Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e greu
Astă seară vreau sa mor
Beau și plâng mereu...mereu
.......
Că mi-e dor , n-ai înțeles
Nici de greul care îl trag
Dă-mi te rog ceva de-ales
Măcar spune-mi ce sa fac
Beau și plâng de șase zile
Că-i plecat de langa mine
Ai crezut că asa-i mai bine
Vei vedea.. când răul vine
Стихи из этой категории
"Unele amintiri nu se estompează, dar devin mai grele cu timpul."
Doi ochii vezi
Sau albaștri?
Un zâmbet viu
Și-o pălărie
Alcool și tutun
Pufuleți și înghețată
Zâmbete și râse
Glume, bancuri
și posne făcute
Acum se uită
Au murit
S-au prăpădit
Împreună cu a ta prezentă
Din păcate
S-au uitat
Ce-a fost frumos
A dispărut
La fel ca tine
Doar un nume a rămas
O poreclă
Și-o viață frumoasă
Plină de poveștii
De oamenii fericiți
S-a stins
Odată cu tine
Din culori
Au mai rămas doar nuanțe triste
Lacrimi și regrete
Vorbe nespuse
Promisiuni făcute
Amintiri nefăcute
S-au dus toate
Odată cu al tău nume
Zâmbetul s-a dus
A rămas la tine..
Ecorșeu de gânduri
Am despicat clipa cu un bisturiu de liniște,
Și am găsit înăuntru un șarpe de aur
Înfășurat pe osul timpului.
Mi-am scos ochii ca să văd mai bine,
Pentru că lumina mă orbea cu adevărul ei inutil.
Mi-am smuls inima și am pus-o pe masă,
Dar nimeni n-a știut dacă e un organ sau un jurământ neterminat.
Așa că am început să mă deconstruiesc —
Un puzzle fără margini, un ecou fără sursă.
Fiecare nerv era o întrebare,
Fiecare coastă un pod spre o versiune abandonată a mea.
Adevărul? Nu e decât o cicatrice inversată.
Iubirea? O metastază frumoasă.
Eu? O bucată de umbră care învață să respire.
Și dacă mă întrebi ce-am găsit la final,
Îți voi răspunde doar atât:
Nu există finaluri. Doar piei vechi care cad
Și formează poezii pe podeaua uitării.
Cuvintul scris
Cuvintul scris,in zid zidit
Cuvintul scris,potrivnic risipirii
Cuvintul scris in marginea umbrei.
In partea dinspre soare, visin
In partea dinspre umbra, nuc
Nehotarit,vintul,amesteca gustul
Racoreste,din stinga
Usuca,din drepta.
Ingenunchiat de soare
Impovarat de carti
Astept inserarea
Noaptea,la vremea potrivita
Un cutit ascutit ca cel de nerostit
Taie tigara
Carafa,plina cu-n rosu greu
Asteapta
Cerul,e plin de stele
Drumul vieții
Viața este un joc al magicului.
Începi prin a arunca zarurile.
Soarta ți-arată drumurile
Și intri în jungla destinului.
Sunt drumuri ce te îndreaptă
Spre poieni însorite,
Grădini înflorite,
Și speri că-i calea cea dreaptă.
Alte drumuri te-mping
Spre un imens deșert,
Unde totul este pe sfert,
Și miile de griji înving.
Poți ajunge în păduri tropicale
Unde bogăția naturii e-n floare.
Dar lupți cu liane și fiare
Să te menții pe această cale.
Din adâncuri
o rază de lumină ricoșează dintr-un ciob de oglindă
nimeni nu știe să-și explice lumina altfel decât ca pe-o iluzie
o iluzie este și timpul
fratele ei geamăn
mai leneș
sau cerul
o altă necunoscută inexplicabilă a ochiului nostru omenesc
în această dimineață, o rază de soare traversase geamul
și trecuse din ochii tăi în ochii cerșetorului de pâine
nelipsit dintre noi
transformându-l într-o magnolie purpurie
într-un copac al vieții
nu voi înțelege niciodată cum o rază de lumină care vine din Calea Lactee
printre milioane de ani tereștri și obstacole
se sparge ca un pahar de cristal la cea mai mică atingere
de irisuri
.
incompresibil...
Să cad în gol
Uneori vreau doar să cad în gol
De la atâția metri câți nu există
Să știu când o s-ajung la sol
Nu o să mor, orice dorință
Orice dorință aș avea
Nimic nu e cum eu aș vrea
Și-așa că vreau să cad, să cad în gol
Și orice oameni întâlnesc
Pot numai să dezamăgească
Simt un nerost ce mi-l lungesc
Și mi-l repet, și îmi repet
Că sunt aici să îți fac bine
Dar dintre toți, doar eu iubesc
Și dintre toți, mă minți pe mine
Aș vrea să urc, puțin mai mult
Că poate mi-e puțin mai bine
De lume eu aș vrea să uit
Cum a uitat și ea de mine
Și-aș vrea să cad, să cad în gol
Și jos să nu m-aștepte nimeni
Când mă vei căuta la sol
Să-ți amintești c-am fost cu tine
Și să te minți că mă iubești
Așa cum minte toată lumea
Că eu, orice nevoie am
Nu pare să o împliniți niciuna
"Unele amintiri nu se estompează, dar devin mai grele cu timpul."
Doi ochii vezi
Sau albaștri?
Un zâmbet viu
Și-o pălărie
Alcool și tutun
Pufuleți și înghețată
Zâmbete și râse
Glume, bancuri
și posne făcute
Acum se uită
Au murit
S-au prăpădit
Împreună cu a ta prezentă
Din păcate
S-au uitat
Ce-a fost frumos
A dispărut
La fel ca tine
Doar un nume a rămas
O poreclă
Și-o viață frumoasă
Plină de poveștii
De oamenii fericiți
S-a stins
Odată cu tine
Din culori
Au mai rămas doar nuanțe triste
Lacrimi și regrete
Vorbe nespuse
Promisiuni făcute
Amintiri nefăcute
S-au dus toate
Odată cu al tău nume
Zâmbetul s-a dus
A rămas la tine..
Ecorșeu de gânduri
Am despicat clipa cu un bisturiu de liniște,
Și am găsit înăuntru un șarpe de aur
Înfășurat pe osul timpului.
Mi-am scos ochii ca să văd mai bine,
Pentru că lumina mă orbea cu adevărul ei inutil.
Mi-am smuls inima și am pus-o pe masă,
Dar nimeni n-a știut dacă e un organ sau un jurământ neterminat.
Așa că am început să mă deconstruiesc —
Un puzzle fără margini, un ecou fără sursă.
Fiecare nerv era o întrebare,
Fiecare coastă un pod spre o versiune abandonată a mea.
Adevărul? Nu e decât o cicatrice inversată.
Iubirea? O metastază frumoasă.
Eu? O bucată de umbră care învață să respire.
Și dacă mă întrebi ce-am găsit la final,
Îți voi răspunde doar atât:
Nu există finaluri. Doar piei vechi care cad
Și formează poezii pe podeaua uitării.
Cuvintul scris
Cuvintul scris,in zid zidit
Cuvintul scris,potrivnic risipirii
Cuvintul scris in marginea umbrei.
In partea dinspre soare, visin
In partea dinspre umbra, nuc
Nehotarit,vintul,amesteca gustul
Racoreste,din stinga
Usuca,din drepta.
Ingenunchiat de soare
Impovarat de carti
Astept inserarea
Noaptea,la vremea potrivita
Un cutit ascutit ca cel de nerostit
Taie tigara
Carafa,plina cu-n rosu greu
Asteapta
Cerul,e plin de stele
Drumul vieții
Viața este un joc al magicului.
Începi prin a arunca zarurile.
Soarta ți-arată drumurile
Și intri în jungla destinului.
Sunt drumuri ce te îndreaptă
Spre poieni însorite,
Grădini înflorite,
Și speri că-i calea cea dreaptă.
Alte drumuri te-mping
Spre un imens deșert,
Unde totul este pe sfert,
Și miile de griji înving.
Poți ajunge în păduri tropicale
Unde bogăția naturii e-n floare.
Dar lupți cu liane și fiare
Să te menții pe această cale.
Din adâncuri
o rază de lumină ricoșează dintr-un ciob de oglindă
nimeni nu știe să-și explice lumina altfel decât ca pe-o iluzie
o iluzie este și timpul
fratele ei geamăn
mai leneș
sau cerul
o altă necunoscută inexplicabilă a ochiului nostru omenesc
în această dimineață, o rază de soare traversase geamul
și trecuse din ochii tăi în ochii cerșetorului de pâine
nelipsit dintre noi
transformându-l într-o magnolie purpurie
într-un copac al vieții
nu voi înțelege niciodată cum o rază de lumină care vine din Calea Lactee
printre milioane de ani tereștri și obstacole
se sparge ca un pahar de cristal la cea mai mică atingere
de irisuri
.
incompresibil...
Să cad în gol
Uneori vreau doar să cad în gol
De la atâția metri câți nu există
Să știu când o s-ajung la sol
Nu o să mor, orice dorință
Orice dorință aș avea
Nimic nu e cum eu aș vrea
Și-așa că vreau să cad, să cad în gol
Și orice oameni întâlnesc
Pot numai să dezamăgească
Simt un nerost ce mi-l lungesc
Și mi-l repet, și îmi repet
Că sunt aici să îți fac bine
Dar dintre toți, doar eu iubesc
Și dintre toți, mă minți pe mine
Aș vrea să urc, puțin mai mult
Că poate mi-e puțin mai bine
De lume eu aș vrea să uit
Cum a uitat și ea de mine
Și-aș vrea să cad, să cad în gol
Și jos să nu m-aștepte nimeni
Când mă vei căuta la sol
Să-ți amintești c-am fost cu tine
Și să te minți că mă iubești
Așa cum minte toată lumea
Că eu, orice nevoie am
Nu pare să o împliniți niciuna
Другие стихотворения автора
Vis neîmplinit
Vis neîmplinit
Tainică iubire
Mereu mi-aș fi dorit
Să nu mai ies din tine
Să continui să visez
Măcar acolo să trăiesc
Pe emoții să glisez
Și să am ce îmi doresc
Tot aștept că să te treci
Dor estempestiv
Și din suflet tu să pleci
Dor nebun și agresiv
Altă zi ,și alta sticlă
Altă zi ,și altă sticlă
De tărie sau de vin
Mă cuprinde așa o frica
In loc de sânge,am venin...
Sunt așa de bipolar
Sau poate doar nebun
Zâmbesc din ce in ce mai rar
Of.. Cate as vrea sa spun
Mi-ai zis , dacă mai știi
"Nu acum,ciai târziu
Lângă tine am sa fiu
De nimica no m mai știi "
Sa nu crezi că nu te-astept
Ca să vii la mine iar
Haide,vin o la al meu piept
Altfel...totu-i in zadar
La ce te porți așa cu mine ?
La ce te porți așa cu mine ?
C-am un suflet și mă doare
Eu am vrut să țin la tine
Ca la o scumpă floare
Dar tu vrei sa stai in spini
Și nu vrei sa te culeg
Drumu-i plin de mărăcini
Aș fi vrut să te aleg
Atât îți spun,că timpul trece
Să înțelegi eu aștept
Nu mai fi cu mine rece
Hai la mine și-al meu piept
Tot gandindu-mă-n tăcere
Pentru tine dor nebun
Îmi pierd nopțile de-a rându'
Merg hai-hui pustiu pe drum
Precum nebunii fara gânduri
Tot privind eu din tăcere
Am ajuns să cred să știu
Că nu este mângâiere
Lângă care eu sa fiu
Lumea trece,eu mă trec
Și mă las in voia sorții
Când târziu eu mă petrec
În pustia umbră a nopții
Tot mă mint cu a mea durere
Tot mă mint cu a mea durere
Și cu suspinul meu amar
Că mai am o mângâiere
Dar degeaba.... în zadar
Am rămas numai cu gândul
Ce mă macină mereu
Te jelesc nopți de-a rândul
Și-mi duc traiul cu dor greu
Dar degeaba eu mai sper
Și la tine mă gândesc
De-amaraciune parcă pier
Cu-o romanța m-ostoiesc
Ceasul ticăie mereu
Ceasul ticăie mereu
Și-mi amintesc cu mare jale
Îmi amintesc de chipul tău
De mă clatin pe picioare
Cât de dragă tu mi erai
Ne priveam noi în tăcere
Cu frumusețea mă mirai
Mă iubeai doar din plăcere
Anii in șir au tot trecut
Însă eu nu te-am uitat
De mult nu ne-am mai văzut
Dar într-una te-am visat
Vis neîmplinit
Vis neîmplinit
Tainică iubire
Mereu mi-aș fi dorit
Să nu mai ies din tine
Să continui să visez
Măcar acolo să trăiesc
Pe emoții să glisez
Și să am ce îmi doresc
Tot aștept că să te treci
Dor estempestiv
Și din suflet tu să pleci
Dor nebun și agresiv
Altă zi ,și alta sticlă
Altă zi ,și altă sticlă
De tărie sau de vin
Mă cuprinde așa o frica
In loc de sânge,am venin...
Sunt așa de bipolar
Sau poate doar nebun
Zâmbesc din ce in ce mai rar
Of.. Cate as vrea sa spun
Mi-ai zis , dacă mai știi
"Nu acum,ciai târziu
Lângă tine am sa fiu
De nimica no m mai știi "
Sa nu crezi că nu te-astept
Ca să vii la mine iar
Haide,vin o la al meu piept
Altfel...totu-i in zadar
La ce te porți așa cu mine ?
La ce te porți așa cu mine ?
C-am un suflet și mă doare
Eu am vrut să țin la tine
Ca la o scumpă floare
Dar tu vrei sa stai in spini
Și nu vrei sa te culeg
Drumu-i plin de mărăcini
Aș fi vrut să te aleg
Atât îți spun,că timpul trece
Să înțelegi eu aștept
Nu mai fi cu mine rece
Hai la mine și-al meu piept
Tot gandindu-mă-n tăcere
Pentru tine dor nebun
Îmi pierd nopțile de-a rându'
Merg hai-hui pustiu pe drum
Precum nebunii fara gânduri
Tot privind eu din tăcere
Am ajuns să cred să știu
Că nu este mângâiere
Lângă care eu sa fiu
Lumea trece,eu mă trec
Și mă las in voia sorții
Când târziu eu mă petrec
În pustia umbră a nopții
Tot mă mint cu a mea durere
Tot mă mint cu a mea durere
Și cu suspinul meu amar
Că mai am o mângâiere
Dar degeaba.... în zadar
Am rămas numai cu gândul
Ce mă macină mereu
Te jelesc nopți de-a rândul
Și-mi duc traiul cu dor greu
Dar degeaba eu mai sper
Și la tine mă gândesc
De-amaraciune parcă pier
Cu-o romanța m-ostoiesc
Ceasul ticăie mereu
Ceasul ticăie mereu
Și-mi amintesc cu mare jale
Îmi amintesc de chipul tău
De mă clatin pe picioare
Cât de dragă tu mi erai
Ne priveam noi în tăcere
Cu frumusețea mă mirai
Mă iubeai doar din plăcere
Anii in șir au tot trecut
Însă eu nu te-am uitat
De mult nu ne-am mai văzut
Dar într-una te-am visat