34  

Vara, anotimp frumos

Simt un fior,

Lin insuflu ,încetișor

Mă înclin spre răsărit

Văzând pomul înverzit,

Grânele de-un auriu deschis

Dansează suflului încins

Coloanei de vânt aprins

 

Eu tresar,

Observ menirea, unui astfel anotimp

Simt a sa chemare lină,

Ce mă duce-n răsărit,

Cum vezi cu ochii

E doar marea, cu turcoazul

Ei sublim

Ea ne spală, ne încântă

De-al ei susur cristalin.


Și când crezi că nu mai pleacă

Adierea se întețește

Culoarea se arămește,

-Oh,te-ai dus departe, Vară! Ai plecat spre ceruri noi!

Ea vine abia anul viitor...


Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: Alexia Tatu poezii.online Vara, anotimp frumos

Data postării: 17 iunie 2022

Adăugat la favorite: 1

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1593

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Mantaua

la început am îmbrăcat haina vieții

 

pe deasupra hainelor de duminică

 

ca pe-o manta de-a lui Gogol

(găsită în lada de zestre-a bunicii!)

cineva mi-a spus că arăt ca o sperietoare de ciori

pulpanele îmi atârnau până la călcâiul lui Ulise

și era largă

jenant

pe-alocuri

mă lătrau câinii

ziua-n amiaza mare

așa că mi-am făcut rost de o manta nouă

din celebrul Marché aux peuces din Paris

mai scurtă

cu nasturi lucioși de alamă

citeam pizma în ochii hoților de cruci

și cadavre

dar

vai

nenorocul mi-o luase-nainte

în zori mantaua mea dispăruse ca Fata Morgană-n deșert

și-n locul ei se cuibărise ca un dihor flămând

Moartea…

Mai mult...

Pentru prima dată

Ai fost... altfel.

Nu pot să explic.

Te-am iubit cu un fel de foc pe care nici măcar eu nu știu cum l-am ținut aprins.

Și uneori mă ardea, dar nu-mi venea să-l sting.

 

Încă mă gândesc la tine în mijlocul melodiilor. Încă îți asociez versuri care mi-au rupt sufletul.

Și totuși...

Ieri, nu m-a durut.

 

Ieri te-am putut iubi fără să sufăr.

Poate pentru prima dată.

Poate pentru că am învățat să te port altfel.

Poate pentru că în loc să aștept îmbrățișarea ta, am știut că mi-o  pot imagina și e de ajuns.

Mai mult...

Necrologul

Necrologul meu sa fie tăcerea,

Căci nimeni nu mi-a stiut durerea,gândul din noapte.

Nu vreau laude aprinse,dar nici judecați reci,

E de ajuns un rămas bun,spus în șoapte.

Adevărul..,adevărul nu-l poate cuprinde nimeni.

Iubire,ura,si-un infinit de alte sentimente 

Compun al nostru eu.

Un adevărul incomplet nu este un adevăr,

Nimeni nu știe gândurile noastre toate..

Așadar,pe ultimul drum vreau tăcere 

Și un buchet de flori de camp,de albastrele..

 

 

Mai mult...

Analog

As vrea sa mai fim

Și pe apel sa tot vorbim 

Cum făceam atunci 

Când eram doar copiii

As vrea sa mai fim

Sa te joci în parul meu

Cum obisnuiai mai mereu

As vrea sa mai fim

La Biserica sa ne rugam 

În rugăciune sa nu-ncetam 

Credeam ca te cunosc

Dar totu-i era pe dos

Toate erau fără folos 

Buchetele de flori la usa

Serile în care lângă magazin te așteptăm

Pe tușă 

As vrea sa mai fim 

Nu doar sa gândim 

Nu e loc de promisiuni 

Ma iei de mana și ma treci prin furtuni

În viata mea făceai minuni 

,, Încă port haina ta"

Oare asta-i dragostea?

Cuvinte de prisos

Vorbim prost 

Și fără rost 

Totu-i nefolos

As vrea sa fim 

De mana sa ma ții 

Iar în fata opțiunii 

Tot cu mine sa ramai 

Pentru mine

Și munții sa-i dărâmi

Dar astea sunt doar vise

Făceam doar compromise

Îmi mi-e dor de zilele în care soarele geamul pătrundea

Și razele care ședeau pe a mea perdea

Zilele în care totul mirosea a scorțișoară

Asa era odinioară 

Zilele în care nu ma gândeam la tine

Ci la dulce copilărie

De serbările școlare 

Și când vineri după scoala 

Ma duceam la plimbare 

Zilele în care nu aveam anxietate

Ci ma bucuram de toate în parte

Mi-e dor de soarele de la 10 dimineața

Și de culorile ce-mi luminau față

Ma grăbeam sa cresc

Acum nici pe mine nu ma găsesc

Doar la tine ma gândesc

Vreau sa mai fim

Doar ca nu o sa mai vorbim

Ci doar în vise

Sper,fără compromise...

 

Mai mult...

Gânduri

Ai dorințe și ai cui

Spune ; Doamne , cui si spui ?

Vântului să-i spui , el zboară ,

Dulce vorbe de ocară

Să o spun pământului ?

El o spune vântului

Și o poartă mai departe

Ca pe filele din carte ,

Filele îngălbenesc ,

Florile se ofilesc

Și dorința a murit ,

Căci omul a-mbătrânit

                    T.A.D.

Mai mult...

Armura sau porțile deschise

Sunt oameni în fața cărora 

Sufletul meu trebuie sa poarte armura.

Mi-e teama de săgețile ochilor lor,

Otrăvite de ura..

Și sunt oameni pentru care 

Inima mea își deschide porțile toate ,

Și blânda strălucire din privirea lor 

O umplu cu lumini atât de minunate..

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍