Înțelege că mi-e dor

Înțelege că mi-e greu

Astă seară vreau sa mor

Beau și plâng mereu...mereu

.......

Că mi-e dor , n-ai înțeles

Nici de greul care îl trag

Dă-mi te rog ceva de-ales

Măcar spune-mi ce sa fac

Beau și plâng de șase zile

Că-i plecat de langa mine

Ai crezut că asa-i mai bine

Vei vedea.. când răul vine

Category: Thoughts

All author's poems: Radu Cozariz

Date of posting: 31 мая 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 595

Other poems by the author

✨ Încă o strofă

Încă o strofă îți dedic

Acuma spre asfințit

Chiar de nu-ti mai însemn nimic

Ai fost tot ce mi-am dorit

Îmi ești Luna dintre stele

Chiar și crucea din morminte

Ai fost și-n brațele mele

Asta mi-o aduc aminte

Ai fost,dar cine știe

Când tu vei revenii

Ești într-o călătorie

Ce la mine s-ar oprii

Și dacă nu ,nu i păcat

Atâta doar tu să știi

Niciodată n-am plecat

Iar mereu te voi iubii

Normal că-mi pare rău

Poate e reciproc sau nu

Ai fost și tu la pieptul meu

Și mi-ai simțit sufletu'

Ce l-am avut si ți l-am dat

Fără returnare

Poate că sunt vinovat

Poate că mă doare

Termin cafeaua rece

Termin și poezia

Timpul mereu tot trece

Dar nu și veșnicia

More ...

Ochii de s-ar tulbura

Atâtea lacrimi ar vărsa

Ochii de s-ar tulbura

Picătură din durerii

Nu ești azi cum ai fost ieri

Ora unu-n miez de noapte

Și acum le-aș scrie toate

Cine știe ce gândește

Cine știe ce dorește

Speranță antidot naiv

Pentru chinul cel festiv

M-ai dă-mi ultima ncercare

Să văd cât de tare doare

Poate mâine e senin

Poate mâine beau venin

Cine știe ce gândesc

Un lucru i sigur,o doresc

Dacă ar fii reciproc

De ce să mă joc in foc ?

Dacă i voie sa iubesc

Și dacă i voie să trăiesc

More ...

Mă mai aștepți?

Ma mai aștepți?Așa ca mine

La răscrucea cea din sus

Timpul trece ,nu mai vine

Mai sunt povești ce nu ți am spus

Mă mai vizezi? În negre nopți

Când abunzi în taină taina

Mai poți Din minte ca să mă scoți?

Te mai gândești la mine ?la noi

Cine știe ce socoți

Suntem unu? suntem doi?

Doar la mână mă mai porți

More ...

Altă zi ,și alta sticlă

Altă zi ,și altă sticlă

De tărie sau de vin

Mă cuprinde așa o frica

In loc de sânge,am venin...

Sunt așa de bipolar

Sau poate doar nebun

Zâmbesc din ce in ce mai rar

Of.. Cate as vrea sa spun

Mi-ai zis , dacă mai știi

"Nu acum,ciai târziu

Lângă tine am sa fiu

De nimica no m mai știi "

Sa nu crezi că nu te-astept

Ca să vii la mine iar

Haide,vin o la al meu piept

Altfel...totu-i in zadar

More ...

Tot gandindu-mă-n tăcere

Pentru tine dor nebun

Îmi pierd nopțile de-a rându'

Merg hai-hui pustiu pe drum

Precum nebunii fara gânduri

Tot privind eu din tăcere

Am ajuns să cred să știu

Că nu este mângâiere

Lângă care eu sa fiu

Lumea trece,eu mă trec

Și mă las in voia sorții

Când târziu eu mă petrec

În pustia umbră a nopții

More ...

Ești tot ce aș fi vrut

Soare fără de cer

Om fără viitor

Fără tine am să pier

Fără tine am să mor

Toată viață am să te cer

Ești singurul meu dor

Fără tine am să pier

Fără tine am să mor

O să-ți făci un rost departe

O să mă dai uitării

Viața fără tine-i moarte

Ca valurile mării

Sunt prea slab și pierdut

Ca să mai fac ceva pe lume

Ești tot ce aș fi vrut

Dar degeaba...zile bune

More ...

Poems in the same category

Evoluția unui om nu se produce sub asediul criticii cronice, care erodează stima de sine și blochează inițiativa, ci în spațiul în care efortul și viziunea îi sunt recunoscute. Acolo unde parteneriatul este redus la un bilanț de sarcini și profit, iar prioritățile se mută către validarea exterioară în detrimentul intimității și al unității, spiritul stagnează sub o rutină care omite nevoile umane fundamentale. Nu se poate pretinde optimism sau creativitate de la cel tratat ca un simplu instrument de achiziție, căruia îi este negată nevoia de apreciere și susținere morală. Succesul este relativ și nu trebuie să reprezinte o demonstrație în fața așteptărilor lumii, ci un echilibru regăsit prin discreție, viziuni comune și bucurii simple. Adevărata împlinire apare doar atunci când un om este prețuit pentru cine și ce este, nu pentru cât produce — fiindcă a trăi cu adevărat înseamnă a construi conform propriei identități alături de cineva care hrănește dorința de a fi viu, uman, care crede în tine și vede certitudinea că un om, oricât de puternic, are nevoie să fie văzut și susținut, nu doar evaluat pentru capacitatea de a aduna.

Mai mult, armonia depinde de efortul fiecăruia de a rămâne o prezență care contează pentru celălalt, înțelegând că a-ți păsa de felul în care te prezinți este esențial pentru a menține vie dorința, nu pentru a o lăsa să se stingă sub pretextul obișnuinței sau al priorităților externe. Neglijența de sine nu este justificată de grija pentru alții și nu aduce decât îndepărtare. Nu poate exista un parteneriat real acolo unde capacitatea de analiză și opiniile unuia sunt minimalizate, iar dezacordul este etichetat drept lipsă de viziune în favoarea unei voințe unilaterale. O cale parcursă împreună rămâne autentică doar atunci când se bazează pe consultare și pe încrederea că și celălalt are discernământul de a evalua corectitudinea unei direcții, evitând ca ignorarea perspectivei partenerului să se transforme în sursă de tensiune și îndepărtare.

În definitiv, un astfel de parteneriat nu trebuie confundat cu un mediu profesional axat strict pe eficiență, venituri și performanță. Dincolo de asigurarea unor resurse substanțiale și sustenabile, un cămin are nevoie de hrană emoțională și de acea latură umană care prețuiește bucuria de a fi și de a experimenta frumosul. Viața necesită și o formă de artă în trăire, un spațiu în care sensul nu se rezumă la pragmatismul unei noi achiziții, ci la capacitatea de a vedea și de a cultiva valorile care rămân atunci când cifrele încetează să mai fie singura măsură a reușitei.

Evoluția autentică ar fi posibilă pentru mult mai mulți dacă s-ar depăși bariera psihologică a luptei pentru dreptate, înlocuind-o cu dorința de a învăța reciproc. Este o iluzie toxică să crezi că nu ai nimic de schimbat la tine și să te proiectezi ca fiind perfect, considerând că celălalt te ține pe loc, deși acesta îți oferă întreaga libertate de a te dezvolta individual. A face ce vrei pentru tine este un drept, însă a face ce vrei la nivel de decizii în parteneriat, fără consultare, este o eroare care devine parte a prăbușirii unei evoluții frumoase. Această atitudine ignoră faptul că ambii au fragilități emoționale de gestionat, iar convingerea că unul este superior în timp ce celălalt reprezintă un impediment transformă relația într-un tribunal al criticilor distructive.

Marius Ene, Februarie 2026, Brasov

More ...

✨ Încă o strofă

Încă o strofă îți dedic

Acuma spre asfințit

Chiar de nu-ti mai însemn nimic

Ai fost tot ce mi-am dorit

Îmi ești Luna dintre stele

Chiar și crucea din morminte

Ai fost și-n brațele mele

Asta mi-o aduc aminte

Ai fost,dar cine știe

Când tu vei revenii

Ești într-o călătorie

Ce la mine s-ar oprii

Și dacă nu ,nu i păcat

Atâta doar tu să știi

Niciodată n-am plecat

Iar mereu te voi iubii

Normal că-mi pare rău

Poate e reciproc sau nu

Ai fost și tu la pieptul meu

Și mi-ai simțit sufletu'

Ce l-am avut si ți l-am dat

Fără returnare

Poate că sunt vinovat

Poate că mă doare

Termin cafeaua rece

Termin și poezia

Timpul mereu tot trece

Dar nu și veșnicia

More ...

In gradina vietii

În grădina vieții noastre,

Cu flori de speranțe și dor,

În fiecare răsărit de soare,

Descoperim un nou izvor.

În colțuri ascunse de taină,

Cu umbre blânde și senine,

Gândurile ca fluturii dansează,

Peste aripi de vise subtile.

Prin noaptea adâncă și veche,

Stelele cântă în hore divine,

Iar luna, un surâs de argint,

Pe cerul nopții îl deschide.

În fiecare pas pe calea timpului,

Culegem fructe din roada zilei,

Și în fiecare clipă trecătoare,

Simțim că iubirea ne învăluie.

Așa că hoinărim prin grădina vieții,

Cu inimile pline de bucurie,

Culegând zâmbete și clipe frumoase,

În povestea noastră, fără sfârșit să fie.

More ...

Să țineți minte!

Să țineți minte!
..
Să țineți minte vorba asta grea
Țara asta nu mai este-a noastră,
Luați aminte la ce e prin fereastră
Priviți și ascultați ce e și nu era,
Forfotă-nsoțită de câte-o manea!
...
Bipezii azi au smarfon și BMW
Se dau în stambă care pe unde-apucă
În timp ce țara asta e pe ducă,
Priviți și ascultați ce era și mai e
Hoție, trădare și-o turmă năucă!
...
Acum e cum este și tot cum a fost;
Și înainte impostorii-aveau puterea
Dar parcă nu se afișau cu averea
Însă tot ca-nainte stă-n fotoliu un prost
Ce nu știe nimic, dar își dă cu părerea!
....
Țineți minte, că eu nu mă-nșel:
Țara asta-i pe ducă, s-a hotărât
Va dispărea de pe hartă, nu mai e mult
Pân-atunci va fi condusă de-un tembel
Și-aici va fi un teren viran și urât!
...
Ne vor umple de imigranți și gunoaie
Căci vom fi Europei groapă de gunoi
Și-n țara asta va fi ca după război
Promisiuni europene? Apă de ploaie.
Să rugăm cerul să se-ndure de noi!

More ...

Cutiuta

Ratacita printre cutiuțe strălucitoare,

Ea,cutiuța prăfuită,

Strigă mut:Te rog,deschide-ma!!

Dar oamenii nu au răbdare,

Nu vad dincolo de aparente.

Unii o îndepărtează ironic și rece

Dar nu-i așa?,totul trece..

Și durerea,și lacrima,

Speranța se transforma-n consolare,

Și uneori,când cade care-o raza de soare

Ceva straluce in interiorul cutiutei,

Că un diamant ascuns.

Oamenii trec grăbiți,nepăsători și reci

Pe langa cutiuța prăfuită,

Ploaia o spala cu picurii ei.

Acum e frumoasa.

Oamenii o vad și vor s-o deschidă.

Prea târziu,un lacăt greu o închide,

Cad lacrimi de ploaie,o liniște tristă,

Diamantul din ea e acolo,

Și totuși,pentru ei el nu mai exista..

More ...

Singurătatea care arde că o torță

În fumul dens al serii stinse,

Se-nvârte gândul obosit,

Din scrum de vise neatinse,

Se naște-un dor necontenit.

Tăcerea curge printre vene,

Ca un lichid încet, amar,

Și nopțile se fac perene,

Când nici un glas nu-i pe hotar.

Pe geamuri plouă cu uitare,

Se-ntinde cerul ca un sloi,

Iar eu, sub norii de-ntrebare,

Îmi număr pașii către ploi.

Fumez din umbra mea subțire,

Din gândul greu și-nsângerat,

Și mă topesc în amintire,

Ca fumul ce s-a destrămat.

Dar poate mâine, prin ceață,

Va trece-o rază, fără rost,

Și-n scrum de singură speranță,

Se va apr

inde-un vis ce-a fost.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.