UNEORI CUVÂNTUL UCIDE – proza și vers
Am pornit prin viață strigând-o cu bucurie la primul fulg ce mi s-a așezat pe geană. Am plâns când el s-a topit. Ca-ntr-o vrajă , printre lacrimi râzând , plânsul mi-a fost răsplătit cu fulgi mulți, foarte mulți fulgi ce în jocul lor efemer se așezau grațios ca într-un final din dansul lebedelor.
Ani și anotimpuri treceau și - n drumul meu am poposit rezemându-mă de tulpina falnică a unui copac a cărui frunze foșnitoare, mi-au șoptit imperativ:Mergi înainte și urcă muntele pe care îl ai de escaladat!.
Trec anotimpurile…Albul, verdele și ruginiul se succed ca notele dintr-un allegretto , pe clapele unui pian. Obosit, uneori fascinat, alteori întristat de tot ce am văzut și am simțit, am continuat să urc până când cerul s-a înnorat. Voi, companionii mei unde ați poposit, sau cât de sus deja, ați urcat, mă aud întrebând fără răspuns. Realizez că am pornit singur și drumu-i lung , urcușu-i greu…
Deodată mi se așează un fulg pe geană, urmat de același dans din copilărie cu mulți, mulți fulgi de zăpadă , zăpadă ce de data aceasta m-a troienit în albul ei transformat în gheața ce cuprinde necuprinsul rece. Instinctual strig singurul nume pe care mi l-am amintit,numele IUBIRE. IUBIRE unde ești?! Mă vezi?!Mă auzi?! Mă cauți!?Tăcerea mi-a răspuns…
Undeva,cândva, într-un ziar deja mototolit , la rubrica de știri era scris că, un alpinist echipat neconform cu drumul de el ales, strigând un cuvânt prea tare, nu se știe ce a strigat, a provocat o avalanșă, propria lui avalanșă în care s-a prăbușit. Un Saint Bernard l-a găsit prea târziu…
De atunci.. :
A mai nins si va mai ninge
Rătăciți printre fulgii
Troiene de gânduri,
Vor mai fi…
Cuvintele avalanșe ne stăvilite
Mereu se vor rostogoli,
Se vor rostogoli…
Printre ele
Neuitatul cuvânt IUBIRE
Devenit reverberant
În ecou s-a preschimbat.
Dar TU, sau EA , sau cineva
Să ții minte
Când pleci la drum
Și - i drumui vieții,
În suflet și în gând
Să ai IUBIRE ca pe un cuvânt
Apelativul unui Saint Bernard…
Și va mai ninge, verdele va fi verde până va rugini și cerul va fi înnorat.
Category: Prose
All author's poems: Silvia Mihalachi ![]()
Date of posting: 9 September 2024
Added in favorites: 1
Comments: 1
Timp de citire: ~4 min.
Views: 2347
Other poems by the author
DONA ALBA A VENIT
Stau la hotarul dintre anotimpuri
În brumă, toamna rugina și-a părăsit
Din nori, pe deal Dona Albă a sosit
Iată! E rece, sprintenă, frumoasă
Florilor corola le-a încremenit.
Nu fi trist, îmi vorbește alba Iarnă,
Printre țurțuri lunecând, eu îi zâmbesc
Ea îmi spune fii ca mine fericit,
Un stol de fulgi , eu vreau azi sa-ți dăruiesc
Dar printre ei sania ți-am rătăcit.
………………………………………………..
Ninge, pe trena albă fulgi coboară
Visează la soarele ce-i topește
E ziua când și Iarna se grăbește,
Se grăbește trena i s-a murdărit
Și diadema nu-i mai strălucește
Mai am timp s-adun în pumn zăpadă
Copilăriei anii să-i potolesc
Și… un bulgăre alb să-i rostogolesc
Jucându-mă printre amintiri, Iarna
Vreau cu primăvară s-o înlocuiesc
Dar… ninge și amintirile nu se topesc.
MAI STAI PRIMĂVARĂ, MAI STAI…
Mai stai primăvară, mai stai
Alungă vara în valurile mării
În taina din vise, visuri să-mi dai
Șoptite într-o seară de mai
Mai stai primăvară ,mai stai…
Cu alinturi din adieri ușoare
Cu stropii din razele de soare
Să dai curaj tinerelor ramuri
Florile să le ridice spre geamuri
Într-o feerie de anotimp seducător…
Mai stai primăvară, anotimp trecător
Și lasă-mi seducătoarea ta năframă
Iar vara, să vină când dorul o cheamă
De-a ei arșiță, uneori, îmi este teamă
Precum un trecător, m-așez la umbra pomilor…
CONSULTAȚIE
- Doctore, din motive elocvente,
te rog, schimbă-mi bolile existente
luându-mi durerea de-a visa
îmbolnăvește-mă cu fericirea
de-a ști, de-a învăța ce este viața.
- Viața-i minunea ce ți se dăruiește
nu poți să o refuzi, sau să o schimbi
dar nici s-o lași în consignație…
- Doctore, dar fericirea are leac?
Mă îngrijorează, îmi este frică
de bolile ce nu se vindecă,
de trandafirul cu spinul ce doare,
când fericirea-i și ea o visare…
Din motive elocvente.
MELANCOLIE FRUMOASĂ
Toamna-i o melancolie frumoasă
Pe foșnet de frunze galbene dansează
Din când în când , vântul fură roșul pudrat
Pe trandafirul ce-n zori ,roua l-a sărutat
Toamna-i o melancolie albastră
O chemare prin ochiul din fereastră
La verdele ce-și umple cupa de culori
Din crizanteme albe, mov…Două surori
Ce cântă refrene pentru tomnatice flori
Un gînd pe geană
Copila mea din gând, pe-o geană
îți las un colț de șevalet
O armonie pe maramă,
Însemnul primului antet.
Culorile și mângâierea
Să le primești din simțul tău
În arcuirea unui spectru
Din efemerul curcubeu.
Copila mea plăpândă geană
Să stai în iarba rourată
Albastrul cer să te privească
Și mereu vei fi înseninată.
Din cupa culorilor cerești
Purtată din floare-n floare
Pe gene lungi să te stropești
Și iarba va fi tot verde,
Verde și fără de meandre.
Copila mea în al meu gând
Ești roua dimineața-n geană.
PĂRINȚII - UN ALTAR AL IUBIRII
LA ALTARUL CU IUBIRE FIECARE REVENIM…
Pe un drum lung am venit să-mi revăd părinții și casa cu liliacul străjer lângă cerdac.
Îi îmbrățișez simțindu-le bătăile inimii de bucurie că am venit, îi întreb ce mai fac , cum se simt, apoi le aud glasul domol:
- Suntem bine, nu-ți face griji. Dar tu, ești sănătos, nepotul, nora Lidia sunt bine? La serviciu cum este, te-ai învoit?. Noi ți-am pregătit ceva bucate să iei cu tine,printre care și dulceață de nuci, așa cum ii place nepotului Cozmin. Drumul cu mașina te-a costat mult , vrem din economiile noastre să-ți dăm ceva bani pentru benzină.
- Dragii mei, noi suntem bine. Bucatele pregătite, vă mulțumesc și le iau cu drag, dar banii păstrați pentru voi, știu că vă este pensia mică…De aceea eu v-am adus ceva bani să vă mai rezolvați din nevoi.
Bătrânii se privesc unul pe altul :
- Mulțumesc băiatul mamei , îi vom păstra, dacă ne ajută bunul Dumnezeu să mai trăim ,ne cumpărăm în toamnă lemne,tare s-au scumpit si oasele noastre nu mai pot să stea in frig.
Am simțit dorința iar să-i îmbrățișez…Zilele în care am rămas lângă ei, mai mult am vorbit din priviri și îmbrățișări.
- Doamne! O minune sunt părinții! Îți mulțumesc că mi i-ai dăruit . Timpul a trecut repede. La plecare amândoi îmi repetă să mai vin, să vină și nepotul și nora Lidia, poate atunci va fi înflorit liliacul, florile care-i plac ei.
Ținându-le mâna lor în mâna mea le-am spus că vom reveni așa cum obișnuim de sfânta sărbătoare a Învierii. Un zâmbet, ce-i întinerea, le-a înseninat fața. Tata si mama, ajutați de baston merg de la poartă spre cerdacul casei să privească de acolo mașina care încet,încet se-ndepărta …
Cu glas domol, bătrânul murmură: Drum bun dragul tatei, să te ajute Dumnezeu.
Doamne ce mult ne iubești
Frumosul , zilnic ni-l dăruiești
Chiar dacă întunecat e cerul
Cu stele ni l-ai luminat,
Chiar dacă negru e pământul
Pentru noi cu flori l-ai colorat,
Chiar și pe cruce însângerat
Pe omeni, totuși i-ai iertat…
Chiar dacă uneori ne dojenești
Și-atunci…Și-atunci Doamne, ne iubești…
Mă apropiam de casă și-n gând încă mai aveam îmbrățișarea și privirea lor la plecarea mea…Am oprit mașina să citesc în calendar când este sfânta zi a Învierii și câte zile mai sunt până atunci.
Lidia si Cozmin m-au primit bucuroși, întrebându-mă ce fac bunii și dacă le-am spus că de sărbătorea Învierii, vom veni toți trei la casa cu cerdac și liliacul străjerul ei…
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Poems in the same category
Sun
Umblam desculță pe podelele mamei mele, acoperite de raze ce umpleau trei camere, cu un trecut plecat demult spre ceva ce nu înțelegeam. Simțeam o căldură pe care atunci nu o puteam numi. Era moliciunea și gustul, parcă, al biscuiților cu zahăr pe care îi ascundea să nu-i găsim — aspri și tari pe dinafară, dar dulci pe dinăuntru.
Era altceva pe atunci. Și parcă totul era de neînlocuit. Nici măcar razele care dansau de la răsărit până la apus, nestingherite pe pereții unei case grele, dar dulci pentru corpurile ce se mișcau într-o gălăgie de țară, nu puteau lua asta.
Uitându-mă spre căldura ce îți usca ochii, visam la al meu amor — ceva mai mult decât atât. În fiecare pagină era câte un suflet care tânjea spre altul, ca să-i dăruiască liniștea mult așteptată. Și, Doamne, cât de dulce o simțeam și o visam.
Visam la o pereche de ochi care să-mi citească nu doar mintea, ci și sufletul — acolo unde erau toate răspunsurile, toate zilele bune ce urmau să vină. Să-mi vadă pădurea plină de speranță, grădina de flori, fiecare zâmbet plantat cu grijă. Să simtă iubirea din bucatele pregătite de mama și sora mea, din puținul pe care îl aveam.
Închideam cartea cu sufletul la gură și cu un zâmbet care se vedea în ochi, nu doar pe buze.
Timpul trecea. Atunci voiam să treacă mai repede — Doamne, iar acum cât îl vreau înapoi. Odată cu el, sufletul meu creștea, cu speranța că „el” va veni. Dar mintea mea, prinsă în ce citeam, nu știa că acele cuvinte erau doar speranța altcuiva — un suflet care deja își găsise liniștea.
Nu cea pe care o simțeam eu când devoram fiecare cuvânt, ci liniștea unei furtuni stinse, a unor flori tăiate de ploaie. Nu știam asta.
După câteva încercări, cu frica că nu e, dar și cu gândul că dacă este, i-am dat libertate sufletului meu să-și găsească drumul. Dezamăgirea era ca o piatră pe gât, dar mila pentru sufletul meu — care vărsa oceane de lacrimi — era și mai apăsătoare.
Îl simțeam cum încearcă să se țină pe picioare, să meargă mai departe cu speranță. Nu-l puteam opri. Nu aveam control asupra zâmbetului lui la fiecare gest, fiecare atingere, fiecare pereche de ochi care părea că îl cheamă.
Nu știa că unele priviri vin din neguri lăsate de alții.
Proiect de construcții plus câteva inepții în finlandeză
Cecilia și soțul ei plănuiesc să se mute într-o casă nouă. Au tot căutat anunțuri pe internet de la agențiile imobiliare. În principiu, nu e complicat ce vor, un apartament cu trei camere, două băi, o sufragerie, două balcoane, din acelea descoperite, care să nu aibă pereți sau geamuri (pentru că Ceciliei îi place să stea la soare, să se bronzeze), o bucătărie, dar și un spațiu de depozitare a cutiilor cu pantofi. De la acest spațiu de depozitare pleacă majoritatea certurilor, soțul Ceciliei nu este de acord. Consideră că locul acelor cutii ar putea fi chiar pe balcon. În plus, spațiul de depozitare nu l-ar mai lăsa să-și facă o extensie a băii, cu un hamac. Practic omul își dorește o baie open space.
Se uită ei ce se mai uită, căutând oferte, observă una destul de avantajoasă, apartament cu trei camere cum și-au dorit, însă nu în zona centrală a orașului, ci undeva mai pe la periferii, mai prin nord-vestul orașului. Locația nu prea va satisface nevoia de soare și de căldură a Ceciliei, dar ce să facem, nu le putem avea chiar pe toate, mai trebuie să mai și renunțăm la câteva dintre criteriile de selecție pe care și le-ar fi dorit pentru viitoarea lor locuință.
Merg pe la 9 dimineața, miercuri, să vorbească cu constructorii. Însă, încă de la intrare, Cecilia are o senzație stranie. Bărbatul o întreabă de ce nu ar fi bine să stea acolo. Ea începe cu o înșiruire de motive: că este departe de grădinița băiatului, de orele lui de pian, de primărie, de salonul de înfrumusețare pe care îl frecventează, de orice magazin de astă de unde și-ar putea face cumpărăturile.
Pentru toate acestea, soțul dă un răspuns foarte "inteligent":,, există mijloace de transport în comun". Cecilia nervoasă:,, Deci nu ai de gând să mă ajuți să mă deplasez dintr-un loc într-altul?".
Soțul Ceciliei din nou are o replică de ne întrebăm cât e de fidel și de dedicat ca soț: ,,Ai permis pentru toate categoriile, chiar nu vrei nici pe trotinetă să mergi, există taxiuri pe care le poți suna la orice oră din zi și din noapte." Cecilia și mai aprigă:,, Știi ceva, eu permisele mi le-am luat pentru mine, să îmi arăt mie că pot, ce vină am că în trafic am avut parte de tot felul de ciudați, așa ca tine, care vor cu tot dinadinsul să se izbească în mine? Mie mi-e frică de atâția participanți la trafic." Soțul îi zice, cu voce timidă:,, Bine, am să te ajut eu cu deplasările."
Lucrurile mai calmându-se pentru moment, cei doi merg să discute cu constructorii. Aceștia le oferă un plan al apartamentului, să poate vedea toate detaliile arhitecturale mai amănunțit. Soțul vede baia mai mică, pe care vrea el să și-o facă open space. Cecilia începe, cu o voce critică și moralizatoare: ,,Nu înțeleg de ce ai tu nevoie de baie open space? Unde ai mai văzut modelul ăsta de baie? La crâșmă?!!"
Bărbatul spune că o vrea pentru că el are idei inovatoare, nu conservatoare, să vadă lucrurile unilateral ca Cecilia, să vină toți pereții aranjați frumos, unul să nu vină înclinat mai la 95 de grade și că nevoia de perfecțiune a Ceciliei îl congestionează, îl blochează, simte că totul stagnează din cauza preferințelor ei tipicare.
Cecilia se înroșește la față, tace, dar observă lucruri. Cecilia spune:,, Și mi se pare că lipsesc atât de multe lucruri, eu nu aș sta aici, e un spațiu gol."
Constructorii îi spun: ,,Este gol acum, pentru că nu sunt obiecte, abia dacă am reușit să zidim pereții, când vă veți muta aici, veți vedea că locuința va începe să prindă contur, o veți decora cum vă va plăcea, personaliza, și toate cele."
Cecilia discută cu soțul, vrea să îl convingă să mai amâne mutarea până când fiul ei va termina grădinița pentru că este un băiat foarte emotiv și orice schimbare majoră ar putea avea un impact neplăcut asupra performanțelor lui academice.
Soțul nu este de acord, respinge propunerea Ceciliei și le promite constructorilor că se va muta de îndată ce apartamentul este construit, mobilat, tencuit. Acceptă însă ca spațiul de depozitare al cutiilor de pantofi să fie în baia open space.
Cecilia cedează, vede că oricum nu are cu cine să discute, mai are o ultimă rugăminte înainte de a se muta din apartamentul bunicilor, și anume: să fie atent cu toate cele 20 de tablouri de la bunicii ei, să nu le scape, să nu le ciobească rama când le scoate din mașină și le duce până în apartament. El promite că va avea grijă, că nu le va scăpa, zgâria, atinge de balustradă și așa mai departe.
Vine și ziua mutării, într-o vineri, nici nu l-a luat pe băiat de la grădiniță, busolă nu are în ghiozdan, nici hărți, nici aplicația ,,Hărți" instalată pe telefon, trebuie să ghicească unde se află noua locuință. Dacă nimerește acasă bine, dacă nu, doarme pe străzi.
Tablourile Ceciliei, săracele de ele, stau în portbagaj lângă două baxuri de apă Aqua Carpatica, o pungă plină de cutii de Cremșnit, , o altă pungă cu opt pachete de făină, un acvariu, nu știu câte cutii de șervețele, cârpe și toate cele.
Când le transportă, are grijă la fiecare treaptă pe care pășește, dar fiindcă are cinci într-o mână și cinci în cealaltă mână, zgârie rama unui tablou pe care l-a ținut în mâna dreaptă. Cecilia nu bănuiește ce s-a întâmplat până când soțul nu îl agață de un perete. Cecilia cu vederea ei agilă, ochi de vultur ce observă și cel mai mic defect la dioptria de +1,75, vede zgârietura. Îi spune bărbatului:,, Mâine vreau să mergi la magazinul chinezesc din piața mică și să cumperi o ramă nouă, dar tot aurie ca aceasta. Nu pot să mă uit la acest tablou, l-ai stricat cu neatenția ta!" Și, în fond, ce așa mare avere era? Era doar un tablou cu pisici blănoase.
Soțul o întreabă:,, Dar nu se poate repara și cu lipici?" Cecilia enervată de asemenea inepție,, Nu, nu se poate repara și cu lipici. Este zgâriat, nu lipsește o bucată din ramă..."
Soțul reflectând afară la spusele Ceciliei:,, Femeie care nici ea nu știe ce vrea, nu vrea lipici, îi dau eu motive să vrea lipici." Și trece la fapte și mai vitejești, sparge acvariul din portbagaj. Cecilia vede tot de pe balcon, îi trimite un mesaj pe telefon să cumpere și un acvariu nou de la magazinul chinezesc și eventual pești noi de la pet shop, cât timp ea se chinuie să îi resusciteze pe toți cei care erau în acel acvariu, să îi pună la robinet, sub jetul de apă și într-o vază cu flori.
Ce să facem? Soțul Ceciliei trebuia să știe că ,,graba strică treaba".
Rakennusprojekti plus vähän hölynpölyä
Cecilia ja hänen miehensä suunnittelevat muuttavansa uuteen kotiin. He etsivät jatkuvasti Internetistä kiinteistönvälitystoimistojen mainoksia. Periaatteessa se ei ole monimutkaista, mitä he haluavat, asunto, jossa on kolme huonetta, kaksi kylpyhuonetta, olohuone, kaksi parveketta, löydetyistä, joissa ei ole seiniä tai ikkunoita (koska Cecilia tykkää istua auringossa, ruskettua) , keittiö, mutta myös säilytystila kenkälaatikoille. Suurin osa väitteistä lähtee tästä säilytystilasta, Cecilian aviomies ei ole samaa mieltä. Hän arvelee, että laatikoiden paikka voisi olla aivan parvekkeella. Lisäksi säilytystila ei antanut hänen laajentaa kylpyhuonettaan riippumatolla. Käytännössä ihminen haluaa avoimen kylpyhuoneen.
He katselevat ympärilleen, etsivät tarjouksia, huomaavat melko edullisen, kolmen huoneen asunnon, kuten he halusivat, mutta eivät kaupungin keskustassa, vaan jossain laitamilla, kaupungin luoteisosassa. Sijainti ei todellakaan tyydytä Cecilian auringon ja lämmön tarvetta, mutta mitä voimme tehdä, emme voi saada niitä kaikkia, meidän on silti luovuttava joistakin valintakriteereistä, joita he olisivat halunneet tulevaan taloonsa.
He ovat menossa noin klo 9 keskiviikkona keskustelemaan rakentajien kanssa. Mutta heti sisäänkäynnin jälkeen Cecilialla on outo tunne. Mies kysyy, miksi ei olisi hyvä jäädä sinne. Hän aloittaa useista syistä: se, että se on kaukana pojan päiväkodista, hänen pianotunneistaan, kaupungintalosta, kauneussalongista, jossa hän käy, ja mistä tahansa sellaisesta kaupasta, jossa hän voisi tehdä ostoksia.
Kaikkeen tähän aviomies antaa erittäin "älykäs" vastauksen:,, siellä on julkinen liikenne". Cecilia hermostunut:,, Et siis aio auttaa minua liikkumaan paikasta toiseen?".
Cecilian miehellä on taas linja, joka saa meidät ihmettelemään, kuinka uskollinen ja omistautunut hän on aviomiehenä: "Sinulla on lupa kaikkiin luokkiin, et todellakaan halua edes ajaa skootterilla, siellä on takseja, joihin voit soittaa mihin tahansa vuorokaudenajasta ja yöstä." Cecilia on vielä kiihkeämpi:,, Tiedätkö jotain, hankin ajokortit itselleni, näyttääkseni itselleni, että voin, mikä on minun vikani, että minulla on liikenteessä ollut kaikenlaisia outoja, kuten sinä, jotka todella haluavat törmätä minuun? Pelkään niin monia liikenteen osallistujia." Aviomies sanoo hänelle ujolla äänellä: "Okei, minä autan sinua matkoilla."
Asiat rauhoittuvat tällä hetkellä, kaksikko lähtee juttelemaan rakentajien kanssa. He antavat heille suunnitelman asunnosta, jotta he voivat nähdä kaikki arkkitehtoniset yksityiskohdat tarkemmin. Aviomies näkee pienemmän kylpyhuoneen, josta hän haluaa tehdä avoimen tilan. Cecilia aloittaa kriittisellä ja moralisoivalla äänellä: "En ymmärrä, miksi tarvitset avointa kylpyhuonetta?" Missä olet nähnyt tämän kylpyhuonemallin aiemmin? Pubissa?!"
Mies sanoo haluavansa hänet, koska hänellä on innovatiivisia ideoita, ei konservatiivisia, näkevän asiat yksipuolisesti kuten Cecilia, että kaikki seinät on järjestetty kauniisti, yksi ei tule kallistumaan 95 astetta ja että Cecilian tarve täydellisyyteen tukalaa hänet, estää , tuntuu siltä, että kaikki on pysähtynyt hänen tyypillisten mieltymyksiensä vuoksi.
Cecilia punastuu, on hiljaa, mutta huomaa asiat. Cecilia sanoo:,, Ja minusta tuntuu, että niin paljon asioita puuttuu, en jäisi tänne, se on tyhjä tila."
Rakentajat kertovat hänelle: "Se on nyt tyhjä, koska ei ole esineitä, tuskin onnistuimme rakentamaan seinät, kun muutat tänne, näet, että talo alkaa hahmottua, sisustat sen haluamallasi tavalla, räätälöit , ja kaikki se."
Cecilia keskustelee miehensä kanssa, hän haluaa saada hänet lykkäämään muuttoa, kunnes hänen poikansa lopettaa päiväkodin, koska hän on erittäin tunteellinen poika ja mikä tahansa suuri muutos voi vaikuttaa epämiellyttävästi hänen akateemiseen suoritukseensa.
Mies ei suostu, hylkää Cecilian ehdotuksen ja lupaa rakentajille, että hän muuttaa heti, kun asunto on rakennettu, kalustettu, rapattu. Hän kuitenkin hyväksyy, että kenkälaatikoiden säilytystila on avoimessa kylpyhuoneessa.
Cecilia antaa periksi, hän näkee, ettei hänellä kuitenkaan ole ketään, jolle puhua, hänellä on viimeinen pyyntö ennen isovanhempiensa asunnosta muuttoa, nimittäin: olla varovainen kaikkien isovanhempiensa 20 maalauksen kanssa, olemaan hukkaamatta niitä Älä sirpauta heidän runkoaan, kun hän ottaa ne pois autosta ja kantaa ne asuntoon. Hän lupaa olla varovainen, ettei hän pudota niitä, naarmuta niitä, koske kaiteeseen ja niin edelleen.
Muuttopäivä tulee, perjantaina, hän ei ole edes hakenut poikaa päiväkodista, hänellä ei ole kompassia laukussa, ei karttoja, eikä puhelimeen asennettua "Maps" -sovellusta, hänen on arvattava missä uusi koti on Jos menestyy kotona hyvin, jos ei, niin hän nukkuu kaduilla.
Cecilian maalaukset, köyhät, istuvat tavaratilassa kahden Aqua Carpatica -vesipullon vieressä, pussi täynnä Cremșnit-laatikoita, toinen pussi, jossa on kahdeksan pakettia jauhoja, akvaario, en tiedä kuinka monta laatikkoa lautasliinoja, rättejä ja kaikki se.
Kantaessaan niitä hän on varovainen jokaisessa askeleessaan, johon astuu, mutta koska hänellä on viisi toisessa kädessään ja viisi toisessa kädessään, hän naarmuuntuu maalauksen kehystä, jota hän pitää oikeassa kädessään. Cecilia ei epäile tapahtunutta ennen kuin hänen miehensä kiinnittää hänet seinään. Cecilia ketterällä näkemisellään, kotkansilmä, joka huomaa pienimmänkin vian +1,75 dioptrialla, näkee naarmun. Hän sanoo miehelle:,, Haluan sinun menevän huomenna kiinalaiseen kauppaan pienellä torilla ja ostavan uuden, mutta silti kultaisen kehyksen, kuten tämä. En voi katsoa tätä maalausta, olet pilannut sen huolimattomuudellasi!" Ja todellakin, mikä se omaisuus oli? Se oli vain maalaus karvaisista kissoista.
Aviomies kysyy häneltä:,, mutta eikö sitä voi korjata liimalla?" Cecilia suuttui sellaisesta kyvyttömyydestä,, Ei, sitä ei voi korjata liimalla. Se on naarmuuntunut, rungosta ei puutu palaakaan... "
Aviomies pohtii ulkona Cecilian sanoja:,, Nainen, joka ei tiedä mitä hänkään haluaa, ei halua liimaa, annan hänelle syyt haluta liimaa." Ja hän jatkaa vielä rohkeampiin tekoihin, rikkoo akvaarion sisään Cecilia näkee kaiken parvekkeelta, lähettää hänelle viestin puhelimeen, että hän ostaisi myös uuden akvaarion kiinalaisesta kaupasta ja mahdollisesti uusia kaloja eläinkaupasta, samalla kun hän kamppailee elvyttääkseen kaikkia, jotka olivat tuossa akvaariossa, laittaa ne hanassa, vesisuihkun alla ja kukkamaljakossa.
Mitä tehdä? Cecilian miehen olisi pitänyt tietää, että "kiire pilaa työn".
Risipit de valuri
Am privit soarele preț de o clipă, prin bucățica de sticlă verzuie pe care tocmai o culesesem de pe țărm, alegând-o dintr-o sumedenie de scoici și alte cochilii sparte. În mâna întinsă, roteam iar și iar, bucățica de sticlă șlefuită de nisipul și de valurile mării, căutând o nuanță cât mai apropiată de culoarea mării... Grea misiune, fiindcă marea, schimbătoare și capricioasă, întocmai ca o cadână, îmi înșela privirea, amestecându-și culorile cu fiecare val...
Țineam într-o pungă, toate comorile găsite pe țărm: scoici de toate felurile și mărimile, bucățele sparte de coral, precum și bucățele de sticlă șlefuită de toate culorile, albe, maronii, verzi, și albastre... Cele roșii sau galbene erau rarisime, așa că pe acelea le prețuiam cel mai mult... dar, cea mai rară - unică aș putea spune! - era o bucățică de sticlă de culoare violetă, regina absolută a colecției mele!
Apoi, am returnat mării comorile furate, care s-a și grăbit să le ascundă privirilor mele sub valu-i verde și pentru-o clipă, m-am așezat direct pe nisip, cu vârfurile degetelor de la picioare mângâiate de spuma caldă a valurilor care mureau încet, în timp ce și eu mă abandonam cu totul sub lenea razelor de soare, numărând în gând valurile... unu, doi, trei, patru... și încercând să-mi potolesc bătăile inimii după ritmul lor...
Fără să mai țin seama de arșița zilei, cu briza sărată ce-mi arde colțul buzelor, am închis ochii, întinzându-mă pe spate, și punându-mi pe fiecare ochi câte-o bucățică de sticlă verde șlefuită de mărimea unei monezi obișnuite, așa după cum în vechime, marinarii așezau pe ochii închiși ai tovarășilor răpuși de mare, plata luntrașului pentru traversarea Styx-ului...
Și preț de-o clipă, am murit și eu puțin, îngânat de valuri și briză, mângâiat de soare și nori, cu gustul sărat al mării pe buze, fără vlagă în brațe, cu sufletul destrămat în zgomotul ritmic al propriei mele inimi risipite în spuma valurilor... Eram țărm...
Început de toamnă
- Bre, sâ ti duci în casa mare și să-i dai băietului plapuma ceea albastră și o pernă mare... Sâ hie di sufletu' mieu...
- Mulțumesc, nu-i nevoie, bunică!, am protestat eu cu voce slabă.
- Hait! Zi "bogdaproste" cum te-am învățat! Și să mă pomenești maică...
Apoi s-a lăsat o tăcere grea, întreruptă doar din când în când, de vreun cosaș care își cânta duios menirea... Rușinat, am plecat privirea și am acceptat pomana cu inima strânsă și un nod mare de lacrimi în gât...
N-am știut atunci că aveau să fie ultimele ei cuvinte. Că aveam să privesc pentru ultima oară ochii verzi și tăioși ai bunicii, care nu îndurau proteste...
Acum, deși au trecut atât de mulți ani, tot îmi amintesc de razele acelea de soare filtrate cu grijă de părul cel bătrân din curte, de căldura domoală a sfârșitului de vară...
În acel an, o fost o vară chinuitor de caldă, cu un soare nemilos, care a pârjolit până și colțul acela uitat de lume, nu s-a facut nimic, ogoarele zăceau frânte în amorțire, strigându-și neputința în colbul zburătăcit în rafale de vânt, care nu mai aveau nici ele putere să răcorească suflarea...
Simțeam pe undeva o trădare, că ceva se întâmplase, ceva ce îmi scăpa și nu-mi dădeam seama de ce era, rătăceam de colo, colo, fără vreun scop anume, nu-mi găseam locul și mă simțeam stingher, înstrăinat...
Crescusem mare, iar locurile copilăriei îmi păreau acum mici și strâmte, de parcă lumea aceea trecută, se micșorase în ochii mei, casa, odăile, îmi păreau mici și auzeam ecouri noi care nu-mi erau cunoscute... Eu le căutam cu dorință pe cele vechi, care, iată, refuzau să iasă din umbre și să-mi stârnească ca-n alte dăți, amintirile prăfuite ale copilăriei mele...
După câteva săptămâni, vestea cea grea ne-a răsturnat viețile, și fără să vreau, am fost zvârlit într-un iureș amețitor care amenința să mă înghită, un hău întunecat luminat doar de flăcările lumânărilor de ceară galbenă...
Apoi a urmat, după lacrimi și bocete, tăcerea... O tăcere nefirească, părea că tot satul și oameni din împrejurimi se adunase în bătătură și toată lumea era tăcută și respectuoasă, se dădea la o parte din calea celor care trebăluiau toate cele câte se cer a fi făcute la capul mortului: colivă, mâncarea pentru pomană, punți, macaturi, preșuri de coade, ștergare, plăpumi, perne, găleți, batiste legate de lumânări, bănuți de legat în colțul batistelor... și benzile de mătase neagră care sublinia doliul și durerea din sufletele noastre...
Vorbele erau șoptite cu blândețe, domoale: nu, nu pune covata pentru cozonaci lângă capacul sicriului, nu se face, nu uita să pui ștergar din cela mare la cruce, leagă-l cu sfoară, iar la coroane să legi din celea mici, pentru popă trebuie să-i puie și lui din cela mare, l-am pus eu deoparte..., vezi dacă e gata tras vinul în sticle, pentru popă să-i puie într-o damigeană, și zii lu' tanti Nuța să nu uite de găină și cocoș pentru gropari, să le lege bine picioarele, să nu care cumva să se zbată peste groapă, că-i semn rău...
Apoi au urmat trei nopți nedormite care au înscris cearcăne vineții sub ochii noștri plânși de veghea de peste noapte, aranjam la nesfârșit florile care se ofileau în găleți, parcă intrasem într-un automatism, dorindu-mi să nu greșesc, să le fac pe toate așa cum trebuiau făcute după cutuma locului, fiind în permanență conștient că mă aflam sub lupa neîndurătoare a babelor din sat, care ne mâncau din ochi, pândindu-ne greșala, gata să sară cu sfaturi necerute și inutile...
În dimineața înmormântării, un soare anemic s-a ridicat peste vale, oglindind un cer curat și fără nori, iar noi am răsuflat ușurați fiindcă plouase mocănește în ultimile zile, neanticipând zloata prin care a trebuit să purcedem pe lungul drum către biserică.
Carul cu boi se opintea din greu, osiile carului scârțâiau sfâșietor ca niște bocete, iar câteva femei îmbrăcate-n negru așezau grabnic punțile de-a curmezișul convoiului, ca popa să le stropească cu vin, să le afume cu tămâie și să cânte prohodul, mai atent să nu-și murdărească de noroi sutana și patrahirul...
Din biserică a lipsit răcoarea firească vremii de-afară, era o zăpușeală care-ți cerea efort să respiri, lumea se călca pe picioare înghesuindu-se să pupe mâna mortului, iar mirosul de ceară și tămâie, acoperea aroma florilor ce înconjurau din toate părțile sicriul... Popa a cetit din cartea sfântă, iar mai apoi a cuvântat și el cu lacrimi adunate-n colțul ochilor: Coana Moașă îl adusese și pe el pe lume, printre atâția alții prezenți și ei la această tristă adunare...
La mormântul proaspăt săpat, toată lumea plângea frângându-și colțurile batistelor pătate de ceara lumânărilor ca niște lacrimi mari întărite de durere, iar zgomotul cuielor ce fixau capacul sicriului îmi zvâcnea în tâmple ca o toacă amară... Apoi a urmat zgomotul teribil făcut de pământul aruncat în groapă peste capacul sicriului, însoțit de bocetele finale, crescute în intensitatea și încordarea momentului...
Pământul reavăn și cleios mi se lipise de tălpile pantofilor și parcă o vedeam în minte pe bunica țuguindu-și buzele a dezaprobare, uitându-se critic la pantofii mei murdari de noroi. Clopotele băteau răgușit ca o tuse ruptă-n plămâni, iar lumea se îndrepta către pomană, fiind deja trecut de amiezi.
La pomană, încet, încet, lumea a ieșit din amorțeală, vorbăraia devenea tot mai "veselă", se mai auzea printre zgomotele făcute de tacâmuri și câte-un râset discret, gurile flămânde trebuiau să fie îndestulate cuviincios, iar comesenii vărsau și câte-un strop de vin întru pomenirea mortului: bogdaproste că bine-am mâncat, Dumnezău s-o ție în hodină veșnică, că strașnică femeie o fost, de-amu, om pleca și noi pi la cășile noastre, să nu vă hie cu suparare...
Rând pe rând, lumea a plecat lăsând bătătura-n pustie, și-am rămas doar noi, neamurile, strângând mesele și dereticând prin casă și ogradă, așezându-le pe toate cum or fost... Una dintre mătuși ne-o gătit pentru noi, nepoții, câte-o strachină de orez cu lapte și scorțișoară pe deasupra, să ne liniștească sufletele după toată agitația ultimelor zile:
- Luați și mâncați, că așa îl făcea și mama, săraca...
- N-are același gust cum îl făcea bunica!, am zis eu cu amar în glas și lăsând lingura-n farfurie cu zgomot...
Toată lumea a tăcut brusc, în timp ce cu ochii în lacrimi am părăsit bucătăria. Da bunică, așa-i, nimeni nu va putea să facă vreodată orezul cu lapte așa cum îl făceai matale... Am tras adânc aer în piept, umplându-mi plămânii cu mirosul de frunze arse. Era un început de toamnă grea...
REȚELELE SOCIALE – LUMEA CARE NE UNEȘTE ȘI NE DESPARTE DE CRISTIAN DIACONIȚA
Introducere
Bună ziua!
Astăzi am ales să vorbesc despre un subiect care ne însoțește aproape în fiecare moment al vieții noastre: rețelele sociale.
Dacă în trecut oamenii așteptau zile sau chiar săptămâni pentru a primi o veste de la cineva aflat departe, astăzi un mesaj ajunge în doar câteva secunde. Dacă odinioară o fotografie era păstrată într-un album, astăzi putem face sute de fotografii într-o singură zi și le putem împărtăși cu oameni din întreaga lume. Dacă înainte pentru a afla o informație trebuia să citim o carte, un ziar sau să întrebăm pe cineva, astăzi avem la îndemână un dispozitiv care ne poate oferi milioane de informații.
Trăim într-o perioadă în care internetul și rețelele sociale au devenit parte din viața noastră.
Telefonul mobil nu mai este doar un obiect prin care vorbim cu cineva. El este, pentru mulți dintre noi, o bibliotecă, un televizor, un aparat foto, un ziar, o hartă, un mijloc de comunicare și chiar o fereastră către întreaga lume.
Dar apare o întrebare importantă:
Rețelele sociale ne fac viața mai bună sau ne fac dependenți de lumea virtuală?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să privim atât partea bună, cât și partea mai puțin bună a rețelelor sociale.
---
1. Ce sunt rețelele sociale?
Rețelele sociale sunt platforme online care permit oamenilor să comunice, să distribuie informații, fotografii, videoclipuri și idei și să interacționeze cu alte persoane.
Printre cele mai cunoscute se numără Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Snapchat, WhatsApp, X și alte platforme.
Fiecare dintre ele are propriul mod de funcționare.
Pe unele platforme oamenii postează fotografii și momente din viața lor. Pe altele urmăresc videoclipuri scurte, ascultă muzică sau urmăresc creatori de conținut. Unele sunt folosite mai mult pentru comunicare, iar altele pentru informare, divertisment sau chiar pentru promovarea unor afaceri.
Astfel, rețelele sociale au devenit un adevărat univers virtual, în care fiecare persoană își poate crea un profil și își poate exprima personalitatea.
---
2. De ce au devenit atât de populare?
Unul dintre principalele motive este nevoia oamenilor de a comunica.
Omul a fost întotdeauna o ființă socială. Ne place să vorbim, să povestim, să împărtășim experiențe și să fim ascultați.
Rețelele sociale au făcut acest lucru extrem de ușor.
Putem vorbi cu un prieten care se află în alt oraș. Putem vedea ce mai face o rudă plecată în străinătate. Putem descoperi oameni care au aceleași pasiuni ca noi.
Un alt motiv este viteza.
Totul se întâmplă foarte repede. O fotografie poate fi publicată în câteva secunde. O știre poate ajunge la milioane de oameni aproape instantaneu. Un videoclip poate deveni popular într-o singură zi.
În acest fel, lumea pare că a devenit mult mai mică.
Distanțele nu mai par atât de importante.
---
3. Avantajele rețelelor sociale
Rețelele sociale au numeroase avantaje.
În primul rând, ele ne ajută să comunicăm.
Putem trimite mesaje, putem efectua apeluri video și putem păstra legătura cu persoane pe care nu le putem întâlni zilnic.
În al doilea rând, rețelele sociale pot fi foarte utile pentru educație.
Pe internet putem găsi lecții, explicații, documentare, cursuri, experimente și materiale educative. Dacă nu înțelegem un lucru la școală, putem căuta explicații suplimentare.
De asemenea, rețelele sociale ne pot ajuta să descoperim talente și pasiuni.
Un elev care cântă, desenează, dansează, face sport, fotografiază sau creează conținut poate arăta lumii ceea ce știe să facă.
Poate chiar să inspire alte persoane.
Un alt avantaj este reprezentat de informare.
Putem afla rapid ce se întâmplă în lume, putem urmări evenimente și putem descoperi perspective diferite asupra unor subiecte.
Totuși, trebuie să fim atenți: nu orice informație de pe internet este adevărată.
---
4. Rețelele sociale și prietenia
Un lucru interesant este modul în care rețelele sociale au schimbat ideea de prietenie.
În trecut, prietenii erau în principal oamenii pe care îi întâlneam la școală, în cartier sau în diferite activități.
Astăzi putem avea sute sau chiar mii de „prieteni” sau urmăritori online.
Dar apare o întrebare:
Câți dintre aceștia ne-ar fi alături într-un moment dificil?
Un „like” nu este același lucru cu o îmbrățișare.
Un comentariu nu înlocuiește o conversație sinceră.
Un mesaj trimis rapid nu poate înlocui întotdeauna prezența unui om lângă noi.
De aceea, cred că trebuie să facem diferența între popularitatea online și prietenia adevărată.
Poți avea mii de urmăritori și să te simți singur.
Și poți avea doar câțiva prieteni adevărați și să fii unul dintre cei mai bogați oameni din lume din punct de vedere sufletesc.
---
5. Partea întunecată a rețelelor sociale
Așa cum spuneam, rețelele sociale au și dezavantaje.
Unul dintre cele mai importante este dependența.
Uneori intrăm pe o platformă pentru câteva minute și ajungem să petrecem acolo ore întregi.
Spunem:
„Mai văd un videoclip.”
Apoi încă unul.
Și încă unul.
Iar timpul trece fără să ne dăm seama.
Problema este că timpul petrecut pe internet nu mai poate fi recuperat.
Putem recupera bani.
Putem cumpăra lucruri noi.
Dar nu putem cumpăra timpul care a trecut.
---
6. Rețelele sociale și imaginea de sine
Un alt efect important este modul în care rețelele sociale ne influențează imaginea despre noi înșine.
Pe internet vedem adesea oameni care par să aibă vieți perfecte.
Case perfecte.
Haine perfecte.
Vacanțe perfecte.
Chipuri perfecte.
Prietenii perfecte.
Vieți perfecte.
Dar realitatea este că internetul arată de multe ori doar o parte selectată din viața unei persoane.
Oamenii nu postează de obicei fiecare moment dificil, fiecare dezamăgire, fiecare eșec sau fiecare zi proastă.
Ei aleg ceea ce vor să arate.
De aceea, este periculos să comparăm viața noastră reală cu imaginea editată a altcuiva.
Trebuie să înțelegem că fiecare om are probleme, chiar dacă acestea nu apar într-o fotografie.
---
7. Like-urile și nevoia de apreciere
Un simplu „like” poate părea ceva neimportant.
Dar, pentru unele persoane, like-urile au ajuns să reprezinte o formă de validare.
Postăm ceva și așteptăm să vedem câte persoane apreciază.
Dacă primim multe like-uri, suntem fericiți.
Dacă primim puține, putem începe să ne întrebăm:
„Oare nu sunt suficient de bun?”
„Oare nu mă place lumea?”
„Oare de ce alții au mai multe aprecieri?”
Aici trebuie să înțelegem un lucru foarte important:
Valoarea unui om nu se măsoară în like-uri.
Un om nu devine mai inteligent pentru că are mai mulți urmăritori.
Nu devine mai bun pentru că primește mai multe comentarii.
Și nu devine mai puțin valoros dacă o postare nu primește atenție.
Valoarea noastră există și atunci când nimeni nu apasă butonul „like”.
---
8. Cyberbullying-ul
Un alt pericol al rețelelor sociale este cyberbullying-ul, adică hărțuirea și umilirea unei persoane în mediul online.
Un comentariu răutăcios poate părea pentru cel care îl scrie doar o glumă.
Dar pentru persoana care îl primește poate fi foarte dureros.
În spatele unui profil există un om.
În spatele unei fotografii există un om.
În spatele unui videoclip există un om.
Și fiecare om are sentimente.
De aceea, înainte să scriem ceva pe internet, ar trebui să ne întrebăm:
„Aș spune același lucru dacă persoana ar fi chiar în fața mea?”
Dacă răspunsul este „nu”, poate că nu ar trebui să scriem acel lucru nici online.
---
9. Fake news și informațiile false
Un alt mare pericol este reprezentat de informațiile false.
Pe internet poate publica aproape oricine.
Asta înseamnă că nu toate informațiile sunt corecte.
O știre falsă poate fi distribuită de mii sau chiar milioane de oameni înainte ca cineva să verifice dacă este adevărată.
De aceea trebuie să fim atenți la surse.
Nu trebuie să credem automat tot ceea ce vedem într-un videoclip sau citim într-o postare.
Un om informat nu este cel care citește foarte multe informații.
Este omul care știe să aleagă informațiile corecte dintr-un ocean de informații.
---
10. Siguranța pe internet
Atunci când folosim rețelele sociale, trebuie să avem grijă și de datele personale.
Nu este bine să oferim oricui informații precum adresa locuinței, parolele, datele bancare sau alte informații private.
De asemenea, trebuie să fim atenți cu persoanele pe care le cunoaștem doar online.
Internetul ne permite să vorbim cu oameni din întreaga lume, dar nu putem ști întotdeauna cine se află cu adevărat în spatele unui profil.
De aceea, siguranța trebuie să fie mai importantă decât curiozitatea.
---
11. Rețelele sociale și școala
Rețelele sociale pot influența și educația.
Ele pot fi o sursă extraordinară de informații.
Putem găsi explicații la matematică, istorie, limbi străine, științe și multe alte materii.
Putem urmări experimente și putem descoperi lucruri pe care nu le-am fi întâlnit într-o lecție obișnuită.
Dar există și partea opusă.
Dacă telefonul este folosit în timpul orelor fără un scop educativ, poate deveni o distragere.
De aceea, tehnologia trebuie să fie un instrument pentru educație, nu un obstacol în calea ei.
---
12. Rețelele sociale și timpul liber
În trecut, copiii și adolescenții își petreceau timpul liber jucându-se afară, făcând sport, citind sau întâlnindu-se cu prietenii.
Astăzi, o parte importantă din timpul liber este petrecută online.
Nu este neapărat ceva rău.
Problema apare atunci când lumea virtuală începe să înlocuiască lumea reală.
Este important să ieșim afară.
Să facem sport.
Să citim.
Să vorbim cu familia.
Să ne întâlnim cu prietenii.
Să ne bucurăm de lucrurile simple.
Pentru că viața nu se întâmplă într-un ecran.
Viața se întâmplă aici, în lumea reală.
---
13. Influencerii
Un fenomen important al rețelelor sociale este apariția influencerilor.
Un influencer este o persoană care are o comunitate mare de urmăritori și poate influența opiniile, alegerile sau comportamentul acestora.
Unii creatori de conținut oferă lucruri foarte interesante și educative.
Alții vorbesc despre sport, muzică, educație, călătorii, tehnologie sau artă.
Dar trebuie să fim atenți și să nu considerăm automat adevărat tot ceea ce spune o persoană populară.
Popularitatea nu înseamnă întotdeauna competență.
Un om poate avea milioane de urmăritori și totuși să ofere informații greșite.
De aceea trebuie să gândim cu propria noastră minte.
---
14. Rețelele sociale și publicitatea
Rețelele sociale sunt folosite foarte mult și pentru publicitate.
Vedem reclame pentru haine, telefoane, jocuri, produse de îngrijire, restaurante, vacanțe și multe alte lucruri.
Uneori avem impresia că alegem singuri ce vrem să cumpărăm.
Dar algoritmii platformelor analizează ceea ce urmărim, ceea ce apreciem și ceea ce căutăm pentru a ne afișa conținut care ne interesează.
Cu alte cuvinte, internetul încearcă să înțeleagă ce ne place.
De aceea trebuie să fim consumatori atenți și să nu cumpărăm ceva doar pentru că este popular pe internet.
---
15. Algoritmii
În spatele rețelelor sociale există sisteme complexe numite algoritmi.
Aceștia decid, într-o anumită măsură, ce conținut ne este recomandat.
Dacă urmărim multe videoclipuri despre fotbal, este posibil să primim din ce în ce mai multe videoclipuri despre fotbal.
Dacă urmărim muzică, vom primi mai multă muzică.
Dacă urmărim știri, vom primi mai multe știri.
Astfel, fiecare persoană poate ajunge să trăiască într-o bulă informațională, în care vede mai ales lucruri asemănătoare cu ceea ce a urmărit deja.
De aceea este important să fim curioși și să căutăm informații din mai multe surse.
---
16. Rețelele sociale pot face și bine
Nu trebuie să privim rețelele sociale doar negativ.
Ele pot fi folosite pentru lucruri extraordinare.
O persoană poate strânge bani pentru o cauză umanitară.
Un artist își poate găsi public.
Un elev poate descoperi o oportunitate educațională.
O afacere mică poate ajunge la clienți din întreaga lume.
O persoană poate găsi sprijin într-o comunitate online.
În situații dificile, informațiile se pot răspândi foarte repede și pot ajunge la oameni care au nevoie de ajutor.
Așadar, rețelele sociale sunt asemenea unui instrument.
Important nu este doar instrumentul, ci felul în care îl folosim.
---
17. Cum ar trebui să folosim rețelele sociale?
Cred că trebuie să învățăm să le folosim cu echilibru.
Să nu ne verificăm telefonul în fiecare minut.
Să nu simțim că trebuie să răspundem imediat la fiecare mesaj.
Să nu ne comparăm constant cu alte persoane.
Să verificăm informațiile înainte de a le distribui.
Să protejăm datele personale.
Să respectăm oamenii.
Să nu transformăm internetul într-un loc al urii.
Și, mai ales, să nu uităm să trăim în lumea reală.
---
18. Viitorul rețelelor sociale
Este foarte posibil ca rețelele sociale să devină și mai importante în viitor.
Tehnologia evoluează rapid.
Inteligența artificială, realitatea virtuală și realitatea augmentată pot schimba modul în care comunicăm.
Poate că în viitor nu vom mai folosi internetul exact în forma în care îl folosim astăzi.
Poate vom putea participa la întâlniri virtuale ca și cum am fi în aceeași cameră cu alte persoane.
Poate vom avea experiențe digitale mult mai apropiate de realitate.
Dar indiferent cât de mult va evolua tehnologia, un lucru nu trebuie să se schimbe:
omul trebuie să rămână în centrul tehnologiei.
---
19. Concluzie
În concluzie, rețelele sociale reprezintă una dintre cele mai importante invenții ale lumii moderne.
Ele ne-au schimbat modul în care comunicăm, învățăm, lucrăm și ne informăm.
Ne pot apropia de oameni.
Ne pot oferi cunoștințe.
Ne pot ajuta să ne exprimăm.
Ne pot oferi oportunități.
Dar, în același timp, ne pot consuma timpul, ne pot afecta încrederea în noi, ne pot expune la informații false și ne pot îndepărta de oamenii din jurul nostru.
De aceea, nu cred că întrebarea corectă este:
„Sunt rețelele sociale bune sau rele?”
Întrebarea corectă este:
„Cum alegem noi să le folosim?”
Pentru că internetul poate fi o bibliotecă sau o pierdere de timp.
Poate fi un loc unde învățăm sau un loc unde ne pierdem.
Poate fi o punte între oameni sau un zid între noi.
Totul depinde de felul în care îl folosim.
Într-o lume în care putem fi conectați cu milioane de oameni, trebuie să avem grijă să nu uităm să fim conectați cu cei de lângă noi.
Să nu uităm să vorbim față în față.
Să nu uităm să ascultăm.
Să nu uităm să râdem împreună.
Să nu uităm să ieșim afară.
Să nu uităm să trăim.
Pentru că putem avea cea mai modernă tehnologie din lume, dar cele mai importante lucruri din viață nu au nevoie de internet.
O îmbrățișare nu are nevoie de Wi-Fi.
O prietenie adevărată nu are nevoie de like-uri.
Un zâmbet sincer nu are nevoie de filtru.
Iar o amintire frumoasă nu trebuie neapărat postată pentru a avea valoare.
Rețelele sociale pot face parte din viața noastră, dar nu trebuie să devină întreaga noastră viață.
Vă mulțumesc pentru atenție!
Drepturile tuturor Creștinilor (651)
Articolul 651 — Fundamentul moral
(1) Prezenta Constituție are ca fundament moral iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui.
(2) Creștinul este chemat să își trăiască libertatea cu responsabilitate.
(3) Regulile acestei Constituții nu înlocuiesc Biblia și nu pretind să fie o nouă revelație.
Articolul 652 — Prima Poruncă
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”
(1) Creștinul este chemat să Îl cinstească pe Dumnezeu.
(2) Niciun lucru material, om sau putere nu trebuie transformat în Dumnezeu.
(3) Credința creștină este monoteistă.
Articolul 653 — A Doua Poruncă
„Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare...”
(1) Creștinul trebuie să evite idolatria.
(2) Bunurile materiale, banii, puterea și faima nu trebuie transformate în idoli.
(3) Aplicarea acestei porunci trebuie înțeleasă potrivit tradiției fiecărei Biserici creștine.
Articolul 654 — A Treia Poruncă
„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.”
(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.
(2) Credința nu trebuie folosită pentru jurăminte false sau înșelăciune.
(3) Dumnezeu nu trebuie invocat pentru justificarea răului.
Articolul 655 — A Patra Poruncă
„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești.”
(1) Creștinul este chemat să păstreze un timp pentru Dumnezeu, rugăciune și odihnă.
(2) Tradițiile privind ziua de cult diferă între comunitățile creștine.
(3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută potrivit tradiției și legii aplicabile.
Articolul 656 — A Cincea Poruncă
„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta...”
(1) Părinții trebuie respectați.
(2) Părinții au, la rândul lor, responsabilitatea de a-și proteja și educa copiii.
(3) Respectul nu justifică abuzul.
Articolul 657 — A Șasea Poruncă
„Să nu ucizi.”
(1) Viața umană trebuie respectată.
(2) Omorul, violența și răzbunarea sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.
(3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale.
Articolul 658 — A Șaptea Poruncă
„Să nu săvârșești adulter.”
(1) Căsătoria trebuie tratată cu fidelitate și responsabilitate.
(2) Soții sunt chemați la respect reciproc.
(3) Infidelitatea nu justifică violența sau răzbunarea.
Articolul 659 — A Opta Poruncă
„Să nu furi.”
(1) Proprietatea altuia trebuie respectată.
(2) Furtul și frauda sunt condamnate.
(3) Bunurile trebuie dobândite prin mijloace cinstite.
Articolul 660 — A Noua Poruncă
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.”
(1) Creștinul trebuie să respecte adevărul.
(2) Calomnia, mărturia mincinoasă și acuzațiile false sunt condamnate.
(3) Dreptatea trebuie întemeiată pe adevăr.
Articolul 661 — A Zecea Poruncă
„Să nu poftești...”
(1) Creștinul este chemat să evite lăcomia și invidia.
(2) Bunurile aproapelui trebuie respectate.
(3) Dorința de avere nu trebuie să conducă la înșelăciune sau furt.
ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS HRISTOS
Articolul 662 — Cea mai mare poruncă
Iisus Hristos învață:
„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău...”
(1) Iubirea de Dumnezeu reprezintă fundamentul vieții creștine.
(2) Credința trebuie să fie însoțită de fapte bune.
Articolul 663 — Iubirea aproapelui
Iisus Hristos învață:
„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
(1) Aproapele trebuie tratat cu respect.
(2) Creștinul nu trebuie să îl umilească, să îl exploateze sau să îl agreseze.
Articolul 664 — Porunca iubirii vrăjmașilor
(1) Creștinul este chemat să își iubească vrăjmașii.
(2) El trebuie să se roage pentru cei care îl prigonesc.
(3) Această poruncă nu înseamnă că victima trebuie să rămână într-o situație periculoasă.
Articolul 665 — Iertarea
(1) Creștinul este chemat să ierte.
(2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului.
(3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protecția victimei.
Articolul 666 — „Nu judecați”
(1) Creștinul trebuie să evite condamnarea nedreaptă a aproapelui.
(2) Acest principiu nu împiedică autoritățile să stabilească responsabilitatea potrivit legii.
(3) Discernământul și dreptatea trebuie păstrate.
Articolul 667 — Fericirile
(1) Creștinul este chemat să urmărească virtuți precum smerenia, mila, curăția inimii și pacea.
(2) Fericirile rostite de Iisus Hristos constituie un model moral fundamental.
(3) Creștinul trebuie să urmărească binele, nu doar aparența religioasă.
Articolul 668 — Milostenia
(1) Creștinul este chemat să îi ajute pe cei aflați în nevoie.
(2) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și fără umilirea celui sărac.
Articolul 669 — Rugăciunea
(1) Rugăciunea este parte fundamentală a vieții creștine.
(2) Creștinul poate să se roage personal și împreună cu comunitatea.
(3) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru manipularea altora.
Articolul 670 — Postul
(1) Postul este o practică importantă în numeroase tradiții creștine.
(2) Forma și regulile postului diferă între Ortodoxie, Catolicism și Protestantism.
(3) Practica postului trebuie să urmărească apropierea de Dumnezeu și cultivarea responsabilității.
Articolul 671 — Slujirea aproapelui
(1) Iisus Hristos îi cheamă pe oameni la slujire.
(2) Puterea nu trebuie folosită pentru exploatarea celui slab.
(3) Liderul trebuie să fie responsabil față de cei pe care îi slujește.
Articolul 672 — Adevărul
(1) Creștinul este chemat să trăiască în adevăr.
(2) Minciuna, manipularea și înșelăciunea trebuie respinse.
(3) Adevărul trebuie spus cu iubire și discernământ.
Articolul 673 — Milostivirea
(1) Creștinul este chemat să manifeste milă față de cel care suferă.
(2) Comunitățile creștine trebuie să fie aproape de cei vulnerabili.
(3) Milostivirea trebuie transformată în fapte concrete.
Articolul 674 — Regula de aur
Iisus Hristos învață principiul:
„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.”
(1) Creștinul trebuie să îi trateze pe ceilalți așa cum dorește să fie tratat.
(2) Acest principiu trebuie aplicat în familie, Biserică, școală, muncă și societate.
Articolul 675 — Fundamentul întregii Constituții
(1) Cele Zece Porunci și învățăturile lui Iisus Hristos constituie un fundament moral important pentru această Constituție.
(2) Principiile centrale sunt iubirea de Dumnezeu, iubirea aproapelui, adevărul, dreptatea, mila, iertarea, pacea și respectarea vieții.
(3) Prezenta Constituție este un proiect de principii pentru creștini și nu înlocuiește Biblia, constituțiile statelor sau legile civile.
Support Poezii Online
Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Comments 1
Gabriela Chihaia