Analog

As vrea sa mai fim

Și pe apel sa tot vorbim 

Cum făceam atunci 

Când eram doar copiii

As vrea sa mai fim

Sa te joci în parul meu

Cum obisnuiai mai mereu

As vrea sa mai fim

La Biserica sa ne rugam 

În rugăciune sa nu-ncetam 

Credeam ca te cunosc

Dar totu-i era pe dos

Toate erau fără folos 

Buchetele de flori la usa

Serile în care lângă magazin te așteptăm

Pe tușă 

As vrea sa mai fim 

Nu doar sa gândim 

Nu e loc de promisiuni 

Ma iei de mana și ma treci prin furtuni

În viata mea făceai minuni 

,, Încă port haina ta"

Oare asta-i dragostea?

Cuvinte de prisos

Vorbim prost 

Și fără rost 

Totu-i nefolos

As vrea sa fim 

De mana sa ma ții 

Iar în fata opțiunii 

Tot cu mine sa ramai 

Pentru mine

Și munții sa-i dărâmi

Dar astea sunt doar vise

Făceam doar compromise

Îmi mi-e dor de zilele în care soarele geamul pătrundea

Și razele care ședeau pe a mea perdea

Zilele în care totul mirosea a scorțișoară

Asa era odinioară 

Zilele în care nu ma gândeam la tine

Ci la dulce copilărie

De serbările școlare 

Și când vineri după scoala 

Ma duceam la plimbare 

Zilele în care nu aveam anxietate

Ci ma bucuram de toate în parte

Mi-e dor de soarele de la 10 dimineața

Și de culorile ce-mi luminau față

Ma grăbeam sa cresc

Acum nici pe mine nu ma găsesc

Doar la tine ma gândesc

Vreau sa mai fim

Doar ca nu o sa mai vorbim

Ci doar în vise

Sper,fără compromise...

 


Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: cool user poezii.online Analog

Data postării: 15 august

Timp de citire: ~3 min.

Vizualizări: 276

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Scrisoare pentru sine

Din erezie

Am revenit în ortodoxie

Pribegeam ca o pierduta 

Ca o frunza de vânt bătută

N-aveam duhonvic,n-aveam Pastor

Eram pe propriul picior

Credeam ca voi cădea 

Lumina nici ca o-i vedea

Dar atât de frumos

Și în mod armonios

M-a găsit dulcele Hristos

Hristos floarea ce-a inmiresmata 

Mi-a bucurat sufletul de-odata

Eram o fiica risipitoare 

De sine stătătoare

Eram mandra în a mea minciuna

Crezând ca eram bună

Credeam ca eram smerita 

Dar de autosuficienta eram copleșită

Interpretam după placul meu

Nu după cum lăsase bunul Dumnezeu

Prin Sfintii și Parinti 

Aflasem o familie Dumnezeiasca 

Pe care nicio erezie sectara

Ar putea s-o înlocuiască

Oricât am încerca să denigram cele Sfinte

Suntem niște clovni fără minte

Din erezie 

Am revenit în ortodoxie

O familie întreaga de Sfinți

În ruga m-a purtat 

Iar Maica Sfânta

Cu delicatețe m-a protejat

Simțeam ca sunt pierduta

Fără sens 

Dar Hristos mi-a arătat

Adevărul dens

Din erezie

Am revenit 

În dulcea vesnica Ortodoxie

Slava Ție Doamne!

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Non troppo

dacă mă-ntrebi de ce stau cu viața numai într-o jumătate de cameră

 

n-aș ști ce să-ți răspund foarte repede

 

probabil că o fac instinctiv

ca floarea soarelui

o fi și din cauza ferestrelor înalte

care îmbrățșează aproape erotic lumina

o fi și din cauza umbrei

a mușchilor de pe stâncile sufletului

a gheizerelor dispărute

.

e greu de spus

.

uneori aud sângele lovindu-se de malurile înghețate ale țărmului nordic

scrășnetul asurzitor al corăbiilor în canalele colmatate de gunoaile vieții

și oftatul tăcut al marinarilor aruncați peste bord

care-și dau sufletele întunericului

.

de nicăieri apar corbii

coioții

urșii polari

atrași de duhoarea liniștii

.

în jumătatea cealaltă de cameră putrezesc oasele pescărușilor morți

prin care fluieră vântul

.

destul de trist

.

nu-i deloc ușor să trăiești cu toată viața care ți-a mai rămas

într-o jumătate de cameră și o mie de fluturi

dacă mă-ntrebi

.

dar nu-i imposibil

.

astă noapte au urlat la ferestrele mele deschise spre ceruri

toți lupii din lume

și n-am putut să-mi opresc lacrimile

din calea inimii…

Mai mult...

spărturi zentangle/7

zâmbetul-abia schițat

al unui răsărit,

colorează cerurile

în turcoaz, albastru și portocaliu.

 

 din cele douăzeci și patru de tuburi,

sunetele se revarsă

într-o cascadă de triluri.

la Paris,

Angheluș Dinicu

slobozește

cântecul ciocârliei.

Mai mult...

Chipul sufletului

Ei trec pe langa mine indiferenți,

O oarecare,zic,

Dar imaginea mea fada

Ascunde-n adânc ceva strălucitor:

Sufletul meu.

Curcubeu de trăiri,simfonie de sentimente,stea nevăzută...

Când cortina-o sa cadă

Va rămâne doar imaginea lui,

Albastra ca un cer senin,sau poate,pentru unii,întunecată,

Căci ce e omul?

Și înger,și demon,de-odata..

Și totuși,cu aripa alb-a iubirii

Mi-am ridicat sufletul dintre ruine,

Nu știu de raiul exista,

Știu doar că iubirea a făcut din mine

Un spirit frumos,ce poate s-o stinge de tot,

Trist destin,

Sau poate-o zbura spre înalt

Legat cu lanțuri

De inima celor iubiți,neîncetat..

 

Mai mult...

CUGETARE

Iarna cu zăpezi de argint are să vină,

Luna e o pată de culoare,

Stelele sunt note muzicale,

Cu contururii de cerneală

     Albastră...

Un clopot bate și-l ascult

Când mă bate un vânt cărunt...

Duc în suflet dorurii ce -n veci nu adorm

Dores să le dăruiesc altcuiva ,enorm!...

Mai mult...

Înalță o rugăciune

Cînd deschizi ochii și dimineața vine

Înalța o rugăciune din suflet pentru tine

Sa nu îți fie ziua plina de amărăciune

Si noaptea lunga tristă așa cum se cuvine

Și tot ce astăzi ești și tot ce azi trăiești,

Mereu in gînd soptește-i

Doar Lui să-i mulțumești.

Mai mult...

Cauză și efect

dimineața îmi place să alerg singur

uneori îmi iau și câinele

un suflet curat și candid

care nu se opune niciodată

o face din toată inima

cu dragoste

așa cum noi oamenii nu izbutim

nici măcar dimineața când alergăm

când trebuie să ajungem la serviciu

la supermarket

unde se dau fierăstraie Husqvarna

la ofertă

întotdeauna avem ceva cu ceilalți

care merg la biserică     

cumpără

se plimbă

fac jogging

altceva

de parcă ar fi posibil să facem toți aceleași lucruri

la aceleași ore

în același fel

ca niște roboți imbecilizați

programați după un soft pretențios despre cum ar trebui să fii fericit

dintr-o perspectivă empirică a mașinii

exprimată în serii scurte de biți

numai că mie nu-mi mai pasă

nu mai ascult părerile nimănui

Newton spunea că toate corpurile se supun legii gravitației

căderii „în jos”

excluzând din această ecuație tocmai Pământul

la ora asta mă preocupă doar să-mbrățișez cerul

despre care știm cu toții că nu există

să las Soarele să-mi încălzească sufletul

anima-animus

ceva abstract

necuantificabil

unii oameni de știință dau cifre

între 21 și o,o1 grame

e ca visul etern al omului de a zbura

din care s-a născut avionul

navele cosmice

care echivalează cu  omorârea visului…

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍