Linistea care nu vindecă
În timp ce-n suflet îmi cântă a sanatoriu,
Eu am vrut să vă vindec pe voi,
Dar umbrele cresc, se împletesc în ambulatoriu,
Și liniștea s-a stins total din noi.
Am vrut să va scot lumina din întuneric,
Dar mi-am pierdut urma în vis,
Un ecou ce se-ntoarce, bolnav și himeric,
Cu un suflet pangarit ce nu mai poate fi deschis.
În timp ce-n mine urlă nopți fără rost,
Eu am vrut să vă scap de durere,
Dar am găsit doar tăcere, un adăpost,
Unde raman fara glas, fara regrete.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mamă
Poem: Intre suspine si constrangere
Top 22 de cărți apărute în 2022
Poem: Regrete
Poem: Estetic
129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Astăzi va fi organizat un concert de comemorare a poetului român
Poem: De atâția ani...
Poem: Îndoială
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici