CONFESIUNILE UNUI NEBUN ÎN ANTICAMERA RAȚIUNII
-Dialog din spatele zăbrelelor minții
(dialog poetic)
(Lumina e slabă. O cameră albă. Un om legat, în cămașă de forță.
În fața lui — un doctor. Halat, caiet, calmul prefăcut al rațiunii.)
NEBUNUL:
Ți s-a dat puterea să vindeci,
dar ți-ai pus mâinile în buzunar,
că e mai comod să numeri bani
decât bătăi de inimă.
DOCTORUL:
Vorbești din febră.
Nu toți pot salva pe toți.
Unii trebuie doar să observe.
NEBUNUL:
Ți s-a dat cuvântul,
dar l-ai folosit ca pe o armă.
Ai făcut din el o haină curată
cu care îți acoperi tăcerea.
DOCTORUL (notând):
Halucinații.
Transfer de vină.
NEBUNUL (îl privește fix):
Nu, doctore.
Tu nu înțelegi —
eu sunt doar gura prin care vorbește ceea ce ai ucis în tine.
(Tăcere. Doctorul ridică privirea. Prima fisură în calm.)
NEBUNUL (apropiindu-se ușor, voce joasă):
Crezi că mă ții legat, doctore,
dar tu ești cel cu lanțurile în suflet.
Eu doar le port la vedere.
(Doctorul încremenește. Nebunul zâmbește vag.)
NEBUNUL:
Tu mă privești ca pe un caz,
dar eu te văd cum erai când încă mai visai —
înainte să-ți pui halatul ca pe o armură.
(Doctorul rămâne nemișcat. Respirația i se taie.)
NEBUNUL (calm):
Ești om.
Adică jumătate creator,
jumătate scuză.
Un zeu care n-a avut stomac
să rămână zeu.
DOCTORUL (abia se ține):
Destul!
Ești bolnav, nu profet.
NEBUNUL:
Ai puterea de-a iubi
și alegi să posezi.
Ai puterea de-a tăcea
și alegi să urli.
Ai puterea de-a construi un sens
și alegi o dramă.
(Doctorul se oprește. Privirea i se goleşte.)
NEBUNUL:
Pentru că binele cere arhitectură,
iar răul doar un impuls.
Și tu ești leneș,
nu rău.
(Doctorul respiră greu. Îi tremură mâinile. Cuvintele nu-i mai ies.)
DOCTORUL (șoptind, pierdut):
De unde… știi?
NEBUNUL:
Leneș de suflet,
de gând,
de sens.
Îți tremură lumina în ochi,
dar o stingi cu un gest —
ca să pari tare.
Dar lumina nu doare,
doare oglinda
când te vezi fără mască.
(Doctorul lasă caietul jos. Lumina scade. Nebunul tace. O tăcere lungă.)
DOCTORUL (încercând să râdă, dar vocea îi tremură):
Eu... nu sunt nebun.
Eu doar...
diagnostichez.
(Se privește în oglinda mică de pe perete. Respirația i se rupe.
Nebunul îl privește liniștit.)
NEBUNUL (cu un zâmbet blând):
Așa încep toți, doctore.
(Doctorul face un pas înapoi. Lumina palpită. O umbră se proiectează pe perete — acum, doctorul pare cel legat.
Nebunul rămâne nemișcat, calm. Lumina cade doar pe el.)
NEBUNUL (în șoaptă):
Vezi?
Adevărul nu înnebunește omul.
Doar îl dezbracă.
(Lumina se stinge complet.)
Category: Diverse poems
All author's poems: Florin Dumitriu ![]()
Date of posting: 24 October 2025
Added in favorites: 8
Timp de citire: ~5 min.
Views: 859
Other poems by the author
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Reformare
Gabriel Nicoara
18 November
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 November
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 November
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 November
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗