice sclipire de fericire, sinceritate sau speranță
Este pictată acum cu o mai întunecată nuanță.
Tu m-ai acceptat pe mine cea adevărată: naivă, emotivă și imatură,
Dar lumea înfricoșătoare în care m-ai lăsat singură mă tratează doar cu ură.
Și acum, pe cont propriu, ajung să descopăr adevărul
Și, sigur, să sufăr din cauza lui pe măsură.
Singură mă gândesc doar la întrebarea dură:
Când voi mai putea cu lacrimi să-ți mângâi umărul?
A fost
A fost un fel de primăvară
Un chip frumos cu o iubire avară
Voia să atingă norii dar n-avea scară
Un fel de pasăre care nu zboară
O poveste pe care nu poți s-o înțelegi
Nici acum nici peste două vieți
Mi-a întins paharul și mi-a spus:
"-Toarnă"
Exact ca o ploaie de toamnă
Se întâmpla asta seară de seară
Până în ultima zi de vară
Când te-am rugat să mai rămâi
Deși mi-am jurat să n-o mai spun nimănui
Te rugam să nu mai pleci
Ai fost o iarnă, dupa tine au urmat zile reci
Scrisoarea a ||| a
De-ai fi, iubito, o clipă numai a mea,
Ai fi aripile ce mă ridică până-n rai,
Sau îmi poți fi pământul ce se destramă,
Ce mă trage adânc în negura propriului iad.
Privesc dintr-un tăiș de lumină palidă,
Cum emoțiile se scaldă ușor în adierea iubirii,
Se îmbrățișează, se sărută în ecouri mute,
Pe când natura în jur tace, părăsită de cuvinte.
De mă cauți, aici, între vis și realitate, rătăcesc,
Între ideal și dorința ce ușor mi se pierde,
Căci în îmbrățișarea ta, iubito,
Încerc să-mi găsesc calea, cu sufletul ce piere.
Fiecare clipă petrecută cu tine în dorință
Este un sărut dat umbrei ce mă amăgește
Și în această tăcere profundă,
Ne regăsim, doar ca din nou a ne pierde…
Strigătul
Două suflete pierdute
Printre stelele căzute
Prin gravitație atrase,
De durerea ce I strigase.
Pe un tărâm fără nume
Repudiat de astä lume,
Isi cuibäriserä amorul,
Destăinuindu si dorul..
Pt vise spulberate
De as găsi o jumătate
De a dreptul nefirească
In ținuta I trupească.
Si stropeau din ei amarul,
Rotind pe degete zarul;
Se hrăneau cu iluzii,
Îngrăditi de confuzii...
Că dac ar cerși iubirea,
Le ar surâde fericirea,
Falsänd notele vocale
Din jocul scenei teatrale.
Purtati de vânt si ploi,
Se mpotmolirä in noroi,
Prefăcându-se iubiți
De a lor soartă chinuiți..
O stea… căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
Fără tine
Ai venit in viața mea repede, ca o furtună neanunțată,
Mi-ai înseninat privirea de când te-am văzut prima dată,
Iar in ochii tăi mă pierdeam, mă înecam în întunericul lor adânc,
Dar nu îmi mai e frica, știu că acum mai bine în brațele tristeți mă arunc.
Orice sclipire de fericire, sinceritate sau speranță
Este pictată acum cu o mai întunecată nuanță.
Tu m-ai acceptat pe mine cea adevărată: naivă, emotivă și imatură,
Dar lumea înfricoșătoare în care m-ai lăsat singură mă tratează doar cu ură.
Și acum, pe cont propriu, ajung să descopăr adevărul
Și, sigur, să sufăr din cauza lui pe măsură.
Singură mă gândesc doar la întrebarea dură:
Când voi mai putea cu lacrimi să-ți mângâi umărul?
A fost
A fost un fel de primăvară
Un chip frumos cu o iubire avară
Voia să atingă norii dar n-avea scară
Un fel de pasăre care nu zboară
O poveste pe care nu poți s-o înțelegi
Nici acum nici peste două vieți
Mi-a întins paharul și mi-a spus:
"-Toarnă"
Exact ca o ploaie de toamnă
Se întâmpla asta seară de seară
Până în ultima zi de vară
Când te-am rugat să mai rămâi
Deși mi-am jurat să n-o mai spun nimănui
Te rugam să nu mai pleci
Ai fost o iarnă, dupa tine au urmat zile reci
Scrisoarea a ||| a
De-ai fi, iubito, o clipă numai a mea,
Ai fi aripile ce mă ridică până-n rai,
Sau îmi poți fi pământul ce se destramă,
Ce mă trage adânc în negura propriului iad.
Privesc dintr-un tăiș de lumină palidă,
Cum emoțiile se scaldă ușor în adierea iubirii,
Se îmbrățișează, se sărută în ecouri mute,
Pe când natura în jur tace, părăsită de cuvinte.
De mă cauți, aici, între vis și realitate, rătăcesc,
Între ideal și dorința ce ușor mi se pierde,
Căci în îmbrățișarea ta, iubito,
Încerc să-mi găsesc calea, cu sufletul ce piere.
Fiecare clipă petrecută cu tine în dorință
Este un sărut dat umbrei ce mă amăgește
Și în această tăcere profundă,
Ne regăsim, doar ca din nou a ne pierde…
Strigătul
Două suflete pierdute
Printre stelele căzute
Prin gravitație atrase,
De durerea ce I strigase.
Pe un tărâm fără nume
Repudiat de astä lume,
Isi cuibäriserä amorul,
Destăinuindu si dorul..
Pt vise spulberate
De as găsi o jumătate
De a dreptul nefirească
In ținuta I trupească.
Si stropeau din ei amarul,
Rotind pe degete zarul;
Se hrăneau cu iluzii,
Îngrăditi de confuzii...
Că dac ar cerși iubirea,
Le ar surâde fericirea,
Falsänd notele vocale
Din jocul scenei teatrale.
Purtati de vânt si ploi,
Se mpotmolirä in noroi,
Prefăcându-se iubiți
De a lor soartă chinuiți..
O stea… căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
Alte poezii ale autorului
Жена
Каждый выдох,каждый вдох,
Дарит мне твою любовь.
Буду я тебе верна,
Ведь я будущея жена.
В моих глазах,
Твои прекрасные очи.
Мои дни как кошмар,
Не имеют дня и ночь.
Мой любимый человек,
Миг и век.
Мой любимый человек.
Буду ждать,
Того дня когда встретимся.
И вчера.
Автор:(Аноним )
Cu un zâmbet rupt din soare
Ca o stea strălucitoare,
Cu un zâmbet rupt din soare ,
M-ai făcut să simt ,
dragostea ta orbitoare,
Nu am sentimente mai adânci ,
Când la pieptul tău mă strângi,
Atingerile tale moi,
Mă fac să simt că existăm doar noi.
de Laura Lucavischi
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
eu am vrut numa sa ma asculti
eu am vrut numa sa ma asculti
dar tu tot ce ai făcut a fost sa renunți
cu ce am greșit ca sa ma uiți ?
sufletul meu încă nu uita
iubirea ta ce mi-ai dat-o odată
inima inca o așteaptă
hai sa ne întâlnim
și sa mai vorbim
despre tot ce ne-a durut
despre zilele in care ne vedem
și ne sărutam
ca doi adolescenți nebuni
lasă-mă sa te mai pot avea
măcar odată să te mai pot vedea
cu inima să mă gândesc
ca mă iubești
dar în zadar mă tot intreb
de cea ce eu nu mai am
Rugăciune către Maica Domnului
Ești mângâierea tuturor celora pământești,
Ție laudă îți cântă cetele cerești,
Ție Maica tuturor, nouă izbăvitoare,
Înaintea Domnului nouă mijlocitoare.
Noi cum putem ați mulțumii ție împărăteasă,
Vas curat al Domnului, ție cea aleasă,
Căci tu ai binevoit maica Lui să - I fi,
Neamul nostru omenesc spre al curăți.
Ție noi îți înălțăm nevrednicii cântare,
Că ești nouă tuturor nădejde și scăpare,
Te rugăm ne izbăvește și ne luminează,
Pașii noștri către Domnul tu îi îndreptează.
AUTOR: Rada Maria 6D -
orbita
Si dupa atata amar de vreme,
Bratele mi au prins putere,
Ochii mi au capatat vedere,
Iar inima avere.
in mine scantei din el
imi spun sa fac totul altfel,
Dar eu deja am trecut la alt nivel
sau poate ma insel…
Жена
Каждый выдох,каждый вдох,
Дарит мне твою любовь.
Буду я тебе верна,
Ведь я будущея жена.
В моих глазах,
Твои прекрасные очи.
Мои дни как кошмар,
Не имеют дня и ночь.
Мой любимый человек,
Миг и век.
Мой любимый человек.
Буду ждать,
Того дня когда встретимся.
И вчера.
Автор:(Аноним )
Cu un zâmbet rupt din soare
Ca o stea strălucitoare,
Cu un zâmbet rupt din soare ,
M-ai făcut să simt ,
dragostea ta orbitoare,
Nu am sentimente mai adânci ,
Când la pieptul tău mă strângi,
Atingerile tale moi,
Mă fac să simt că existăm doar noi.
de Laura Lucavischi
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
eu am vrut numa sa ma asculti
eu am vrut numa sa ma asculti
dar tu tot ce ai făcut a fost sa renunți
cu ce am greșit ca sa ma uiți ?
sufletul meu încă nu uita
iubirea ta ce mi-ai dat-o odată
inima inca o așteaptă
hai sa ne întâlnim
și sa mai vorbim
despre tot ce ne-a durut
despre zilele in care ne vedem
și ne sărutam
ca doi adolescenți nebuni
lasă-mă sa te mai pot avea
măcar odată să te mai pot vedea
cu inima să mă gândesc
ca mă iubești
dar în zadar mă tot intreb
de cea ce eu nu mai am
Rugăciune către Maica Domnului
Ești mângâierea tuturor celora pământești,
Ție laudă îți cântă cetele cerești,
Ție Maica tuturor, nouă izbăvitoare,
Înaintea Domnului nouă mijlocitoare.
Noi cum putem ați mulțumii ție împărăteasă,
Vas curat al Domnului, ție cea aleasă,
Căci tu ai binevoit maica Lui să - I fi,
Neamul nostru omenesc spre al curăți.
Ție noi îți înălțăm nevrednicii cântare,
Că ești nouă tuturor nădejde și scăpare,
Te rugăm ne izbăvește și ne luminează,
Pașii noștri către Domnul tu îi îndreptează.
AUTOR: Rada Maria 6D -
orbita
Si dupa atata amar de vreme,
Bratele mi au prins putere,
Ochii mi au capatat vedere,
Iar inima avere.
in mine scantei din el
imi spun sa fac totul altfel,
Dar eu deja am trecut la alt nivel
sau poate ma insel…