Mama
Mama, scump și dulce cuvânt
Și cea mai bună ființă de pe pământ.
Cea mai bună și frumoasă,
Iubitoare și miloasă,
Scumpă și înțelegătoare,
Ea e singura ce-mi oferă alinare.
Mama, draga și iubita de ea,
O mai supăr că greșesc,
Chiar dacă nu îmi doresc,
Dar ea mă înțelege și mă iartă,
Căci este a mea mamă.
O ador și prețuiesc,
Cel mai mul o iubesc,
Căci m-a ajutat să cresc,
Să merg și să vorbesc.
m-a înțeles și nu m-a judecat,
Nici atunci când prea strâmb am călcat.
Nimeni n-ar fi suportat
Atâtea câte mama a îndurat,
Și aș vrea să nu mai fie supărată din caza mea,
De aceea încerc a mă schimba.
Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: Raluca Gabriela
Date of posting: 15 марта 2024
Views: 484
Poems in the same category
Dorul...
viață ,viață,
of ,viață...
dorința tu mi-ai îndeplinit..
să-mi aduci mama înapoi..
o viață întreagă..
alergăm după bani,
" să facem la copii un rost"
"să fie în rând cu toți copiii.." ,
dar ,sufletul micului..
e fărâmat
de lipsa mamei ,
a tatei...
să facem să fie bine ,
nici nu mai știm...
se riscă foarte mult ,
durerea și dorul e imens
după ai noștri părinți...
poate vin peste un an
doi
sau poate trei...
copii cresc,
timpul trece...
copii se răcesc,
de singurătate s-au lipit,
pe părinți nu-i mai iubim așa mult
ne-am obișnuit singuri...
viață ,viață...
of viață...
îți mulțumesc înzecit
pentru dorința îndeplinită
de mi-ai adus mama înapoi..
din țări străine... ❤️
Mama
Dumnezeu a dăruit,
Pentru ai lumii toţi copii,
Un cadou nepreţuit,
O dulceaţă a inimii.
El a rânduit să fie,
Acest dar sfânt, îngeresc,
Vieţii noastre temelie,
Şi acoperiş ceresc.
Cum să-I spună acestui dar,
Se gândea profund, cu teamă,
Dar un înger de copil,
Îi strigă spre cer: zi-I, Mamă!
de Hristian Ştefan Trofin
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
Iertare mamă!
Mă uit acum la poza ei cu drag,
Și-mi amintesc de mama mea,
Cum m-aștepta măicuța-n prag,
Sperând că azi, eu voi veni la ea
Și azi era mereu în fiecare zi,
Pentru ființa cu părul strâns,
Cu chip plăpând și ochii verzi,
Strălucitori și umezi de la plâns
Sunam și discutam cu dânsa,
Și-i promiteam zilnic mereu,
Că voi veni curând acasă,
Să-i treacă ei, de dorul meu
Din prag către poartă venea,
Poate îl vede pe-al ei fecior,
Venind spre casă de la șosea,
Și-n brațe să-l ia pe-al ei odor
Știu ce mult ea aștepta să vin,
S-o văd, să-mi spună..bun venit,
Cu glasul ei frumos și cristalin,
Iar eu să-i spun..bin' te-am găsit
Dar uneori realitatea-i crudă,
Iar la șosea nimeni nu se vedea,
Ea tristă, se retrăgea în tindă,
Și după ea ușor ușa-nchidea
Viața nu e așa cum ne-o dorim,
Iar așteptarea grea și dureroasă,
Amânăm fără motiv noi să venim,
La mama noastră, cea frumoasă
La telefon scuze prea des găseam,
Că sunt la muncă, nu pot să plec,
Făra să vreau, adesea o mințeam,
Când ei îi promiteam, că o să trec
Tot ce v-am scris e pur adevărat,
Și-așa se întâmplă mai mereu,
Să n-avem timp cănd ești chemat,
Și regretăm târziu, când ne e greu
Când ea în prag nu a mai fost,
Și poarta nu s-a mai deschis,
Am plâns, dar plânsul n-avea rost,
Mama fiind prea Sus, în Paradis
Acum și fară telefon să-mi dai,
Timp aș găsi și aș veni în zbor,
Să-ți mulțumesc că tu în Mai,
Viață mi-ai dat și-ți sunt fecior
Voi care astăzi mame mai aveți,
Și stiti cu câtă dragoste v-asteaptă,
Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,
Și cât mai des, dechideți poarta!
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Poezie pentru mama
Mămica mea cu zâmbetul duios si bland
Ce-ascunde o voce caldă si placută
Încă de mică de mine stiută ...
A trecut timpul draga mea mamică
Tu îmbătrânești iar eu la rândul meu
Am ajuns unde mi-am propus mereu...
Să am familie, soț chiar și copii
Ce-mi aduc mii si mii de bucurii
Atunci când ii văd crescând zi de zi...
O ,mama mea îți mulțumesc eu ție
Că m-ai crescut doar bine să îmi fie
Și am ajuns azi mulțumită tie .
Dorul...
viață ,viață,
of ,viață...
dorința tu mi-ai îndeplinit..
să-mi aduci mama înapoi..
o viață întreagă..
alergăm după bani,
" să facem la copii un rost"
"să fie în rând cu toți copiii.." ,
dar ,sufletul micului..
e fărâmat
de lipsa mamei ,
a tatei...
să facem să fie bine ,
nici nu mai știm...
se riscă foarte mult ,
durerea și dorul e imens
după ai noștri părinți...
poate vin peste un an
doi
sau poate trei...
copii cresc,
timpul trece...
copii se răcesc,
de singurătate s-au lipit,
pe părinți nu-i mai iubim așa mult
ne-am obișnuit singuri...
viață ,viață...
of viață...
îți mulțumesc înzecit
pentru dorința îndeplinită
de mi-ai adus mama înapoi..
din țări străine... ❤️
Mama
Dumnezeu a dăruit,
Pentru ai lumii toţi copii,
Un cadou nepreţuit,
O dulceaţă a inimii.
El a rânduit să fie,
Acest dar sfânt, îngeresc,
Vieţii noastre temelie,
Şi acoperiş ceresc.
Cum să-I spună acestui dar,
Se gândea profund, cu teamă,
Dar un înger de copil,
Îi strigă spre cer: zi-I, Mamă!
de Hristian Ştefan Trofin
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
Iertare mamă!
Mă uit acum la poza ei cu drag,
Și-mi amintesc de mama mea,
Cum m-aștepta măicuța-n prag,
Sperând că azi, eu voi veni la ea
Și azi era mereu în fiecare zi,
Pentru ființa cu părul strâns,
Cu chip plăpând și ochii verzi,
Strălucitori și umezi de la plâns
Sunam și discutam cu dânsa,
Și-i promiteam zilnic mereu,
Că voi veni curând acasă,
Să-i treacă ei, de dorul meu
Din prag către poartă venea,
Poate îl vede pe-al ei fecior,
Venind spre casă de la șosea,
Și-n brațe să-l ia pe-al ei odor
Știu ce mult ea aștepta să vin,
S-o văd, să-mi spună..bun venit,
Cu glasul ei frumos și cristalin,
Iar eu să-i spun..bin' te-am găsit
Dar uneori realitatea-i crudă,
Iar la șosea nimeni nu se vedea,
Ea tristă, se retrăgea în tindă,
Și după ea ușor ușa-nchidea
Viața nu e așa cum ne-o dorim,
Iar așteptarea grea și dureroasă,
Amânăm fără motiv noi să venim,
La mama noastră, cea frumoasă
La telefon scuze prea des găseam,
Că sunt la muncă, nu pot să plec,
Făra să vreau, adesea o mințeam,
Când ei îi promiteam, că o să trec
Tot ce v-am scris e pur adevărat,
Și-așa se întâmplă mai mereu,
Să n-avem timp cănd ești chemat,
Și regretăm târziu, când ne e greu
Când ea în prag nu a mai fost,
Și poarta nu s-a mai deschis,
Am plâns, dar plânsul n-avea rost,
Mama fiind prea Sus, în Paradis
Acum și fară telefon să-mi dai,
Timp aș găsi și aș veni în zbor,
Să-ți mulțumesc că tu în Mai,
Viață mi-ai dat și-ți sunt fecior
Voi care astăzi mame mai aveți,
Și stiti cu câtă dragoste v-asteaptă,
Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,
Și cât mai des, dechideți poarta!
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Poezie pentru mama
Mămica mea cu zâmbetul duios si bland
Ce-ascunde o voce caldă si placută
Încă de mică de mine stiută ...
A trecut timpul draga mea mamică
Tu îmbătrânești iar eu la rândul meu
Am ajuns unde mi-am propus mereu...
Să am familie, soț chiar și copii
Ce-mi aduc mii si mii de bucurii
Atunci când ii văd crescând zi de zi...
O ,mama mea îți mulțumesc eu ție
Că m-ai crescut doar bine să îmi fie
Și am ajuns azi mulțumită tie .
Other poems by the author
Mi-e dor...
mi-e dor de noi
Atunci când stăteam goi.
Când îmi sărutai pielea fără haine,
Și de felul în care te uitai după la mine.
mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene.
Tu stând pe sânii mei în loc de perne.
mi-e dor să-ți spun „te iubesc”
În timp ce în brațele tale zâmbesc.
mi-e dor de noi doi îmbrățișați,
Ascunși de lume ca și cum am fi căutați
Pentru furt sau pentru o crimă,
Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă.
Mă uit acum în trecut
La momentele pe care le-am petrecut,
Cât de fericiți eram
Și cât de mult ne iubeam.
mi-ar fi plăcut să te am acum,
Să nu mai am inima scrum
De la cât ai ars-o
Atunci când ai lăsat-o.
mi-aș dori să fi avut un alt final,
Cu noi doi fără scandal,
Îmbrățișați la apus,
Spunându-ne ce a rămas nespus.
Mi-e dor...
mi-e dor de noi
Atunci când stăteam goi.
Când îmi sărutai pielea fără haine,
Și de felul în care te uitai după la mine.
mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene.
Tu stând pe sânii mei în loc de perne.
mi-e dor să-ți spun „te iubesc”
În timp ce în brațele tale zâmbesc.
mi-e dor de noi doi îmbrățișați,
Ascunși de lume ca și cum am fi căutați
Pentru furt sau pentru o crimă,
Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă.
Mă uit acum în trecut
La momentele pe care le-am petrecut,
Cât de fericiți eram
Și cât de mult ne iubeam.
mi-ar fi plăcut să te am acum,
Să nu mai am inima scrum
De la cât ai ars-o
Atunci când ai lăsat-o.
mi-aș dori să fi avut un alt final,
Cu noi doi fără scandal,
Îmbrățișați la apus,
Spunându-ne ce a rămas nespus.
Mi-e dor...
mi-e dor de noi
Atunci când stăteam goi.
Când îmi sărutai pielea fără haine,
Și de felul în care te uitai după la mine.
mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene.
Tu stând pe sânii mei în loc de perne.
mi-e dor să-ți spun „te iubesc”
În timp ce în brațele tale zâmbesc.
mi-e dor de noi doi îmbrățișați,
Ascunși de lume ca și cum am fi căutați
Pentru furt sau pentru o crimă,
Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă.
Mă uit acum în trecut
La momentele pe care le-am petrecut,
Cât de fericiți eram
Și cât de mult ne iubeam.
mi-ar fi plăcut să te am acum,
Să nu mai am inima scrum
De la cât ai ars-o
Atunci când ai lăsat-o.
mi-aș dori să fi avut un alt final,
Cu noi doi fără scandal,
Îmbrățișați la apus,
Spunându-ne ce a rămas nespus.
Mi-e dor...
mi-e dor de noi
Atunci când stăteam goi.
Când îmi sărutai pielea fără haine,
Și de felul în care te uitai după la mine.
mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene.
Tu stând pe sânii mei în loc de perne.
mi-e dor să-ți spun „te iubesc”
În timp ce în brațele tale zâmbesc.
mi-e dor de noi doi îmbrățișați,
Ascunși de lume ca și cum am fi căutați
Pentru furt sau pentru o crimă,
Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă.
Mă uit acum în trecut
La momentele pe care le-am petrecut,
Cât de fericiți eram
Și cât de mult ne iubeam.
mi-ar fi plăcut să te am acum,
Să nu mai am inima scrum
De la cât ai ars-o
Atunci când ai lăsat-o.
mi-aș dori să fi avut un alt final,
Cu noi doi fără scandal,
Îmbrățișați la apus,
Spunându-ne ce a rămas nespus.
Mi-e dor...
mi-e dor de noi
Atunci când stăteam goi.
Când îmi sărutai pielea fără haine,
Și de felul în care te uitai după la mine.
mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene.
Tu stând pe sânii mei în loc de perne.
mi-e dor să-ți spun „te iubesc”
În timp ce în brațele tale zâmbesc.
mi-e dor de noi doi îmbrățișați,
Ascunși de lume ca și cum am fi căutați
Pentru furt sau pentru o crimă,
Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă.
Mă uit acum în trecut
La momentele pe care le-am petrecut,
Cât de fericiți eram
Și cât de mult ne iubeam.
mi-ar fi plăcut să te am acum,
Să nu mai am inima scrum
De la cât ai ars-o
Atunci când ai lăsat-o.
mi-aș dori să fi avut un alt final,
Cu noi doi fără scandal,
Îmbrățișați la apus,
Spunându-ne ce a rămas nespus.
Mi-e dor...
mi-e dor de noi
Atunci când stăteam goi.
Când îmi sărutai pielea fără haine,
Și de felul în care te uitai după la mine.
mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene.
Tu stând pe sânii mei în loc de perne.
mi-e dor să-ți spun „te iubesc”
În timp ce în brațele tale zâmbesc.
mi-e dor de noi doi îmbrățișați,
Ascunși de lume ca și cum am fi căutați
Pentru furt sau pentru o crimă,
Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă.
Mă uit acum în trecut
La momentele pe care le-am petrecut,
Cât de fericiți eram
Și cât de mult ne iubeam.
mi-ar fi plăcut să te am acum,
Să nu mai am inima scrum
De la cât ai ars-o
Atunci când ai lăsat-o.
mi-aș dori să fi avut un alt final,
Cu noi doi fără scandal,
Îmbrățișați la apus,
Spunându-ne ce a rămas nespus.
Mi-e dor...
mi-e dor de noi
Atunci când stăteam goi.
Când îmi sărutai pielea fără haine,
Și de felul în care te uitai după la mine.
mi-e dor de cum stăteam și ne uitam la desene.
Tu stând pe sânii mei în loc de perne.
mi-e dor să-ți spun „te iubesc”
În timp ce în brațele tale zâmbesc.
mi-e dor de noi doi îmbrățișați,
Ascunși de lume ca și cum am fi căutați
Pentru furt sau pentru o crimă,
Dar singura crimă era că împărțeam aceeași inimă.
Mă uit acum în trecut
La momentele pe care le-am petrecut,
Cât de fericiți eram
Și cât de mult ne iubeam.
mi-ar fi plăcut să te am acum,
Să nu mai am inima scrum
De la cât ai ars-o
Atunci când ai lăsat-o.
mi-aș dori să fi avut un alt final,
Cu noi doi fără scandal,
Îmbrățișați la apus,
Spunându-ne ce a rămas nespus.