Dreptul la iubire
Ai dreptul să iubești când ești iubit
De nu s-a nimerit ceva-i greșit
Și-atunci e interzis ce ai simțit
Să nu fii demodat pari fericit
Ai dreptul să iubești în așteptare
Ia visele și-aruncăle-n uitare
Ai dreptul să iubești făr-alinare
Învață să trăiești fără culoare
Ai dreptul să iubești din când în când
Cu ci-n te nimerești nu știi nicicând
Alegi sau ești ales ori stai la rând
Nu știi de-i prea târziu sau prea curând
Te caută iubirea nechemată
Corect ar fi să fie calculată
Sucită matematică-ngânfată
Aplică-i stricte reguli ca-n armată
A îndrăznit să vin-așa neaprobat?
Inima știm că e doar simplu aparat
Sufletul pare un cuvânt bun de uitat
Fii un robot, apasă ''reset'' și-ai scăpat
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 30 aprilie 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 859
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Hoţul
Am un secret iubito
Şi acum că ne-am luat,
Am să ţi-l spun şi ţie,
Sunt hoţ şi te-am furat.
Povestea este simplă,
Chiar de la început,
Când ne plimbam pe alee,
Îţi luam câte un sărut.
Iar când şedeam pe banca
De sub bătrânul tei
Şi te-mbăta parfumul,
Îţi luam şi două, trei.
Să nu găseşti sărutul,
Ce tocmai îl furam,
Prevăzător din fire,
La inimă-l puneam.
Îl ascundeam chiar unde
Păstrez amestecate,
Dragi amintiri cu tine
Şi dorurile toate.
Acum că ai aflat,
Să nu declari război,
Săruturile luate,
Ţi le voi da-napoi.
Ce dacă fapta e gravă,
Nevinovat pledez,
Că am o circumstanţă...
Doar ştii cât te iubesc!
Iubire?
Oh,iubire,de ce tu oare nu-mi vorbești?
De ce în ochi nu mă privești?
Mă lași sa stau și singura-n poveste
Oare tu nu vezi ce frig și rece este?
Este atât de frig la tine-n piept
Încât aș sta ca un atlet.
E frig și tare rău îmi este
Că nu faci parte din a mea vieții poveste.
Ea,oare,îți sărută pieptul gol
Sau își joacă al vieții rol?
Ea te iubește așa cum eu fac
Sau îi dai și ei în dar doar flori de mac?
Aș vrea să-ți văd măcar o data ochii goi
Și să-ți măcar cu mana ale tale buze moi.
Sa intru în a ta privire
Și să-mi eman a mea iubire.
La masa mea nu mai sta nimeni și nimic
Doar eu și un pahar în care vin mai pun un pic
M-afund în sângele veninului acela acru
Mă uit la al inimii masacru.
Și rochia aceea roșie ca focul,
Zace jos pentru ca s-a terminat jocul
Jocul aspru al iubirii
Ce nu mă lasă să-mi raspcumpar prețul fericirii.
Astăzi stau aici pe jos și scriu aceste versuri
Și-mi mai creez puține universuri.
Mai stau puțin cu bluza ta la piept,
Până în abis simt ca mă pierd.
Calls of hunger
Sounds of falling grinds of iron,
Calls by my core sadly agitation,
Patience and hunger I shall hold,
Cherry tea sweet as precious gold.
Because I'm starving for completion,
Thinking for my mind an eviction,
Snatched by shadows' grasp,
Beautiful banana cake to handclasp.
But empty both the core and mind,
Patiently for your precious astound,
Waiting for the sauvorous clash of lips,
Pair of hands flourish as eternal chips.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
As vrea sa simt din nou
Au trecut 2 ani si nu mai stiu ce inseamna sa iubesti
Am iubire de oferit, dar din pacate nu am cui
Ce aleg eu e gresit, iar ce e dat de la Dumnezeu nu accept..
Vreau sa simt ca alaturi de cineva am TOTUL si pot face TOTUL
Dar ma intreb oare exist ceea ce-mi doresc..
Simt ca da, dar timpul asta.. vezi tu
Trebuie sa treaca si inima sa mai fie ranita
Pentru a invata sa iubesc la bine si rau..
Orice ar fi cu speranta si credinta in Dumnezeu
Stiu ca o sa vina si randul meu
Sa iubesc si sa fiu iubita
Alt poem de iubire nebună
Iubita mea,
Să știe lumea-ntreagă,
De-a mea iubire pentru tine,
Iar pentru cei ce-ntreabă cu rost,
Sau mai degrabă fără rost,prostește,
Cine-i nebunul care își declară nebună a sa iubire,
Ori nu cumva iubirea este bună
Iar el este pierdut cu firea?
Iubita mea,ieri te-am ținut de mână,
Și m-am simțit plutind pe Lună,
Nu-i Luna astrul celor ce se declară îndrăgostiți?
Ba da,dar noi suntem cu mult mai diferiți,
Tu ești regina nopții ce trece liniștită
Pe la Unirii,piața bine cunoscută,
Iar eu rătăcitorul Cavaler îndrăgostit,
Știi bine că ți-am povestit!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Hoţul
Am un secret iubito
Şi acum că ne-am luat,
Am să ţi-l spun şi ţie,
Sunt hoţ şi te-am furat.
Povestea este simplă,
Chiar de la început,
Când ne plimbam pe alee,
Îţi luam câte un sărut.
Iar când şedeam pe banca
De sub bătrânul tei
Şi te-mbăta parfumul,
Îţi luam şi două, trei.
Să nu găseşti sărutul,
Ce tocmai îl furam,
Prevăzător din fire,
La inimă-l puneam.
Îl ascundeam chiar unde
Păstrez amestecate,
Dragi amintiri cu tine
Şi dorurile toate.
Acum că ai aflat,
Să nu declari război,
Săruturile luate,
Ţi le voi da-napoi.
Ce dacă fapta e gravă,
Nevinovat pledez,
Că am o circumstanţă...
Doar ştii cât te iubesc!
Iubire?
Oh,iubire,de ce tu oare nu-mi vorbești?
De ce în ochi nu mă privești?
Mă lași sa stau și singura-n poveste
Oare tu nu vezi ce frig și rece este?
Este atât de frig la tine-n piept
Încât aș sta ca un atlet.
E frig și tare rău îmi este
Că nu faci parte din a mea vieții poveste.
Ea,oare,îți sărută pieptul gol
Sau își joacă al vieții rol?
Ea te iubește așa cum eu fac
Sau îi dai și ei în dar doar flori de mac?
Aș vrea să-ți văd măcar o data ochii goi
Și să-ți măcar cu mana ale tale buze moi.
Sa intru în a ta privire
Și să-mi eman a mea iubire.
La masa mea nu mai sta nimeni și nimic
Doar eu și un pahar în care vin mai pun un pic
M-afund în sângele veninului acela acru
Mă uit la al inimii masacru.
Și rochia aceea roșie ca focul,
Zace jos pentru ca s-a terminat jocul
Jocul aspru al iubirii
Ce nu mă lasă să-mi raspcumpar prețul fericirii.
Astăzi stau aici pe jos și scriu aceste versuri
Și-mi mai creez puține universuri.
Mai stau puțin cu bluza ta la piept,
Până în abis simt ca mă pierd.
Calls of hunger
Sounds of falling grinds of iron,
Calls by my core sadly agitation,
Patience and hunger I shall hold,
Cherry tea sweet as precious gold.
Because I'm starving for completion,
Thinking for my mind an eviction,
Snatched by shadows' grasp,
Beautiful banana cake to handclasp.
But empty both the core and mind,
Patiently for your precious astound,
Waiting for the sauvorous clash of lips,
Pair of hands flourish as eternal chips.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
As vrea sa simt din nou
Au trecut 2 ani si nu mai stiu ce inseamna sa iubesti
Am iubire de oferit, dar din pacate nu am cui
Ce aleg eu e gresit, iar ce e dat de la Dumnezeu nu accept..
Vreau sa simt ca alaturi de cineva am TOTUL si pot face TOTUL
Dar ma intreb oare exist ceea ce-mi doresc..
Simt ca da, dar timpul asta.. vezi tu
Trebuie sa treaca si inima sa mai fie ranita
Pentru a invata sa iubesc la bine si rau..
Orice ar fi cu speranta si credinta in Dumnezeu
Stiu ca o sa vina si randul meu
Sa iubesc si sa fiu iubita
Alt poem de iubire nebună
Iubita mea,
Să știe lumea-ntreagă,
De-a mea iubire pentru tine,
Iar pentru cei ce-ntreabă cu rost,
Sau mai degrabă fără rost,prostește,
Cine-i nebunul care își declară nebună a sa iubire,
Ori nu cumva iubirea este bună
Iar el este pierdut cu firea?
Iubita mea,ieri te-am ținut de mână,
Și m-am simțit plutind pe Lună,
Nu-i Luna astrul celor ce se declară îndrăgostiți?
Ba da,dar noi suntem cu mult mai diferiți,
Tu ești regina nopții ce trece liniștită
Pe la Unirii,piața bine cunoscută,
Iar eu rătăcitorul Cavaler îndrăgostit,
Știi bine că ți-am povestit!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Alte poezii ale autorului
Pedeapsa
Călcând nisipul răscolit se-ascunde timpul
Mințit de valuri umblă pasul rătăcit
Zburând sonor între tăceri șoptește vântul
Promite viselor hotarul risipit
Plutind incert vâslesc spre urma de lumină
Seducător mi-aprinde focul ascuțit
Împinge-n inimă fixându-și rădăcină
Se-ntinde-n gânduri adevărul născocit
Foșnește apa lunecând de pe retină
Asurzitor curgând amarul infinit
Udând absențele ard pete de rugină
Seacând privirile calvarul e cumplit
Umbra luminii ferecate mă deprimă
Căzând spre nori trecutul piere istovit
Prezentul umblă-mpiedicat într-o rutină
Aruncă zilele rănite-n asfințit
Durerea pare o condiție stabilă
Desprins complet de relitate sunt gonit
Plătesc simțirile de om în crantină
Pedeapsa celor ce iubesc nefericit
Îngerul iubirii
Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme
Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre
Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate
În urmă stelele sclipind plutesc imaculate
Din ochi scânteile-i lucind te-ating înaripate
Stârnindu-ți dorul te înving privirile-adresate
Cu zâmbet scutură senin pe zilele-norate
Alegoria-n gând pornind imagini parfumate
Ți-aprinde focul mistuind toți demoni-n păcate
Sperând să-ți cânte glas divin cuvinte fermecate
Crescându-ți aripi de măslin pe ramurile toate
Legând cu îngerul destin etern în realitate
Doar pe tine
Te văd pe tine, doar pe tine te mai văd
În toate florile de câmp și la ferestre
Te iau cu mine dimineață într-un gând
Până mă-ntorc se-adună sute în buchete
Adorm cu tine, doar cu tine-n vis adorm
Atins de aripă cu înger zbor în noapte
Plutind pe buze dulce zâmbet curmă somn
Nu-i nicăieri când mă trezesc, aștept iar noapte
Te simt în mine, doar pe tine te mai simt
Îmi curge-n vene foc de stea arzând speranțe
Caut în mine unde sunt și te-am găsit
Nu mai sunt eu căci ești doat tu în tot și-n toate
Te am în lacrimi, doar în lacrimi te mai am
Un dor apasă nesfărșit storcându-mi lacrimi
La tine aripile mele-am pus să cad
Plângând le-am smuls să poți zbura fără de lacrimi
Știu că iubesc și doar pe tine te iubesc
Din toate fructele ce cresc ești cea mai dulce
Nici măcar mierea nu mă face să zâmbesc
Eu gust amar căci dorul meu nu te ajunge
Prezențele-n absență
Trecut-au zile fără urmă ca un fum
Singurătatea risipindu-le uitate
Absența caută prezențele nocturn
Călătorind printre făpturile abstracte
În vise umblă transparențe de parfum
Iluzii oarbe celuind imaculate
Splendide zâmbete mă scutură nebun
Exuberant sufletul tremură în noapte
Pe cer o stea mă urmărește dintr-un turn
Lumini vopsite strălucind falsificate
Aruncă razele-mbrăcate la costum
Gătite umbre hoinărind întunecate
Spre dimineață urcă soarele imun
Trezește ochii din poveștile-ncurcate
Privirea umblă în absență pe un drum
Călcând desculță între vis și realitate
Orele trec îngrămădindu-se postum
Mătură timpul amintirile uzate
Fără prezență existența-i oarecum
Într-o absență ascunzându-se de toate
Citești, deci exiști
Uscată curge liniștea-n vene
Secunda bate lipsită de timp
Ochii fixează nesfârșit cerul
Drumul e lung fără stele
Poarta răsare orbitor în beznă
Deschide tăcută hotarul etern
Ascultător sufletul pășește vrăjit
Numără mut treptele infinite
Un muget sparge liniștea
Mâini ascuțite apucă și trag
Zgârie fierbinte urlând infernal
Căderea aprinde-ntuneric
Pământul înghite lăsând oase goale
Ascunde rânjetul înghețat
Ceasul tremură inutil
Întors la etern timpul dispare
Trezește-te....trezește-te.... e doar un coșmar
Ochii tremură privind în gol
Ce e?... Cine?....Ce?
Va fi mai încolo......va fi...
A fi nu va mai fi
Deocamdată e bine
Povestea stinsă
Când mă privești o floare-n inimă-mi sădești
Rostind mi-e dor cu aripi calde mă topești
Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești
S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești
În palme-ți pun inima mea să o-nvelești
Cu o iubire ca-n povești să o-ncălzești
Cuvinte calde și un suflet să primești
Mă trec fiori când îmi șoptești la ce gândești
Zâmbind se-aprind în ochi tăi lumini de stele
Buzele-ating sorbind cu sete dulcea-ți miere
Aripi se-ntind plutind spre calde emisfere
Mâinile-nchid două ființe între ele
Inimi gonind împing nebun sângele-n vene
Curge fugind nestăvilit unflând artere
Dezlănțuind năvalnic foc arzând sub piele
Aleargă mâinile flămând strivind bariere
Tremură ceru-n asfințit, noaptea se cerne
Scutură bezna-n răsărit, lumini să cheme
Când mă trezesc e patul gol, doar două perne
Visul s-a stins, tot ce-ampletit în noapte piere
Pedeapsa
Călcând nisipul răscolit se-ascunde timpul
Mințit de valuri umblă pasul rătăcit
Zburând sonor între tăceri șoptește vântul
Promite viselor hotarul risipit
Plutind incert vâslesc spre urma de lumină
Seducător mi-aprinde focul ascuțit
Împinge-n inimă fixându-și rădăcină
Se-ntinde-n gânduri adevărul născocit
Foșnește apa lunecând de pe retină
Asurzitor curgând amarul infinit
Udând absențele ard pete de rugină
Seacând privirile calvarul e cumplit
Umbra luminii ferecate mă deprimă
Căzând spre nori trecutul piere istovit
Prezentul umblă-mpiedicat într-o rutină
Aruncă zilele rănite-n asfințit
Durerea pare o condiție stabilă
Desprins complet de relitate sunt gonit
Plătesc simțirile de om în crantină
Pedeapsa celor ce iubesc nefericit
Îngerul iubirii
Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme
Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre
Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate
În urmă stelele sclipind plutesc imaculate
Din ochi scânteile-i lucind te-ating înaripate
Stârnindu-ți dorul te înving privirile-adresate
Cu zâmbet scutură senin pe zilele-norate
Alegoria-n gând pornind imagini parfumate
Ți-aprinde focul mistuind toți demoni-n păcate
Sperând să-ți cânte glas divin cuvinte fermecate
Crescându-ți aripi de măslin pe ramurile toate
Legând cu îngerul destin etern în realitate
Doar pe tine
Te văd pe tine, doar pe tine te mai văd
În toate florile de câmp și la ferestre
Te iau cu mine dimineață într-un gând
Până mă-ntorc se-adună sute în buchete
Adorm cu tine, doar cu tine-n vis adorm
Atins de aripă cu înger zbor în noapte
Plutind pe buze dulce zâmbet curmă somn
Nu-i nicăieri când mă trezesc, aștept iar noapte
Te simt în mine, doar pe tine te mai simt
Îmi curge-n vene foc de stea arzând speranțe
Caut în mine unde sunt și te-am găsit
Nu mai sunt eu căci ești doat tu în tot și-n toate
Te am în lacrimi, doar în lacrimi te mai am
Un dor apasă nesfărșit storcându-mi lacrimi
La tine aripile mele-am pus să cad
Plângând le-am smuls să poți zbura fără de lacrimi
Știu că iubesc și doar pe tine te iubesc
Din toate fructele ce cresc ești cea mai dulce
Nici măcar mierea nu mă face să zâmbesc
Eu gust amar căci dorul meu nu te ajunge
Prezențele-n absență
Trecut-au zile fără urmă ca un fum
Singurătatea risipindu-le uitate
Absența caută prezențele nocturn
Călătorind printre făpturile abstracte
În vise umblă transparențe de parfum
Iluzii oarbe celuind imaculate
Splendide zâmbete mă scutură nebun
Exuberant sufletul tremură în noapte
Pe cer o stea mă urmărește dintr-un turn
Lumini vopsite strălucind falsificate
Aruncă razele-mbrăcate la costum
Gătite umbre hoinărind întunecate
Spre dimineață urcă soarele imun
Trezește ochii din poveștile-ncurcate
Privirea umblă în absență pe un drum
Călcând desculță între vis și realitate
Orele trec îngrămădindu-se postum
Mătură timpul amintirile uzate
Fără prezență existența-i oarecum
Într-o absență ascunzându-se de toate
Citești, deci exiști
Uscată curge liniștea-n vene
Secunda bate lipsită de timp
Ochii fixează nesfârșit cerul
Drumul e lung fără stele
Poarta răsare orbitor în beznă
Deschide tăcută hotarul etern
Ascultător sufletul pășește vrăjit
Numără mut treptele infinite
Un muget sparge liniștea
Mâini ascuțite apucă și trag
Zgârie fierbinte urlând infernal
Căderea aprinde-ntuneric
Pământul înghite lăsând oase goale
Ascunde rânjetul înghețat
Ceasul tremură inutil
Întors la etern timpul dispare
Trezește-te....trezește-te.... e doar un coșmar
Ochii tremură privind în gol
Ce e?... Cine?....Ce?
Va fi mai încolo......va fi...
A fi nu va mai fi
Deocamdată e bine
Povestea stinsă
Când mă privești o floare-n inimă-mi sădești
Rostind mi-e dor cu aripi calde mă topești
Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești
S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești
În palme-ți pun inima mea să o-nvelești
Cu o iubire ca-n povești să o-ncălzești
Cuvinte calde și un suflet să primești
Mă trec fiori când îmi șoptești la ce gândești
Zâmbind se-aprind în ochi tăi lumini de stele
Buzele-ating sorbind cu sete dulcea-ți miere
Aripi se-ntind plutind spre calde emisfere
Mâinile-nchid două ființe între ele
Inimi gonind împing nebun sângele-n vene
Curge fugind nestăvilit unflând artere
Dezlănțuind năvalnic foc arzând sub piele
Aleargă mâinile flămând strivind bariere
Tremură ceru-n asfințit, noaptea se cerne
Scutură bezna-n răsărit, lumini să cheme
Când mă trezesc e patul gol, doar două perne
Visul s-a stins, tot ce-ampletit în noapte piere
Silvia Mihalachi