Mama

Pentru mine ești o floare,

Și un munte de răbdare,

De aș ști să îți citesc,

Ți-aș citi cât te iubesc!

Tu ești ca o zeitate

Eu te strig doar ,,Majestate!"

De-ai fi o bijuterie,

Ai valora cât o mie.

Ești mai dulce ca bomboana

Eu ți-aș înmâna coroana

Pentru cea mai bună mamă

Meriți să stai într-o ramă.

Ai glasul ca primăvara,

Ești mai caldă decât vara.

Te-aș duce prin toată țara

Să vadă toți cine-i mama!

Iarta-ma te rog mama.

Atitea vorbe dureroase-am spus.

Si cite nopti in asteptare-ai stat.

Iarta-ma ca mare am ajuns.

Iarta-ma,te rog iarta-ma

Atitea ginduri trec prin minte

Si clipe fara numar,cu lacrimi.

Iarta-ma ca esti al meu parinte.

Iarta-ma te rog nu plinge

Nu plinge ca ma doare

Mama,eu fara tine

As fi ca cerul fara soare.

Iarta-ma te rog zimbeste

Zimbind, zimbesc si eu

Ma doare pling

Apoi zimbesc chiar de mii greu

Iarta-ma te rog iarta-ma

Stiu ca nu merit a ta iertare

Dar iarta-ma,mama

Iarta-ma ca pling si doare

Ești cerul meu senin, albastru,

Lumina zilei când e ceasul aspru,

Ești cântecul ce-mi știe dorul,

Și brațul care alină norul.

Cu mâini trudite mi-ai țesut visuri,

Din nopți tăcute, fără compromisuri,

Ai fost povață, stea și drum,

În lumea asta plină de parfum.

Pe frunte mi-ai pus sărutul blând,

Când sufletu-mi plângea arzând,

Din ochii tăi, un rai curgea,

Și-n fiecare clipă, mă învăța.

Ești muntele ce nu se clatină,

O inimă ce bate în taină,

Un înger fără aripi, dar viu,

În tot ce sunt, tu ești, nu știu.

Mama, tu ești nemărginire,

Un dor ce arde-n amintire,

Și chiar de trec prin vremuri grele,

Te port în suflet, printre stele.

Se stinge cerul, dar rămâi lumină,

În pașii mei, o mână nevăzută,

Tu, mama, veșnică rădăcină,

Cu voce caldă, blândă și tăcută.

Te-ai dus în zori, când stelele vegheau,

Dar numele tău curge ca o rugă.

Anna — și florile șoptesc când plouă,

Și-n vântul serii, când inima îți strigă.

Mi-ai pus în palme dragoste curată,

Cu ochii tăi mi-ai învățat seninul,

Și deși dorul îmi apasă piatra,

Îți simt iubirea cum îmi ține spinul.

Mamă, nu plâng — te scriu în poezie,

În fiecare vers ești lângă mine,

Când lumea cade, tu-mi rămâi tărie,

O rugă vie-n sângele din vine.

Așa învăț că dragostea de mamă

Nu moare, nu se pierde printre ani

E cerul ce mă cheamă pe a mea ramă,

E zâmbetul păstrat printre oameni.

Și tuturor ce-și uită rădăcina,

Le spun: iubiți, că timpul nu așteaptă.

O mamă e o viață, nu doar vina

Că uneori tăcem cu inima prea dreaptă.

Iar tu, mama, tu, Anna,

Rămâi cu mine-n vis, în rugă, în zare

O flacără ce nu o stinge toamna,

O mângâiere fără de hotare.

Poezia este dedicată mamei mele, Anna Guțu, decedată în primăvara anului 2010, la doar 49 de ani. Dumnezeu să o odihnească în pace!

Ce noapte minunată am avut

Și-un vis așa frumos,

Era-i cu mine, era demult

Mergeam pe jos

În mână aveam multe flori

Culese în zori pentru doamna,

Călcam pe frunze și-nțelegeam

Vara s-a dus și-a sosit toamna

De mână strâns mă ținea mama

Și îmi căra ghiozdanul plin cu cărți,

Atentă mai era să nu mă scape

Știind ce mult iubesc să sar în bălți

În clasă am intrat cu mama

Și-n bancă ea m-a așezat,

Pe frunte m-a pupat în grabă

S-a-ntors și iute a plecat

Nedumerit am deschis ochii

Pe mama n-am mai văzut-o,

Și nici în bancă nu stăteam

Ce vis frumos..dar am pierdut-o!

.............. PS...........

Am evitat versul....de mâna mă zgâlția,

Și-o palmă peste cap ea îmi dădea!!!

...nu am ,,beneficiat" de rele tratamente

Asemene unui far înconjurat de marea întunecată,tu continui să luminezi mereu,

Asemenea soarelui din cosmos, asemenea stelelor de pe cer.

Luminând calea în timpul nopții întunecate mai multor suflete pierdute,

Oferindule șansa să lupte ,pentru propria construcție a vieții.

Asemenea luminii dimineții,a soarelui rece,fiind îndrăgită de o mare parte,de cei ce pot valorifica,

și lucruri imateriale,

Și prezența ta.

Și propria lor viață,și ale tale sfaturi,și ale tale gânduri,și ale tale fapte.

Al tău conținut să nu fie ratat,doar decât de niște ratați,îți spun eu ție,și te iubesc cu drag,

Al tău fiu iubit,al tău băiat,

Către scumpa mamă,din al ,,educației domeniu'',o etapă din rapsodia vieții,

Un neînțeles geniu al propriei vieți.

mi-e dor de noi 

Atunci când stăteam goi. 

Când îmi sărutai pielea fără haine, 

Și de felul în care te uitai după la mine. 

mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene. 

Tu stând pe sânii mei în loc de perne. 

mi-e dor să-ți spun „te iubesc” 

În timp ce în brațele tale zâmbesc. 

mi-e dor de noi doi îmbrățișați, 

Ascunși de lume ca și cum am fi căutați 

Pentru furt sau pentru o crimă, 

Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă. 

Mă uit acum în trecut 

La momentele pe care le-am petrecut, 

Cât de fericiți eram 

Și cât de mult ne iubeam. 

mi-ar fi plăcut să te am acum, 

Să nu mai am inima scrum 

De la cât ai ars-o 

Atunci când ai lăsat-o. 

mi-aș dori să fi avut un alt final, 

Cu noi doi fără scandal, 

Îmbrățișați la apus, 

Spunându-ne ce a rămas nespus.

mi-e dor de noi 

Atunci când stăteam goi. 

Când îmi sărutai pielea fără haine, 

Și de felul în care te uitai după la mine. 

mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene. 

Tu stând pe sânii mei în loc de perne. 

mi-e dor să-ți spun „te iubesc” 

În timp ce în brațele tale zâmbesc. 

mi-e dor de noi doi îmbrățișați, 

Ascunși de lume ca și cum am fi căutați 

Pentru furt sau pentru o crimă, 

Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă. 

Mă uit acum în trecut 

La momentele pe care le-am petrecut, 

Cât de fericiți eram 

Și cât de mult ne iubeam. 

mi-ar fi plăcut să te am acum, 

Să nu mai am inima scrum 

De la cât ai ars-o 

Atunci când ai lăsat-o. 

mi-aș dori să fi avut un alt final, 

Cu noi doi fără scandal, 

Îmbrățișați la apus, 

Spunându-ne ce a rămas nespus.

mi-e dor de noi 

Atunci când stăteam goi. 

Când îmi sărutai pielea fără haine, 

Și de felul în care te uitai după la mine. 

mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene. 

Tu stând pe sânii mei în loc de perne. 

mi-e dor să-ți spun „te iubesc” 

În timp ce în brațele tale zâmbesc. 

mi-e dor de noi doi îmbrățișați, 

Ascunși de lume ca și cum am fi căutați 

Pentru furt sau pentru o crimă, 

Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă. 

Mă uit acum în trecut 

La momentele pe care le-am petrecut, 

Cât de fericiți eram 

Și cât de mult ne iubeam. 

mi-ar fi plăcut să te am acum, 

Să nu mai am inima scrum 

De la cât ai ars-o 

Atunci când ai lăsat-o. 

mi-aș dori să fi avut un alt final, 

Cu noi doi fără scandal, 

Îmbrățișați la apus, 

Spunându-ne ce a rămas nespus.

mi-e dor de noi 

Atunci când stăteam goi. 

Când îmi sărutai pielea fără haine, 

Și de felul în care te uitai după la mine. 

mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene. 

Tu stând pe sânii mei în loc de perne. 

mi-e dor să-ți spun „te iubesc” 

În timp ce în brațele tale zâmbesc. 

mi-e dor de noi doi îmbrățișați, 

Ascunși de lume ca și cum am fi căutați 

Pentru furt sau pentru o crimă, 

Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă. 

Mă uit acum în trecut 

La momentele pe care le-am petrecut, 

Cât de fericiți eram 

Și cât de mult ne iubeam. 

mi-ar fi plăcut să te am acum, 

Să nu mai am inima scrum 

De la cât ai ars-o 

Atunci când ai lăsat-o. 

mi-aș dori să fi avut un alt final, 

Cu noi doi fără scandal, 

Îmbrățișați la apus, 

Spunându-ne ce a rămas nespus.