2  

CONFESIUNILE UNUI NEBUN ÎN ANTICAMERA RAȚIUNII

 -Dialog din spatele zăbrelelor minții

(dialog poetic)

(Lumina e slabă. O cameră albă. Un om legat, în cămașă de forță.

În fața lui — un doctor. Halat, caiet, calmul prefăcut al rațiunii.)

 

NEBUNUL:

Ți s-a dat puterea să vindeci,

dar ți-ai pus mâinile în buzunar,

că e mai comod să numeri bani

decât bătăi de inimă.

 

DOCTORUL:

Vorbești din febră.

Nu toți pot salva pe toți.

Unii trebuie doar să observe.

 

NEBUNUL:

Ți s-a dat cuvântul,

dar l-ai folosit ca pe o armă.

Ai făcut din el o haină curată

cu care îți acoperi tăcerea.

 

DOCTORUL (notând):

Halucinații.

Transfer de vină.

 

NEBUNUL (îl privește fix):

Nu, doctore.

Tu nu înțelegi —

eu sunt doar gura prin care vorbește ceea ce ai ucis în tine.

 

(Tăcere. Doctorul ridică privirea. Prima fisură în calm.)

 

NEBUNUL (apropiindu-se ușor, voce joasă):

Crezi că mă ții legat, doctore,

dar tu ești cel cu lanțurile în suflet.

Eu doar le port la vedere.

 

(Doctorul încremenește. Nebunul zâmbește vag.)

 

NEBUNUL:

Tu mă privești ca pe un caz,

dar eu te văd cum erai când încă mai visai —

înainte să-ți pui halatul ca pe o armură.

 

(Doctorul rămâne nemișcat. Respirația i se taie.)

 

NEBUNUL (calm):

Ești om.

Adică jumătate creator,

jumătate scuză.

Un zeu care n-a avut stomac

să rămână zeu.

 

DOCTORUL (abia se ține):

Destul!

Ești bolnav, nu profet.

 

NEBUNUL:

Ai puterea de-a iubi

și alegi să posezi.

Ai puterea de-a tăcea

și alegi să urli.

Ai puterea de-a construi un sens

și alegi o dramă.

 

(Doctorul se oprește. Privirea i se goleşte.)

 

NEBUNUL:

Pentru că binele cere arhitectură,

iar răul doar un impuls.

Și tu ești leneș,

nu rău.

 

(Doctorul respiră greu. Îi tremură mâinile. Cuvintele nu-i mai ies.)

 

DOCTORUL (șoptind, pierdut):

De unde… știi?

 

NEBUNUL:

Leneș de suflet,

de gând,

de sens.

Îți tremură lumina în ochi,

dar o stingi cu un gest —

ca să pari tare.

Dar lumina nu doare,

doare oglinda

când te vezi fără mască.

 

(Doctorul lasă caietul jos. Lumina scade. Nebunul tace. O tăcere lungă.)

 

DOCTORUL (încercând să râdă, dar vocea îi tremură):

Eu... nu sunt nebun.

Eu doar...

diagnostichez.

 

(Se privește în oglinda mică de pe perete. Respirația i se rupe.

Nebunul îl privește liniștit.)

 

NEBUNUL (cu un zâmbet blând):

Așa încep toți, doctore.

 

(Doctorul face un pas înapoi. Lumina palpită. O umbră se proiectează pe perete — acum, doctorul pare cel legat.

Nebunul rămâne nemișcat, calm. Lumina cade doar pe el.)

 

NEBUNUL (în șoaptă):

Vezi?

Adevărul nu înnebunește omul.

Doar îl dezbracă.

 

(Lumina se stinge complet.)


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu poezii.online CONFESIUNILE UNUI NEBUN ÎN ANTICAMERA RAȚIUNII

Data postării: 24 octombrie 2025

Adăugat la favorite: 8

Timp de citire: ~5 min.

Vizualizări: 762

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Printre stele și visuri

În miez de noapte, când cerul suspină,
Îmi caut visurile printre stele aprinse,
Poate mâine, într-o lume divină,
Te voi regăsi o umbră de doruri nescrise.

Am stat aseară de vorbă cu luna,
Ea mi-a șoptit secrete despre soare,
Eu i-am vorbit despre tine și struna
Pe care sufletul meu cântă iubirea ce doare.

Cerul ne-ar fi cunună, cu stelele nași,
Calea Lactee, altar de lumină eternă,
Dar știu că inima mea e un vis prea auster,
Nu-mi mai aparține, căci numele tău o inundă.

Mai mult...

Iubirea noastră -pasăre de foc-

Pe lacul serii tremura argint

Și teii își plecau cununa,

Iar vântul, rătăcind printre cuvinte,

Fura parfum din noaptea brună.

 

Tu coborai încet ca o lumină

Din visul stelelor albastre,

Păreai o tainică regină

A unor lumi uitate-n astre.

 

Aveai în păr miresme de salcâm

Și-n ochi adâncuri de izvoare,

De parcă cerul tot, din drum în drum,

Se-adăpostea în căutare.

 

Când mă priveai, pădurea amuțea,

Și luna se oprea pe ramuri,

Iar timpul, ca o apă grea,

Curgea încet sub vechiul farmec.

 

Iubirea noastră — pasăre de foc —

Ardea tăcută peste lume,

Și fiecare clipă, fiecare loc

Primea din noi alt rost și nume.

 

Dar astăzi numai vântul mai suspină

Pe unde pașii tăi trecură,

Și dorul meu, ca floarea fără vină,

Se stinge-n noaptea cea obscură.

 

Iar eu rămân sub cerul fără mal,

Cu inima de umbre plină,

Visând la chipul tău ireal

Ca la o veșnică lumină.

Mai mult...

Epilog

Mă simt ca o umbră în lumina zilei,
Străbat lumea cu pași încetiniți,
Fiecare gând o furtună în sufletul meu,
Între visuri rătăcite și realități aprinse.

 

Când mă privesc în oglindă, văd doar un străin,
Un om care a învățat să se ascundă,
Și fiecare zâmbet ce apare e doar un truc,
Pentru a păstra tăcerea, pentru a uita durerea.

Mai mult...

Renasc

 

Trăiesc cu frica, ca o umbră adâncă,

Și totuși zâmbesc, deși știu că e fals,
Într-o lume în care speranța se stinge,
Și tăcerea mă strânge cu grijă, fără glas.

 

Am căutat un refugiu în lucruri pierdute,
În cuvinte nespuse și gesturi uitate,
Dar fiecare pas mă duce înapoi,
Într-un cerc de amintiri neîmpăcate.

Mai mult...

Marturie I

Iubita mea, îți ce o rugă minunată,

Să-i dai fiicei noastre

Zâmbetul tău angelic 

Sau ochii tăi precum stelele,

Ca atunci când noi nu o să mai fim,

Să rămână mărturie pe acest pământ 

De ce te-am iubit…

Mai mult...

Hemoragie ocultă

Îngeri deghizați catehizează în limbi necunoscute

Ca aripile unui corb ce se-nalță în depărtare, 

Învăluidu-ne într-un giulgiu al nopții,

Iar în umbrele lui cutremurăm, în bezna minții...

 

Clopote ce sună-n limba de șarpe,

Ne ademenesc într-o falsă comuniune

Sufocând sufletul cu minciuni veninoase

Cu șoapta disperării, o adiere înfiorătoare.

 

Ca sărutul morții și mângâierii de harapce

Sorb și pân' la ultim' strop de sânge

Să punem genunchi în față la al lor elizeu,

O existență scheletică, condamnată la strânsoarea nopții.



Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

PROTOCOL DE VEGHE

Orașul rulează pe modul nocturn,

străzile - circuite deschise.

Ferestrele clipesc intermitent,

ca niște sateliți domestici

care ne monitorizează  somnul.

 

Corpul meu învață limbajul semnelor,

respiră în  impulsuri scurte,

în timp ce timpul se fragmentează

în date neclasificate.

 

Cerul nu mai e o promisiune,

ci o hartă de coordonate instabile.

Stelele tramsmit tăceri codate,

iar eu le recepționez

fără să știu parola.

 

Rămân în stare de veghe,

între carne și algoritm,

așteptând o eroare minoră

în sistemul realității

care să mă lase

să fiu viu.

Mai mult...

Iar au înflorit crizantemele

Iar au înflorit crizantemele,

tăcute martore ale vremurilor ce trec.

Petalele lor, fragile ca amintirile,

se deschid cu grație spre lumina care nu rămâne.

 

În culorile lor arse de toamnă

se ascunde un suspin de viață și moarte,

o poveste nerostită despre timpul ce ne curge printre degete,

despre clipele ce se sting, ca frunza căzândă.

 

Fiecare floare e o mângâiere și o taină,

o respirație între început și sfârșit,

o chemare la contemplare:

să prețuim scurta strălucire a fiecărui moment

înainte ca umbrele să le înghită.

 

Iar crizantemele înfloresc, iar noi ne pierdem în ele,

în culori care ard fără zgomot,

în parfumuri care amintesc că frumusețea adevărată

nu ține decât atât cât o privim cu inima deschisă.

Mai mult...

Că doar iubirea...

Tu n-ai să ştii ce-i nemurirea,

Atâta timp cât nu iubeşti,

Că dintre toate doar iubirea,

Viaţă îţi dă şi mort de eşti.

 

Această forţă creatoare,

Egal nu are -vreau să-ţi zic-

Că doar iubirea-i născătoare

De Universuri din nimic.

 

De-ai s-o-ntâlneşti în a ta viaţă,

Un fericit al sorţii eşti,

Că doar iubirea te învaţă

Cum veşnicia s-o găseşti.

 

Şi de-o să pleci atât contează

Pe aproapele să-l fii iubit,

Că doar iubirea te salvează

Şi viu de eşti şi de-ai murit.

 

Iar de ceilalţi de nu te doare,

Pierdut vei fi căci nu iubeşti,

Că doar iubirea-n veac nu moare,

Tu mort vei fi...chiar de trăieşti.

Mai mult...

🎤 Wall Up - Parodie "Calm down" de Rema

(vibez, vibez, vibez)

Anotha, wall up

Baby wall up, wall up
Elon, dis yo money e put my wal up for de Juans
De Juans, De Juans.
Eli, you sweet like Fanta oh, Fanta oh.
If I tell you gimme money, no dey form yanga o, oh, yanga o
No tell me no, no, no, no, whoa-whoa, whoa-whoa
Oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh
Eli, come gimme your mo-mo-mo-mo-mo-mo-mo-, whoa-whoa-whoa-whoa-whoa
You got me like, "Whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa"
Eli, come gimme your mo-mo-mo-mo-mo-mo-mo-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa, hmm.

I see this fine girl for my party, she is 13
Every other girl, they dey do too much, but this girl mellow
But I dey find situation with da Epstein filee,
Finally, I find way to ignore files, but people no wan swallow.

Who da protesters come dey form for? (Mm-hm)
Me visit Scotland in peace! (Mm-hm)
Then I start to feel the ten-tense, warm (mm-hm)
But de people gimme hard time, woah.
I know de people want dey files,
But de files not important, woah
'Cause dey written by democrats (mhm)
'Cause dey written by democrats (mhm)

Baby wall up, wall up
Elon, dis yo money e put my wal up for de Juans
De Juans, De Juans.
Eli, you sweet like Fanta oh, Fanta oh.
If I tell you gimme money, no dey form yanga o, oh, yanga o
No tell me no, no, no, no, whoa-whoa, whoa-whoa
Oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh
Eli, come gimme your mo-mo-mo-mo-mo-mo-mo-, whoa-whoa-whoa-whoa-whoa
You got me like, "Whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa"
Eli, come gimme your mo-mo-mo-mo-mo-mo-mo-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa, hmm.

As I reach my isle, is say make a rest small, oh-whoa (make I rest small, oh-whoa)
As me I wake up, Eli's on my mind, oh-whoa (Eli's on my mind, oh-whoa)
Day one, day two, I no fit focus (I no fit focus)
Na so me I call am, say make we link up (say make we link up)
As I start to dey tell him how I feel, na my heart dey race
Eli one, if you leave me, I no go build wall again
Because e get many billionaires wey put my heart for pain
Eli you feel my pain? Yeah, yeah

Baby wall up, wall up
Elon, dis yo money e put my wal up for de Juans
De Juans, De Juans.
Eli, you sweet like Fanta oh, Fanta oh.
If I tell you gimme money, no dey form yanga o, oh, yanga o
No tell me no, no, no, no, whoa-whoa, whoa-whoa
Oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh-oh
Eli, come gimme your mo-mo-mo-mo-mo-mo-mo-, whoa-whoa-whoa-whoa-whoa
You got me like, "Whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa"
Eli, come gimme your mo-mo-mo-mo-mo-mo-mo-whoa-whoa-whoa-whoa-whoa, hmm.

 

Mai mult...

PE STRĂZI FĂRĂ NUME

 

PE STRĂZI FĂRĂ NUME

 

Pe străzile fără nume

cu lumini de neon și umbre

care uită să plece

trec de mână cu tăcerile mele

care au învățat să danseze

pe ritmul claxoanelor.

 

Mă plimb pe străzi fără nume

unde trotuarele au uitat să vorbească.

Fiecare piatră are o poveste

pe care nimeni nu o știe.

Luminile becurilor sau stins,

dar umbrele mă urmează

ca niște prieteni tăcuți.

 

E liniște,

dar zgomotul din cap nu se oprește.

oamenii trec pe lângă mine,

fiecare cu fața ascunsă în telefon.

Mă simt o siluetă, o reflecție

în vitrinile prăfuite ale magazinelor goale.

 

Pe străzile fără nume,

nu există destinație.

E doar un drum fără sfârșit,

unde timpul se frânge și totuși continuă

să mă caute, să mă învăluie.

 

Aș vrea să găsesc o poartă, un semn,

să îmi spunî că totul va fi bine.

Dar aici nu sunt răspunsuri,

Doar pași care se pierd în Întuneric.

Mai mult...

Îmi mărturisesc păcatul!

Te rog Doamne întoarce sensul 

Roții ce se-nvârte spre apus, 

Scrie-un doi și-apoi un șase 

Pentru-al Tău pe veci supus. 

 

Ia-mi din trup a mele suferinți 

Și-mi fă sufletul sfințit, curat, 

Pentru că port multe-n cârcă 

Și-n păcate tare-s scufundat. 

 

Dacă inversezi Tu anii vieții 

Lasă-mi vie mintea de acum, 

Să nu mă abat de la porunci 

Și drept să țin, al meu drum. 

 

Ție-ți cer ce am pierdut în timp 

Sănătatea, dar nu și speranța, 

Și cred că ruga, Tu mi-o asculți 

Când mă rog la Tine, dimineața. 

 

Cer cam mult și nu prea merit 

Azi când stiu că am păcătuit, 

Totuși îmi mărturisesc păcatul 

Către Tine, să fiu...fiul...mântuit!

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍