CONFESIUNILE UNUI NEBUN ÎN ANTICAMERA RAȚIUNII
-Dialog din spatele zăbrelelor minții
(dialog poetic)
(Lumina e slabă. O cameră albă. Un om legat, în cămașă de forță.
În fața lui — un doctor. Halat, caiet, calmul prefăcut al rațiunii.)
NEBUNUL:
Ți s-a dat puterea să vindeci,
dar ți-ai pus mâinile în buzunar,
că e mai comod să numeri bani
decât bătăi de inimă.
DOCTORUL:
Vorbești din febră.
Nu toți pot salva pe toți.
Unii trebuie doar să observe.
NEBUNUL:
Ți s-a dat cuvântul,
dar l-ai folosit ca pe o armă.
Ai făcut din el o haină curată
cu care îți acoperi tăcerea.
DOCTORUL (notând):
Halucinații.
Transfer de vină.
NEBUNUL (îl privește fix):
Nu, doctore.
Tu nu înțelegi —
eu sunt doar gura prin care vorbește ceea ce ai ucis în tine.
(Tăcere. Doctorul ridică privirea. Prima fisură în calm.)
NEBUNUL (apropiindu-se ușor, voce joasă):
Crezi că mă ții legat, doctore,
dar tu ești cel cu lanțurile în suflet.
Eu doar le port la vedere.
(Doctorul încremenește. Nebunul zâmbește vag.)
NEBUNUL:
Tu mă privești ca pe un caz,
dar eu te văd cum erai când încă mai visai —
înainte să-ți pui halatul ca pe o armură.
(Doctorul rămâne nemișcat. Respirația i se taie.)
NEBUNUL (calm):
Ești om.
Adică jumătate creator,
jumătate scuză.
Un zeu care n-a avut stomac
să rămână zeu.
DOCTORUL (abia se ține):
Destul!
Ești bolnav, nu profet.
NEBUNUL:
Ai puterea de-a iubi
și alegi să posezi.
Ai puterea de-a tăcea
și alegi să urli.
Ai puterea de-a construi un sens
și alegi o dramă.
(Doctorul se oprește. Privirea i se goleşte.)
NEBUNUL:
Pentru că binele cere arhitectură,
iar răul doar un impuls.
Și tu ești leneș,
nu rău.
(Doctorul respiră greu. Îi tremură mâinile. Cuvintele nu-i mai ies.)
DOCTORUL (șoptind, pierdut):
De unde… știi?
NEBUNUL:
Leneș de suflet,
de gând,
de sens.
Îți tremură lumina în ochi,
dar o stingi cu un gest —
ca să pari tare.
Dar lumina nu doare,
doare oglinda
când te vezi fără mască.
(Doctorul lasă caietul jos. Lumina scade. Nebunul tace. O tăcere lungă.)
DOCTORUL (încercând să râdă, dar vocea îi tremură):
Eu... nu sunt nebun.
Eu doar...
diagnostichez.
(Se privește în oglinda mică de pe perete. Respirația i se rupe.
Nebunul îl privește liniștit.)
NEBUNUL (cu un zâmbet blând):
Așa încep toți, doctore.
(Doctorul face un pas înapoi. Lumina palpită. O umbră se proiectează pe perete — acum, doctorul pare cel legat.
Nebunul rămâne nemișcat, calm. Lumina cade doar pe el.)
NEBUNUL (în șoaptă):
Vezi?
Adevărul nu înnebunește omul.
Doar îl dezbracă.
(Lumina se stinge complet.)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu ![]()
Data postării: 24 octombrie 2025
Adăugat la favorite: 8
Timp de citire: ~5 min.
Vizualizări: 762
Alte poezii ale autorului
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 octombrie
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 octombrie
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 octombrie
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 septembrie
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 septembrie
Frumos!👏
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
Marius Ene
30 septembrie
Mulțumesc!
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
un-pahar-de-poezie
28 septembrie
Ce frumoasa e!!!
Dorul
anca_nistor
28 septembrie
O poezie pe care o recitesc cu drag, iar și iar. Simplitatea acestor versuri exprimă o profunzime sufletească imensă. Un contrast fascinant! Mulțumesc...
Не теряйся
myiilau
25 septembrie
Стоическое принятие. Сильно. Зацепило.
Furtuna
Lacrimi de dor!!!
25 septembrie
O poezie foarte tristă, sinceră, trăită in suflet, dar parcă ne regăsim cu toții in ea,felicitări pentru versurile sincere!