În orașu-n care plouă au ninge-n fi'ce săptămână,
Unde un moș și-o babă, merg ținându-se de mână,
Din nu știu care casă, se-aude-o voce vagă,
Ce zice fonfăit, cu-n iz ce-aduce a doagă:
Mâine, la mine, de-o fi să vii,
Vorbesc rezón, nu zic prostii,
Îți voi zice, chiar de la ușă,
Că am trei sticle de Frâncușă,
Soi bun de la Cotnari,
Nu din cel de potlogari,
Ce-ndoaie vinul în butoi
(Le cuca-n mur de marțafoi!),
Cu apă rea ce pute-a clor,
De-l bei, mai va, să faci amor !
Și de o fi, în completare, încă o sticlă
Un plus la fiecare cam de o litră.
De buna seamă, voi pune și mâncare,
Un mizilic, o măslină, o brânză mare,
Un mușchi ce împănat,
A fost rulat și-apoi legat,
Ce din cuptor, scos rumenit,
În asorté va fi servit,
C-o mixtă în savori salată,
Nici acră, da' nici seacă.
Dară să știi: n-om face-o lată !
