Cu sufletul taci
Nu mă mai iubești, dar mă privești
În zilele-n care cu privirea ne-ntâlnim,
Nu știu cum faci, dar reușești
Deseori să mă pui în suspin.
Nu mă iubești, dar nici nu încerci,
Prioritățile ne sunt diferite,
Tu astfel pe toate mi le-ntreci ,
Dar la tine nu știu ce se mai simte.
Nu mă iubești, dar nici nu mi-o spui,
Iar așa simt că timpul mi se pierde
Dorința a dragostei văd că nu mai pui...
Divinul dintre noi nu se mai vede.
Nu mă mai iubești și nici nu mă aștept să o faci
Căci degeaba încerc să trec cu vederea
Mesajele în care și cu sufletul taci,
Ce mai târziu nu îmi mai aderă gândirea.
Mă mai iubești? sau pot să uit?
De noi? De tot ce am avut?
Ce facem? Lăsăm totul în trecut?
Faptul că mă iubeai, dar să arăți nu ai putut?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Loredana Țurcan
Data postării: 20 februarie 2023
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 920
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
#ingerulmeu Îngerul meu
Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune
Fără de știre m-am trezit îndrăgostit
A-ntors privirea către mine cu un zâmbet
De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit
În realitate a putea nici că se poate
Și-atunci cu lacrimă în suflet l-am rănit
Să-i fie zborul mai ușor l-am stors de poate
Lăsându-mi inima bătând dezamăgit
Aștept uitarea să mă scuture de înger
Dar ce-am uitat e doar prezentul aiurit
Trecutul strigă acuzându-mă de mâine
Speranța freamătă din aripi necăjit
Pierdut mă caut stabilit în rătăcire
Drumul spre casă arcuiește îndoit
Cărarea visului e-n altă dimensiune
Nu mai e înger să mă-ndrepte chibzuit
Să mă întorc aș vrea cu fața către mine
Privind spre astăzi universul oferit
Dar am rămas dezorientat în amintire
Îngerul meu rămâne vis neîmplinit
Singurătatea
Sunt zile negre întunecate
În care aștept și tot nu vii
Eu stau în parc la masă noastră
Te-a aștept să vii, te-a aștept să vii
Doar gândurile mă alină
Că ci sufletul îmi este trist
Să mă înțeleagă nare cine
Doar tu puteai să mă alini
Sunt zile grele fără somn
În care aștept și tot nu vii
Singurătatea îmi bate în ușă
O las să intre că ci tu nu vii...
Iubire adevarata
Ai aparut in fata mea,
M-ai cucerit intr-un minut
Stralucitoare ca o stea,
In vraja ta eu am cazut.
Esti dulce si fermecatoare,
Esti frumoasa, minunata.
Esti ca o raza de soare
Esti o piatra nestemata!
Esti femeia ideala,
Esti desteapta, curajoasa
Talentata si reala,
Esti a mea, esti pretioasa!
Tu esti fericirea mea
Eu cu tine ma mandresc
Tu mi-ai furat inima,
Vreau sa stii ca Te iubesc!
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️
Ești cea mai frumoasă
Nu-mi amintesc pe-altcineva
În frumusețe să te-ntreacă!
Nici zâmbetul de platină cu diamante să-l poarte
Cum numai tu îl porți universal!
Cine din lumea asta largă nu te-ar dori?
Iar de te-ar știi că ești captivă între pământ și cer,
Ori prinsă în ghearele tristeții,
Cu ușurință pentru tine s-ar jertfi!
Nu chipul tău ce-l porți e însăși iubirea cu misterul ei?
Sunt întrebări ce pleacă de la mine către tine...
Nu-mi trebuie răspunsuri astăzi,
Iar mâine nu există de tu nu vrei!
Dar voi rămâne-așa cum ți-am mărturisit deja,
Nu-mi amintesc pe nimeni
Să aibă frumusețea ta!
(11-24 noiembrie Vasilica dragostea mea)
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
#ingerulmeu Îngerul meu
Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune
Fără de știre m-am trezit îndrăgostit
A-ntors privirea către mine cu un zâmbet
De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit
În realitate a putea nici că se poate
Și-atunci cu lacrimă în suflet l-am rănit
Să-i fie zborul mai ușor l-am stors de poate
Lăsându-mi inima bătând dezamăgit
Aștept uitarea să mă scuture de înger
Dar ce-am uitat e doar prezentul aiurit
Trecutul strigă acuzându-mă de mâine
Speranța freamătă din aripi necăjit
Pierdut mă caut stabilit în rătăcire
Drumul spre casă arcuiește îndoit
Cărarea visului e-n altă dimensiune
Nu mai e înger să mă-ndrepte chibzuit
Să mă întorc aș vrea cu fața către mine
Privind spre astăzi universul oferit
Dar am rămas dezorientat în amintire
Îngerul meu rămâne vis neîmplinit
Singurătatea
Sunt zile negre întunecate
În care aștept și tot nu vii
Eu stau în parc la masă noastră
Te-a aștept să vii, te-a aștept să vii
Doar gândurile mă alină
Că ci sufletul îmi este trist
Să mă înțeleagă nare cine
Doar tu puteai să mă alini
Sunt zile grele fără somn
În care aștept și tot nu vii
Singurătatea îmi bate în ușă
O las să intre că ci tu nu vii...
Iubire adevarata
Ai aparut in fata mea,
M-ai cucerit intr-un minut
Stralucitoare ca o stea,
In vraja ta eu am cazut.
Esti dulce si fermecatoare,
Esti frumoasa, minunata.
Esti ca o raza de soare
Esti o piatra nestemata!
Esti femeia ideala,
Esti desteapta, curajoasa
Talentata si reala,
Esti a mea, esti pretioasa!
Tu esti fericirea mea
Eu cu tine ma mandresc
Tu mi-ai furat inima,
Vreau sa stii ca Te iubesc!
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️
Ești cea mai frumoasă
Nu-mi amintesc pe-altcineva
În frumusețe să te-ntreacă!
Nici zâmbetul de platină cu diamante să-l poarte
Cum numai tu îl porți universal!
Cine din lumea asta largă nu te-ar dori?
Iar de te-ar știi că ești captivă între pământ și cer,
Ori prinsă în ghearele tristeții,
Cu ușurință pentru tine s-ar jertfi!
Nu chipul tău ce-l porți e însăși iubirea cu misterul ei?
Sunt întrebări ce pleacă de la mine către tine...
Nu-mi trebuie răspunsuri astăzi,
Iar mâine nu există de tu nu vrei!
Dar voi rămâne-așa cum ți-am mărturisit deja,
Nu-mi amintesc pe nimeni
Să aibă frumusețea ta!
(11-24 noiembrie Vasilica dragostea mea)
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Alte poezii ale autorului
Ascunsă sub lună
Ochii ei albaștri
Și parul ei de-un cafeniu închis,
Cu ale sale plete-n vânt
Se ascunde-n propriul râs,
Se teme să se arate.
Se ascunde după foile ce cu sutele le scrie
În timp ce răsare luna ruginie...
Povestind în rânduri despre ale dragostei aventuri cutreierate,
Și nu o vede nimeni, stă sub lună, ascunsă de toți și de toate.
Sânge din sângele tău
Oare dormi liniștit,
neștiind,
dacă sânge din sângele tău...
respiră?
Oare îți mai suntem prin gânduri,
trăind,
dacă propriul tată nu sună,
să vadă dacă copii lui în seară...
ațipiră?
Al dragostei război
Ei ne vor împreună? - dar cum să fac să te suport?
Când îți văd chipul și comportamentul prostesc
De adolescent,
Cum să fac de tine să mă îndrăgostesc?
Cum fac să apară vreo cale,
Vreun sentiment.
Noi ne vrem împreună? - dar împreună suntem imposibili,
Tu ești zeul Mars,
Eu sunt Bona Dea
Și amândoi crescuți de nobili
De necomparat,
Suntem total diferiți,
Între noi doi, zidul asemănării, cădea.
Însă toate rănile, împreună le-am îndurat,
Prea răniți ca acum să fim împreună,
Deja, ambii, de tot ne-am săturat,
Lăsându-ne luați de furtună.
Ne vrei împreună? - dar nu te vad acționând,
Poate prin faptele tale o să reușești să mă câștigi,
Dar sub toate te scufunzi,
Eu te scufund?
Te țin?
Nu îți dau voie să fugi?
Poate ar trebui, din nou, să încercăm?
Să nu ajungem ca acum, ura dintre noi să o împiedicăm,
Cum facem? ne lăsăm unul pe altul după ce prima dată eșuăm?
Sau luptăm?
Dar eu? Te vreau cu mine împreună? -nu, spun doar aluzii,
Nu îți pot răbda privirea, ochii,
Mă tem să nu-i fac la sfârșit, umezi...
Să pleci sfărâmat
Apoi să nu mai poți gândi atât de clar,
Astfel decât să fac asta, mai bine rămânem la distanță,
În siguranță.
Toți ne vor împreună, tu, eu, noi,
Mă vrei zi și noapte, iar eu la fel ,
Dar nu vreau să intru...cu tine
În al dragostei război.
Mamă
Mamă, suflă-mi pe suflet cum îmi suflai pe genunchi când mă durea,
Împarte-mi drumurile, în bune și rele, cum părul, când mă pieptănai, mâinile tale mi-l împărțea.
Ia-mi durerea de pe inimă cum mi-o luai când fruntea-mi sărutai...
Mamă, liniștește-mi cu vocea ta lină, gândurile rele, vocea cu care când eram mică povești îmi spunea.
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Eu o sa vin
Eu o să vin, nu o să mă duc fără să nu vin,
Nu voi părăsi, nu voi pleca fără să nu mă-ntorc,
Eu o să iubesc, mai greu dar voi iubi din plin,
Balansul între noi o să mențin, dezechilibru, eu, nu o să provoc.
Eu o să încerc, nu o să mă las fără ca să nu încerc,
Nu voi urî, nu voi urî căci nu-mi stă în fire,
Eu o să înot prin viață, încet ca să nu mă înec
În cele ce mă așteaptă, să le trec printr-o privire.
Eu o să înțeleg, nu voi lăsa ca întrebări să apară,
De-or apărea, nu o să întreb, nu o voi face dacă tu nu te simți comod,
Eu o să aștept, nu o să mă grăbesc, să fiu sigură
Că inima mea cu a ta vor avea un rod.
Ascunsă sub lună
Ochii ei albaștri
Și parul ei de-un cafeniu închis,
Cu ale sale plete-n vânt
Se ascunde-n propriul râs,
Se teme să se arate.
Se ascunde după foile ce cu sutele le scrie
În timp ce răsare luna ruginie...
Povestind în rânduri despre ale dragostei aventuri cutreierate,
Și nu o vede nimeni, stă sub lună, ascunsă de toți și de toate.
Sânge din sângele tău
Oare dormi liniștit,
neștiind,
dacă sânge din sângele tău...
respiră?
Oare îți mai suntem prin gânduri,
trăind,
dacă propriul tată nu sună,
să vadă dacă copii lui în seară...
ațipiră?
Al dragostei război
Ei ne vor împreună? - dar cum să fac să te suport?
Când îți văd chipul și comportamentul prostesc
De adolescent,
Cum să fac de tine să mă îndrăgostesc?
Cum fac să apară vreo cale,
Vreun sentiment.
Noi ne vrem împreună? - dar împreună suntem imposibili,
Tu ești zeul Mars,
Eu sunt Bona Dea
Și amândoi crescuți de nobili
De necomparat,
Suntem total diferiți,
Între noi doi, zidul asemănării, cădea.
Însă toate rănile, împreună le-am îndurat,
Prea răniți ca acum să fim împreună,
Deja, ambii, de tot ne-am săturat,
Lăsându-ne luați de furtună.
Ne vrei împreună? - dar nu te vad acționând,
Poate prin faptele tale o să reușești să mă câștigi,
Dar sub toate te scufunzi,
Eu te scufund?
Te țin?
Nu îți dau voie să fugi?
Poate ar trebui, din nou, să încercăm?
Să nu ajungem ca acum, ura dintre noi să o împiedicăm,
Cum facem? ne lăsăm unul pe altul după ce prima dată eșuăm?
Sau luptăm?
Dar eu? Te vreau cu mine împreună? -nu, spun doar aluzii,
Nu îți pot răbda privirea, ochii,
Mă tem să nu-i fac la sfârșit, umezi...
Să pleci sfărâmat
Apoi să nu mai poți gândi atât de clar,
Astfel decât să fac asta, mai bine rămânem la distanță,
În siguranță.
Toți ne vor împreună, tu, eu, noi,
Mă vrei zi și noapte, iar eu la fel ,
Dar nu vreau să intru...cu tine
În al dragostei război.
Mamă
Mamă, suflă-mi pe suflet cum îmi suflai pe genunchi când mă durea,
Împarte-mi drumurile, în bune și rele, cum părul, când mă pieptănai, mâinile tale mi-l împărțea.
Ia-mi durerea de pe inimă cum mi-o luai când fruntea-mi sărutai...
Mamă, liniștește-mi cu vocea ta lină, gândurile rele, vocea cu care când eram mică povești îmi spunea.
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Eu o sa vin
Eu o să vin, nu o să mă duc fără să nu vin,
Nu voi părăsi, nu voi pleca fără să nu mă-ntorc,
Eu o să iubesc, mai greu dar voi iubi din plin,
Balansul între noi o să mențin, dezechilibru, eu, nu o să provoc.
Eu o să încerc, nu o să mă las fără ca să nu încerc,
Nu voi urî, nu voi urî căci nu-mi stă în fire,
Eu o să înot prin viață, încet ca să nu mă înec
În cele ce mă așteaptă, să le trec printr-o privire.
Eu o să înțeleg, nu voi lăsa ca întrebări să apară,
De-or apărea, nu o să întreb, nu o voi face dacă tu nu te simți comod,
Eu o să aștept, nu o să mă grăbesc, să fiu sigură
Că inima mea cu a ta vor avea un rod.
roma_grosu