2  

Îngerul meu🕊️ #ingerulmeu

 Îngerul meu păzitor

Tare mult îmi este dor

Sa mă rog, frumos la el

Fiind dar a lui Dumnezeu

 

Dar acum am crescut mare 

Am și eu o disperare

Fiindcă lumea asta judeca 

Îngerul acum, ajută! 

 

Cu el nu îmi este greu 

Darul meu de la Dumnezeu

Și îl iubesc mult prea mult 

Când ne da o sărutare

 

El ne iubește mult 

Chiar daca am greșit

Plângând, el ne-a ajutat 

Și lacrimile ni le-a luat

 

Cu el nu îmi este teamă

Am nevoie de o strigare

Dumnezeu frumos vorbește 

Și îngerului poruncește 

 

Pe mine să mă facă bine 

Sa aibe grija de mine 

Nimic sa nu mă doară

Și să stau frumos la școală

 

Îngerul mereu mă ajută 

Și plângând el tot o face 

Că știe că mult îmi place 

Și mai știe că-l iubesc 

 

Sufletul eu îl deschid 

Și nimic nu va mai zic 

Că deja e mult prea mult 

S-a încheiat și nu mai spun

 

Eu v-am zis

Cât am putut

Data viitoare

O sa scriu mult mai mult 

 

Inima să vă strălucească

Sufletul sa vă zâmbească

Eu aici vă las in pace 

Că nu mai am inspirație 

 

Ingerul meu🙏🏻
de Stoica Alessia Karina


Categoria: Poezii pentru copii

Toate poeziile autorului: ANONIM poezii.online Îngerul meu🕊️ #ingerulmeu

#ingerulmeu

Data postării: 14 mai

Adăugat la favorite: 1

Comentarii: 1

Vizualizări: 208

Loghează-te si comentează!

Comentarii

Dumnezeu să vă ajute
Comentat pe 14 iulie

Poezii din aceiaşi categorie

o adiere de simfonii albastre/6

berzele și-au regăsit cu bucurie

vechile cuiburi.

 pe verandă,  calci pe cojoace,

priviți!

sub pălăria  Irinucăi,

s-au pitit

doua șopârle obraznice.

Mai mult...

Două păpuși

Două păpuși în colțul casei

Stau și mă privesc demult.

Două păpuși cu ochi albaștri,

Rochițe roz și pantofiori.

 

Două păpuși neînsuflețite

Cu inimile înmărmurite.

Păpuși ce nu știu a vorbi,

Păpuși ce nu pot a mișca.

 

Ele stau astfel nemișcate

În colțul casei întunecate.

Ele nu dorm și nu mănâncă,

Iar viața ele n-o cunosc.

 

Când cu atenție le privești,

Parcă ar ști ce este în jur.

Și ar putea s-asculte zumzetul

Și freamătul ce le-nconjoară.

 

Iar tu copilă cutezătoare

Ce totul vrei ca să cunoști,

Imaginându-ți-le ca ființe

Intri în jocul magic al minții.

 

Le inviți la o șuetă ca între fete,

La un ceai sau o bomboană.

Le întrebi ce le mai place

Și aștepți ca ele să-ți răspundă.

 

Într-un târziu Moș Ene

Pe la gene se abate.

Adormind, le visezi vorbind

Și dansând și cântând.

 

Dimineața în grabă te trezești,

Cu bucurie le îmbrățișezi.

Purtând visul mai departe

Ca un mister dintr-o carte.

 

 

 

Mai mult...

Această minunată copilărie

Această minunată copilărie,

cât aș vrea să nu se mai termine,

dar într-un final toți ajungem mari,

și trecem prin multe schimbări,

în mintea noastră suntem tot copii,

dar...s-a dus sezonul de jucării .

 

de Panait Mirela

Mai mult...

Maturitate

Ai luat arcușul
Să mângâi  vioara
Muzica ta îmi călăuzește pașii
Visele mă invită la dans seara
Doar azi mai pot să fiu tânără
Sărută-mă să numai plece vara.

Mai mult...

ABECEDARUL

E prima zi de școală,
Azi merg în clasa-ntîi,
Mă-ncurajează mama,
Dar mie frică mi-i.

 

Eu vreau sa stau acasă,
Sau vara la bunei ,
Să merg pe deal la coasă,
Sau la prășit cu ei.

 

Să hoinăresc pădurea,
Si cîntece să-ngîn:
Piuit de păsărele,
Cu mireasmă de salcîm.

 

Să mergem toți la moară,
Cu carul plin de grîu,
Si la proces pezent,
Participant să fiu!

 

Bunica să-mi gătească,
Măligă cu mojdei,
Plăcinte dulci cu brînză,
Să-mi coacă în bordei.

 

Iar sara cînd veni voi,
Din sat, de la cireadă,
Erou al națiunii,
Bunelul să mă creadă....

 

Dar este ora șapte,
Azi merg în clasa-ntîi,
Mă-ncurajează mama,
Dar încă frică mi-i.

 

Ea mă cuprinse dulce,
Si îmi făcuse-n dar,
În prima zi de scoală,
Un nou ABECEDAR.

Mai mult...

Pere

Am niste pere,

sunt cam rebele.

o comunitate au format,

apoi le-am mancat.

 

Dupa ce le-am inghitit,

m-au intrebat de ce le-am mancat.

le-am zis ca am poftit.

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Lipsa Mamei

O scumpă ,minunată mamă

Mi -as fi dorit sa -ti spun mereu

 

Dar tu din viața noastră crudă 

Ai ales drumuri teleleu.

 

Nu te-ai gândit ca-n urma ta 

Lași durere ,lacrimi și suspine 

 

O tu inconștiență mama

Tu te-ai gândit numai la tine.

 

Nu ti -ai simțit copiii bolnavi,

Nu te n ntrebai dacă sunt bine 

 

Când noi stateam pe prispa casei,

ne întrebam "mama mai vine?"

 

Și asa treceau nopți de vara 

Iar eu priveam la stele

 

Eram atent ,le-numărăm,

Puteam să jur cu adevărat 

 Ca tu tu ești una dintre ele.

 

Tu singura ti-ai ales destinul

Ai ales sa nu ne iubești.

 

Acum copiii mici sunt mari 

 E prea târziu sa te căiești.

 

Ai ajuns bătrână acum 

Timpul e neiertător 

 

Tu vii acum si chiar implori

Sa ceri iertare tuturor.

 

O tu inconștiență mamă 

E prea târziu sa mai repari 

 

Trecutul nostru cel amar 

Nu poți topii niște ghețari.

 

Acum sunt bine vindecat 

Eu cu gândul m-am împăcat .

 

O scumpă minunată mamă.

Nu te -a durut ,nu ți- a păsat.

 

Nici în ochii nu nu ne-ai privit 

Ti -aruncat geanta pe umăr. 

 

Intr-un moment tu te-ai oprit.

Dar după iar te-ai răzgândit.

 

Iti spun acum la revedere 

Cu vocea fără de regret 

 

Căci tu în amintirile mele 

Nu ai contur și nici portret.


Serban Ion Georgian

Mai mult...

Of, ce dor...

Of, ce tare dor mi-a fost de tine...

Deşi încercat-am să te uit,

De dorul tău sunt încă chinuit.

Ține-mă te rog de mâna bine,

Of, ce tare dor mi-a fost de tine…

Mai mult...

Marciana felie de pepene roșu din care cineva a mușcat cu poftă, lăsând-o așa, îndințată, pe marginea mesei, să lumineze, cum ziceai, în surdină

vara – la asfințit,

ca un portal spre câteva speranțe

printre movilele de steril

 

noroc cu tinerețea

căreia îi dădeam târcoale

și ea, rostindu-ne pe litere,

ne urca sus, sus,

unde vântul care suflă strâmb nu ajungea

 

așa ne-am cunoscut, însă nu

știu cum ne vom despărți

 

Anonimul sinăian

Mai mult...

Melancolie

În zare,o barcă lin s-arată
Miscata în voia brizei reci,
Marea neagră fantomatică
În miez de noapte plânge derutată...

Stau și o privesc amarnic
Fluxul și refluxul ei
Îmi hrănește liniștirea,
Cu abisul ei demonic.

Albastrul-smarald al mării
Tainic, melancolic.
Înghite barca periodic
Sunt supus însingurării...

Mai mult...

Te caut, o...soare!

Frumosule soare

Iartă-mă pentru vânt

Iartă-mă pentru întuneric 

Iartă-mă pentru ploi 

 

Mi-e dor de tine , soare!

Mi-e dor de a ta lumină 

Încerc să te caut 

Dar nici nu te-aud 

 

Și mă caut și pe mine 

In întuneric mă simt 

Iarna-mi înțeapă fața 

Și lumina n-o mai simt 

 

Ai rămas o amintire 

O lumină atât de pustie ,

Inimă tremurândă 

Te aștept pân' se usucă 

                  Medussa

Mai mult...

Pe ale vieții

Pe ale vieții izvor 

se vărsa al meu dor.

Ceva netrait, 

ceva nemaipomenit 

 

Cand închid ochii nu mai văd numic

pentru ca acel ceva candva a pierit 

 

la o viața frumoasa candva visam 

dar când adorm doar coșmaruri văd in somn

si ziua e la fel de-altfel 

cum scap de-al vieții umor?

 

Iubirea nu se arată usor 

Fericirea nu răsare in zori 

 

Cum pot eu trai asa 

Cu o inima de catifea?

 

Tabloul pare-a fi perfect 

fara oameni cuprinși in portret 

 

Dar inima-i iubeste asa 

Si eu fac parte din mulțimea asta 

 

Totu-i defect asa perfect 

unde-i Frumusețea din defect ?

 

Totul pare-a dispărea 

Si odată cu totul și fericirea 

Mai mult...