3  

Nu știu,

 

 

Nu știu să iubesc perfect,

Nu știu să iubesc matur,

Nu știu să caut motiv,

Pentru tot ceea ce simt.

 

Nu știu să îți dau răspuns la tot,

Nu știu de ce simt prea mult,

Eu iubesc copilăresc,

Și îmi place să exprim...

 

Nu știu nici cum o să fie,

Nu știu nici cum a inceput,

Tot ce simt, te fac sa simți,

Natural și expresiv..

 

Nu știu unde e finalul,

Nu știu de ziua de mâine,

Sunt prezentă acum cu tine,

Și asta este iubire.


Category: Love poems

All author's poems: Maria Spiescu poezii.online Nu știu,

Date of posting: 16 May

Timp de citire: ~1 min.

Views: 792

Log in and comment!

Other poems by the author

Ușa

Ușa

 

Stau în fața ușii.

 

Nu e mare, nu e aurită,

dar simt greutatea ei în mâini.

 

Am stat prea mult pe cealaltă parte,

unde zgomotul altora mă împingea,

unde drumurile și vorbele

mi-au obosit pielea și sufletul.

 

Privesc clanța.

E rece.

Dar e și promisiunea unui pas.

 

Inspir adânc.

Îmi simt corpul, respirația, gândurile.

Îmi reamintesc ce înseamnă să fiu pentru mine.

 

Întind mâna.

Apăs.

Ușa scârțâie ușor.

 

Și pașii mei intră pe drumul meu:

nu mai pentru altcineva,

nu mai pentru vină,

nu mai pentru a ține pe cineva în echilibru.

 

Fiecare pas e lent, conștient,

ca un fel de dans pe podeaua vieții mele.

 

Și dincolo de ușă,

lumina nu e doar soarele —

e spațiul meu,

respirația mea,

timpul meu.

 

Pentru prima dată de mult,

simt că încep să trăiesc.

More ...

Gânduri ascunse,

 

 

Gânduri ascunse de teama și dor,

Gânduri răsună și ard ca un foc,

Gânduri utile ce te înalță,

Gânduri ce strâng și inima îngheață.

 

Gânduri de zi amestecate-n rutină,

Și gânduri in noapte ce dau insomnie,

Gânduri ce par că au sens sau scop,

Îți fură prezența te face robot.

 

Mergi înainte anesteziată,

Cu gânduri de zi și gânduri de noapte,

Ușor , ușor devii dependentă,

Și fără gânduri ești gol în esență,

Te sperii de gol,de vid,de nimic,

Ești liber și-nchis in același timp.

More ...

Iubire albastră,

 

 

Iubire albastră ce semeni cu cerul,

Eu simt ca mă înalți,cum zbor sau plutesc,

 

Iubire albastră ce semeni cu mare,

Pe valuri mă porți de înec mă ferești,

 

Iubire albastră ce semeni cu noaptea,

In întuneric,azur strălucești,

 

Iubire albastră ce semeni cu ziua,

Mă pierd prin mulțime și tot te găsesc.

 

Iubire albastră ești vie și clară 

Trăită în doi , transformi o comoară 

 

Iubire albastră trăită intens,

Aprinzi tot pământul cu roșu intens.

More ...

Pauza

 

 

Pauza e timpul meu.

Rămân cu mine acum,

în somnul liniștit de noapte.

 

Las visele să-mi curețe

tot ce nu am făcut eu.

 

Pauza… shhh… ce liniște de seară.

Ochii mei, închiși în somn,

mă caută prin tot Astralul

și mă găsesc plină de gânduri.

 

Curg șiroaie printre visuri,

iar corpul meu se vindecă.

 

Recunoștință!

More ...

Vis febril,

 

Azi-noapte am visat atât de real,

Cum în brațele tale mă tot alintam,

Simțeam cum râsul meu zgomotos se auzea,

Ca un ecou în cameră răsuna,

 

Îmi era teamă să nu pierd tot,

Orice trăire sau râset cu foc,

Privirea-mi era prinsă în ai tăi ochi,

Căci o clipire mă trezea pe loc.

 

În gând te rugam, imploram să mai stai,

E întuneric afară,e noapte,

Și până în zori mai pot sta în brațe,

Și râsul îndată-i înlocuit,de gemete lungi spre răsărit.

 

Îmi este teama de clipa trezirii,

Când visul febril devine doar fum,

Și se consuma precum o țigară,

Te-aprinde,te arde și rămâne scrum.

More ...

Semafor,

Semafor,

Stăm toți la semafor 

Așteptând un verde

Nerăbdători la roșu 

Și prea grăbiți de-i galben

 

Și nu contează unde

Ne îndreptăm pe drumuri

Cu toții suntem triști 

Și alergăm la verde

 

Nu observăm în jur

Nu observăm în noi

Privim cu nervi și zor

Un semafor color...

More ...

Poems in the same category

CÂND...

    Când de tine, nevoie voi avea, 
    nu vei fi aici; 
    şi-am să mă-ntreb, 
    ca-ntr-alte alte dăţi:
    "- Ce voi face mâine?"
    
    Poate că-ţi voi scrie versuri,
    aşa cum poeţii le scriau, 
    iubitelor şi-apoi le părăseau, 
    plecând în lume de nebuni, 
    pescari, să-şi caute ursita...
    
    Sau, poate nu-ţi voi scrie, 
    ci doar voi vegeta-n vreun colţ, 
    şi voi trăi din amintirea, 
    acelor ochi, din care mi-am furat, 
    şi mi-am hrănit lumina...
    
    Şi-acuma scriu, să-mi petrec timpul, 
    căci singur am rămas, 
    cu atâtea mute întrebări în glas: 
    destinu' meu nu-i lângă mine,
    ce-am să mă fac? 
   

    Și zău că dac-ar fi, n-ar fi păcat!
    Sau poate-ar fi!, tu ştii mai bine? 

More ...

Ecoul trist

Ai să înțelegi într-o zi

Că săgețile mele n-au vrut să te ucidă,

Uneori rănile înaltă conștiința,

Știu,au fost prea ascuțite

Și-mi pare rau,

N-ai putut trece peste ele,

Și înțeleg,

E mult prea târziu,

Ai spus ,,Nu-mi pasa",

Acesta a fost cuvântul ce a închis porțile..

Dar să știi adevărul e liniștitor,

Deși furia valurilor e puternica...

Un reflux tacut urmează,

Că un adio veșnic,

Așa a fost sa fie,poate,

Mă urăști ,te urăsc

Și amintirile se șterg,

Totuși, nu neg ce ești,

Un trandafir negru printre alte flori,

Dar totul e pustiu între noi,

Revolta țâșnește ca un vulcan,

Eu sunt doar un mac neobservat,

Și totuși, frumusețea lui n-o vei mai cunoaște,

Rosul aprins al versurilor sincere,

Știu că acum nu regreți,

Dar poate va veni clipa când

Vei căuta un mac roșu..

Poate..

Noaptea s-au lăsat și cărarea dintre sufletele noastre e neagra,

Știu că scânteia din priviri nu va mai fi niciodată...

E târziu,atât de târziu,

Se aude doar vântul înstrăinării,

Doar un ecou îndepărtat și trist

Al unei stinse povesti magice...

More ...

Nebun de negru

Cu bagajele făcute-n grabă

Din ochii strânși curg lacrimile calde

Cerneala de pe foaie să o albească

Să îmi amintesc de ziua când te vedeam mireasă

 

Prizonier al haosului pur

Dansez atent pe ritmurile sale

Din muritor am devenit imun

La atacurile reginei nemiloase

 

Inexplicabil ai spus că nu se poate

Un taur provocat de roșu

Planul nebunului de alb cedase

Plătind acum puțin câte puțin din costuri

More ...

Vis de...iubire!

Ești a mea, de când ne știm

Și-n doi formăm perechea,

În astă lume, plină de păcat

Ferind de gura lumii..urechea. 

 

Idila, a început din facultate

Și dus-a fost într-o prietenie,

Care în timp a devenit iubire

Trezindu-ne, apoi, soț și soție. 

 

Am navigat, doar împreună

Și valul vieții nu ne-a clintit,

Iar când necazuri au apărut

De jurământ..ne-am amintit. 

 

De-a fost frumos, ușor sau greu

Rugă la EL, am înălțat și mulțumit,

Că binecuvântări..primim în casă

Iar visul de iubire, e unul, împlinit.

 

 Din dragoste, ni s-a născut feciorul

Ce-n casă ne-a adus..atâta bucurie,

Care acum e învățat cu multă carte

Iar eu, un fericit, lângă a mea Mărie. 

 

Timpul s-a scurs și ani mulți a lăsat

Pe noi și-a noastră...lungă căsnicie,

Cu toate astea, iubirea merge inainte

Până ce Domnul...zice stop...călătorie!

 

More ...

Într-o seară...

 

Într-o seară ai intrat în cameră

după ce toate lucrurile tăcuseră.

 

Nu spuneai nimic,

dar liniștea ta avea forma unei îmbrățișări

pe care nu îndrăzneam să o cer.

 

Te priveam, 

nu ca pe ceva frumos, 

ci ca pe locul în care se întorc păsările

după ce a obosit cerul.

 

Mâinile tale stăteau cuminți

pe marginea lumii mele și pentru prima dată nu mai voiam nimic.

 

Nici promisiuni, nici viitor,

nici cuvinte mari.

Doar clipa aceea... 

clipa în care respirația ta se așeza lângă a mea ca o lumină caldă

pe pervazul unei dimineți.

 

Erai ca o lampă aprinsă, 

într-o casă, 

în care cineva drag

trebuie să ajungă. 

More ...

M-aș duce...

Mă uit pe fereastră

Sperând c-ai să vii.

Și floarea din glastră

Cu noi vrea să fii.

 

M-aș duce de-acasă,

M-aș duce-n pustii,

Căci toate din casă

Tânjesc ca să vii.

 

Privesc pe fereastră

Sfârșitul de an

Și floarea din glastră

Privește în van.

 

Când toate din casă

Tânjesc ca să vii

M-aș duce de-acasă

M-aș duce-n pustii!

 

Scumpei mele soții Valeria, 30 Decembrie 2022, ora 05:30

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍