Linistea care nu vindecă
În timp ce-n suflet îmi cântă a sanatoriu,
Eu am vrut să vă vindec pe voi,
Dar umbrele cresc, se împletesc în ambulatoriu,
Și liniștea s-a stins total din noi.
Am vrut să va scot lumina din întuneric,
Dar mi-am pierdut urma în vis,
Un ecou ce se-ntoarce, bolnav și himeric,
Cu un suflet pangarit ce nu mai poate fi deschis.
În timp ce-n mine urlă nopți fără rost,
Eu am vrut să vă scap de durere,
Dar am găsit doar tăcere, un adăpost,
Unde raman fara glas, fara regrete.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Prin razboi
Poem: Acum fierbe tot Lupeniul,
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Poem: Urme
Poem: Iartă..dar nu uita!
Poetul Ion Vatamanu a fost comemorat la 80 de ani de la naştere
Poem: Lumea în care trăim
Poem: Mă pierd într-un dor mereu…
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?