Nu mă judeca iubire,

Privesc în liniște afară,

Și văd atâta graba-n jur,

Observ cum oamenii aleargă,

Ei sunt stresați,sunt triști..mahmuri

Observ in jur discuții triste,

Și fricile ce si-le ascund,

Vorbesc și spun cum timpul trece,

Privesc cum trec prin timpul lor,

Privesc spre cei îndrăgostiți,

Cum au bagaje de iluzii,

Și uita că au doar un ,,timp,,..

Prezent frumos ce nu-i promis...

Privesc bătrâni cu multe boli..

Și pungi ce-s pline cu pastile,

Cerșesc in șoaptă îndurerați,

Să prindă și ziua de mâine..

Privesc în jur și simt ca stare...

Durerea și tristețea lor,

Le-aș da ca sfat o întrebare...

Tu suflete ești corpul tau?...

Sau ești doar martorul tăcut..

Ce a uitat că e mai mult?

M-am regăsit pe mine pe un drum denivelat,

Mi-am regăsit curajul, forța,

Când nici nu mai speram,

În mine sunt acum, eu doar le-am activat.

M-am regăsit pe mine în lacrimi, frici și vină,

Eram acoperită sub trista umilință,

Protecția umbrită de măști cu lovituri,

Și siguranță ascunsă în critici și minciuni.

M-am regăsit pe mine în oameni ce răneau,

Sub măști de bunătate, naivă îi credeam.

M-am regăsit în oameni ce duri se afișau,

Cu corpul tremurând, cu vocea îi linișteam.

M-am regăsit pe mine în timp ce m-am uitat,

O forță neștiută, simțită, auzită,

Era acea prezență ce tot mă ridica

De jos, din lovituri, oricât am sângerat.

Intervenea profund, în suflet și în gând,

Știa cum, ce să facă, ce oameni să trimită,

La suflet ajungea și tot îmi vindeca.

M-am regăsit pe mine și nu am fost pierdută,

Fiică-n Univers, iubită și văzută,

În palma uriașă mereu am fost ținută

Și nu m-am rătăcit, mereu m-am regăsit prin tot ce am trăit, simțit și auzit.

Un strop de magie,

Plin cu bucurie,

Un strop de iubire ,

Revărsat in extaz...

Un strop de magie,

Plin de uimire,

Un strop de râs,

Cu sănătate în plus .

Un strop de magie,

Plin de noi doi,

Un strop de plăcere,

 Dansând printre ploi...

Un strop de magie,

Plin de trăire.,

Un strop de Divin,

Etern pe Pământ.

Cei trei P ai vindecării,

Pe al meu drum m-au însoțit,

Au fost starea de pornire,

Mi-au rămas fideli și sunt.

Primul,,P,, a fost Pictura,

Prin culori eliberam,

Ce vedeam în vise ,pleaope,

Din profund eu tot scoteam...

Următorul ,,Poezia,,..a urmat ca un ecou,

Al cuvintelor nespuse ,se simțeau interior,

Mâna mea a scris in grabă fiecare vers cu har,

Curățăm cuvinte care nu-mi aparțineau total.

Cel din urmă,cel dintâi..,,P,, poate cel mai important,

Prezența în tot ce simt ,în ființa ce exist,

A însemnat mult exercițiu,a însemnat o întreagă fugă,

Să alerg și să mă prind,

Să ma iau ușor de mână și la mine sa revin.

Azi să mă simți intens

Și-n fiecare por

Să simți al meu miros

Dintr-un parfum de dor

Să simți că și cum mâine 

Eu nu o sa mai fiu

Și să-ți rămână -n simțuri 

Al meu parfum- profund

Să nu gândești nimic

Te detașezi de toate

Intens de tu mă simți

Mă vei găsi prin șoapte 

Și fiecare clipă,când noi vom fi departe

O vei găsi pe piele,în visele de noapte

Și când închizi ochii,să stai mai linistit 

Eu îți apar în pleoape,să simți ,,intensitate..,,

Tot ce-am simțit ca lipsă,

Tot ce-a fost durere,

Tot ce-am simțit ca frică,

Tot ce-a fost umilință,

Tot ce-i neputință,

Tot ce-a însemnat nesprijin,

Când eu strigam în suferință,

Am înțeles acum că tot ce am trăit

Au fost falsele iluzii, profund, adânc simțite...

Am strigat îndurare, am zis că nu mai pot,

Și-n fiecare urlet eu mai treceam un hop...

Azi Universul vine și îmi deschide drumuri,

El îmi deschide uși ce eu nu le-am văzut.

Am fost doar adormită și prinsă în dorințe,

Am acceptat, umilă, regulile scrise de suflete pierdute,

În a lor lăcomie, frustrare nerostită.

Azi Universul vine și îmi deschide ochii,

El îmi deschide drumuri și îmi arată locuri.

O face ferm și clar, o face cu blândețe.

Din drum de mă abat,

Mă îndrumă în alte locuri.

Încredere deplină în drumuri luminate,

Spre ușile deschise ce au un scop în viață.

Și îmi arată calea prin visele ce-s clare,

Din drum nu mă abate când pare eșuare...

Mă îndrumă cu blândețe, cu aer de iubire.

Mă lasă să decid când drumuri îmi deschide,

Și orice drum ales e sigur, protejat...

Căci am trecut prin foc, prin apă

Și teste am bifat...

Când îmi e dor de tine tare

Gândul la tine mi-e fără scăpare 

Vreau să revii, să fii dulce din nou

... și mă îmbăt cu al tău ecou...

Nu știu ce azi am devenit

Oare vreodată m-ai simțit?

Sufletul mi-a rămas atât de rece

Și totuși ar mai vrea sa-ncerce 

Gândul mi-a rămas la tine 

Săracul...tot speră ca va fi bine...

Și tot mi te creionez...

Scrie-mi și tu!...să pot să mă opresc.

Atât de tare te doresc

Chiar de-i în van, tot mă gândesc... 

Că te întorci o clipă-n viața mea

Să ștergi din mine tot ce-a lăsat durerea

E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat 

La masă stau și beau un ceai cald

Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?

Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!

Nu regret îmbrățișarea ta

...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...

Nu regret zâmbetul tău, privirea ta

...îmi aduceau primăvara în suflet...

Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile 

Lumea toată părea doar a noastră...

Nu regret că m-am lepădat de toate secretele

Ai fost singurul... in astă viață....

Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea

Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta

Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine 

....nici un regret nu las să mă domine.

Nu regret nopțile în gând cu chipul tău 

Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu

Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape

Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd

Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...

Nu regret deloc că ne-am întâmplat 

Continui să cred că ne-a fost predestinat

Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...

Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!

    N-a fost drept, şi nici cinstit, 
    când schimb de inimi am făcut, 
    şi-acum în pieptul meu s-aude sist străin, 
    dezacordat şi cabalin...
    
    Dar ţie ce-ţi mai pasă-acum

    tu eşti cu altul: 
    iubind, te-ai înnoit cu trupul meu, 
    cu ochii mei, cu buzele mele,

    cu visele mele, cu gândurile mele...

Al carei iubiri sunt astăzi prizonier?

Nu despre tine fac acum vorbire,

Iubita mea cea blândă?

Sunt eu captiv al frumuseții tale fără vreun sfârșit

Cuprins de încleștarea gesturilor îngerești

Și subjugat de tine ?

Sunt oare fericit stiindu-mă prins

Precum e peștele-n năvod,

Zbatându-mă cuprins de multele nedumeriri

Și temeri ce dragostea le-aduce?

Da,sunt fericit iubindu-te pe tine,

Căci nu-i mai dulce lucru pe pământ,

Decât să stau încătușat de tine!

(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)

Pe câmpia deschisă, vântul blând adie,

Speranța curge, dar tu mi-ai șoptit,

Un strop de lacrimă, păşind pe catifea, 

— Ce bine simțeam mirosul macilor iubit!

Pe cerul albastru, se zărește un soare vesel 

Cu petale rafinate de aur, 

Ce strălucește atât de lin cu privire de spinel, 

Într-un vis de tezaur. 

Pe iarba verde, macii cântă 

Atât de melancolic, 

Nori sunt spulberați, se împrăștie, se avântă, 

Și suflă în adierea macilor simbolic. 

Tabloul naturii de vis, 

Amorul se împletește cu firele destinelor, 

Un mac roșu ca sângele, tu mi l-ai dăruit, 

Ce curge în durerea suferințelor. 

Zarea m-a întunecat, 

Pe câmpul înghețat și iernatic, 

Pe cărarea spinilor am plecat, 

Să fiu trist, armonic și singuratic. 

Cu chipul tău lin m-a întristat, 

Cu ochii de cristale ce curg din sufletul tău senin, 

Ce avea petale colorate în catifea, eu m-am îngrijorat, 

Ce cântă macul dulce și atât de lin. 

Lumina soarelui ce luminează câmpia cristalină

Cu iubire și melancolie pe pufoasa rouă, 

Între maci dureri și inima turmalină, 

Ziua iubirii ne dau nouă. 

Un buchet de stele, maci visează, 

Un tărâm de smaralde și rubine, 

Ce se plimbă păsările pe oceanul ce se minunează, 

Cât te - am iubit eu pe tine. 

Și poate nu i prințul pe călare,

Dar vreau să l văd așa.

Mă vede prințesa pierdută n zare,

Sau cel puțin aș vrea.

Ești ca ultima zi de vară,

Mă țin de tine cat mai pot,

Ești ca ultima țigară,

De ce mă tot muți din loc?

Nu vreau să vă  îngrijorați,

Am să vă spun ca sunt bine,

Nu vreau să interpretați,

Altfel de ce simt eu în mine.

Vreau să mă faci să cred,

În dragoste adevărată,

Cu tata absent și mama plecată,

Pe tine te mai am,sper o viață.