Dreptul la iubire
Ai dreptul să iubești când ești iubit
De nu s-a nimerit ceva-i greșit
Și-atunci e interzis ce ai simțit
Să nu fii demodat pari fericit
Ai dreptul să iubești în așteptare
Ia visele și-aruncăle-n uitare
Ai dreptul să iubești făr-alinare
Învață să trăiești fără culoare
Ai dreptul să iubești din când în când
Cu ci-n te nimerești nu știi nicicând
Alegi sau ești ales ori stai la rând
Nu știi de-i prea târziu sau prea curând
Te caută iubirea nechemată
Corect ar fi să fie calculată
Sucită matematică-ngânfată
Aplică-i stricte reguli ca-n armată
A îndrăznit să vin-așa neaprobat?
Inima știm că e doar simplu aparat
Sufletul pare un cuvânt bun de uitat
Fii un robot, apasă ''reset'' și-ai scăpat
Category: Love poems
All author's poems: Silvian Costin
Date of posting: 30 апреля 2023
Comments: 1
Views: 795
Comments
Poems in the same category
Tristețe fără tine
O altă zi ce-i plină de tristețe,
Căci bucuria zilei ești doar tu,
Iubito nu e clipă fără tine,
Iar gândul meu la tine stă!
Am lacrimile strânse bine,
Tu le-ai sfințit cu darul tău,
Iubirea ce mi-ai daruit-o,
Au forță și glasul unui zeu!
O altă zi ce-i plină de speranță
Căci am schimbat tristețea-n orizont,
Tu stai departe-acolo gândindu-te la mine,
Și amândoi vorbim mereu într-o tăcere mută,
Neauziți de oamenii de rând,
Noi suntem însăși dragostea celestă,
Căci Cerul ne-a unit pe veci!
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Spune-mi că vei fi a mea...
Regretele mă apasă,
Nimic nu-i întâmplător,
Vino lângă mine și spune-mi că-ți pasă,
Vino și nu mă lăsa să mor.......
Mai dă-mi o dată dulcele tău sărut,
Mai oferă-mi puțin din dragostea ta,
Spune-mi că nu te-am pierdut,
Și încă vrei să fi a mea.......
Niciun glonț...
niciun glonț nu doare cât dragostea,
dar tu, tu ai fost glonțul.
mi-ai străpuns ziduri ridicate cu mâini tremurânde,
cărămidă cu cărămidă, din frică, din speranță,
din dorința de a fi întreagă
într-o lume care mă sfărâma pe dinăuntru.
ai pășit în mine ca un foc blând,
dar ai ars tot ce era viu.
te-am lăsat să locuiești în gândurile mele
cum își lasă marea urmele pe țărm,
dar tu ai fost furtună.
nu m-ai iubit, m-ai devastat cu eleganță.
dragostea mea pentru tine
o mie de împușcături,
și tot n-a fost suficient să-ți aud inima bătând pentru mine.
nopțile mele nu mai au ceasuri,
doar tăceri în care scriu mesaje
ce mor înainte să ajungă la tine,
căci cui să mă rog,
când zeul meu poartă chipul tău și nu-mi mai răspunde?
m-am milogit de stele să te facă să mă vezi,
să mă simți,
să mă înțelegi.
dar tu ai ales să fii ecoul speranțelor mele
atât de aproape, și totuși de neatins.
m-ai amăgit cu zâmbete,
cu tăceri dulci și promisiuni nerostite.
ai fost rana ce zâmbește,
golul din pieptul meu care poartă parfumul tău.
și-acum rămân eu
o inimă ciuruită,
o iubire care încă sângerează,
și un glonț care poartă numele tău
încă rătăcind în carne vie.
Într-un alt univers
Poate într-un alt univers,
Unde soarele și luna ar căuta confort
Unul în celălalt,
Din când în când,
Era un noi.
În acest univers,
Nu ar trebui să-mi doresc
La o stea căzătoare
Ca tu să fi lângă mine.
Singurele galaxii,
În care m-aș pierde,
Ar fi,
În ochii tăi de amurg.
Noi nu suntem nimic,
Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,
Plutind în pace,
Prin calea lactee nesfârșită.
Молитва
Есенина читал когда-то,
Не понимал ни слова я тогда.
Сейчас читаю рот открыв припадно,
Запоминая гениальные слова.
Мой друг ушедший в давние писания,
Сегодня в сердце как прекрасный сон,
Вся жизнь его полна была страдания,
С стихах его я слышу сердца стон.
Сегодня рифмы стали как проклятие,
Как яд в душе все эти тошнотворные стихи.
и книгу я твою читаю как заклятие,
Чтобы от глупости от этой всей уйти.
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Other poems by the author
Strigăte
Strigăte
Afară-i iarnă, frig
În casă-i cald și bine
Se-adună toți la masă
Nu uită să se-nchine
Copiii merg la joacă
Au zâmbete senine
Se umple casa toată
De glasuri cristaline
Nimic nu îi apasă
Toți râd cu voioșie
Nu știu că a lor casă
E-o coală de hârtie
Se-aude-ntâi un muget
Urlând fuge pământul
Se scutură icnind
Strigăte cară vântul
Se năruie trosnind cutiile fragile
Căzând au pustiit familii și cămine
Hoția le-a zidit din furturi inutile
Le pasă de nimic, le pasă doar de sine
Le-a luat mintea și sufletul arginții
Îi strigă din țărână și părinții
Din cer strigă cu lacrimă toți sfinții
Îi strigă din ruine urma vieții
De strigătul pământului nu-i doare
De strigătul copilului ce moare
De strigătul părintelui cu jale
Doar setea de putere nu mai moare
Nu uitați! Hoția, indolența și corupția omoară! Poezie dedicata victimelor cutremurului din Turcia produs in 6/Feb/2023
Anotimpuri
E primăvară, sau e vară, toamnă, iarnă
Poate e noapte sau e zi, nu știu să spun
Puțin contează când stau singur într-o gară
Trenul de noapte-mi plimbă visele la drum
Aleargă timpul anotimpul să ne treacă
Iubirea zace aruncată în noroi
Sufletul umblă părăsit, fără de șansă
Privirea caută prin ceață după zori
Turnănd continuu cu tăceri din abundență
Către-anotimpuri de tristețe ne topim
Orbiți de reguli ordonate în absență
Va străluci golul din suflete sublim
Prin anotimpul nepăsării pierdem oameni
Să-i ignorăm mințind că singuri vor răzbi
Le frângem inima ce le-a bătut speranță
Lăsând pe suflete să ardă ‚a iubi’
Ne-ajunge clipa să ne-alunge anotimpul
Topiți de ploi, printr-e străini, cărunți și goi
Culegem clipele ce le-am lipsit de suflet
Zburănd în nori spre nesfârșitul fără noi
Se șterge tot ce-a fost culoare-n primăvară
Pierzând și vara fără soare-ntr-un infern
Lacrimi albastre scuturând ochii de toamnă
Ne-ajunge iarna înghețând focul etern
Cât vom mai fi copii
Ne aruncăm spre viitor plini de speranță
Dar adunăm vise pierdute în restanță
Suntem dogmatic acuzați de cutezanță
Ni-i contestată inocența în instanță
Primind noroc și o particulă de șansă
Petrecem viața fericiți în consonanță
Trăind senini copilărim până-n postfață
Soare și nori amestecând cu eleganță
Lipsiți de stropul de noroc plătim chitanță
Primind tristețea să ne tulbure balanță
Topește zâmbetul lăsândul fără nuanță
Ajungem palidă ființă-n discordanță
Doar o iubire ne mai scapă de creanță
Lipind o aripă de suflet ai portanță
Dar când e dragostea lipsită de speranță
Toate durerile se-adună la restanță
Vom fi copii până când viața ne dezvață
Preschimbă joaca într-un joc de circumstanță
De ți-e ursită fericirea ai o șansă
Copilăria-i doar o stare de speranță
Cum să te-ajung
În palme-adun ce-atinge talpa ta
Pământ, în el sădindu-mă pe mine
Udându-mă cu ploi lacrima grea
Să-mi crească rădacinile spre tine
Înalt s-ajung cătându-ți urma ta
Atent, scrutând de sus tot orizontul
Încerc să te găsesc frumoasă stea
Sperând să-mi dai cu tine antidotul
Din vise-adun flămând lumina ta
Arzând în noapte umbrele din mine
Te chiamă strălucind iubirea mea
Strigând cu raze calde către tine
De nu te-ajung să caut umbra ta
Cu ea înlocuindu-mă pe mine
Să umble umbra ta cu umbra mea
Iar eu, urmându-ți pașii, lângă tine
Din mâna mea lipsește mâna ta
Privirea nu-ți ajunge în privire
Te-aud dar nu știu unde-i gura ta
Mă-ntreb de am s-ajung până la tine
Incert pun adevărul în mister
Rămân toate-ntrebările uimite
Răspunsurile fug plutind în cerc
Priveliștea tăcerii mă surprinde
Gonindu-mă-n absență n-am reper
Iau timpul și-l arunc în amintire
Golindu-mă de azi rămân cu ieri
Un mâine nu m-ajunge fără tine
Nu mai ating pământul
Călcând nisipul mișcător se-ascunde timpul
Șoptește valul povestind strălucitor
Plutind departe am uitat unde-i pământul
Vâslește sufletul mințit amăgitor
Privind o stea speranța caută prezentul
În așteptare se topește viitor
Zburând incert gândul descalecă pământul
Orbit de patimă lipsesc rătăcitor
Mă cuceresc troiene-abrupte de albastru
Lumina umblă prin abisul visător
Îngheață urmele impar călcând sihastru
Fuge pământul de sub tălpi amețitor
Strivit de umbră curge-n lacrimă trecutul
Prin amintire hoinăresc otrăvitor
Biată ființă ce întunecă pământul
Interpretând propria viață spectator
Din început crește-ncolțit deja sfârșitul
Mă sapă razele furtunilor de dor
Nu mai ating cu rădăcinile pâmăntul
Uscate zilele rănesc îngrozitor
A fi
A fi pare să fie doar o stare
Cum ești sau ce după cortină stă ascuns
Nu reprezintă existență-n atestare
Cu adjectiv în completare ai răspuns
Poți fii lumină strălucind în admirare
Prin viață drumul deslușind pân’ la apus
Întemnițând un răsărit lipsindu-i soare
Nu e nici umbră lăsând sufletul răpus
A fi o stea pare să-nsemne o valoare
Dar strălucești în ochii celui ce-ai sedus
Lăsând privirile greșind în așteptare
Se-aprinde lacrima-ntrebând fără răspuns
A fi iubit poate aduce încântare
Ești un perfect inegalabil juxtapus
Vorbind tăcerile se-adună-ndepărtare
Jucându-ți inima gonind bătăi în plus
Oare mai ești sau ce anume în uitare
Trăiești incert când amintirea te-a supus
Deși ești viu nu mai exiști lipsind culoare
Cărând absența un ‚a fi’ e presupus
Silvia Mihalachi