Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: Dinutza 055
Date of posting: 13 декабря 2021
Views: 1263
Poems in the same category
O poveste de Crăciun
N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins
Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte
Nu purta cu ea desagi
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul
N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'
Era timp de sărbătoare
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge
Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi
Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul
Voiam să știe și el nenea
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada
N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case
Și de-atunci micuț mi-am zis
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren
Să-i aduc în dar Crăciunul
Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama
Văd toamna în ochii ei
Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.
Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.
Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.
Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă,
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!
La masă cu sfinții!
Te uiți la noi și somnul ni-l veghezi
În timp ce-ntorci aluatul în covată,
Aștepți puțin să prindă să dospească
Tingirea în cuptor o-mpingi cu o lopată
Văd cum șiroaiele îți curg pe frunte
Dar nicicum din muncă nu te opresc,
Cu un batic le ștergi și-un ochi arunci
La pâinile ce în cuptor se rumenesc
Lângă o plită te-așezi și lung privești
Fără a ști unde privirea se-ndreaptă?
Stai pe un scaun și jarul scormonești
Ca pita să nu ardă și să se facă coaptă
Ne crede pe toți că încă dormim
Și nu vrea somnul să ni-l trezească,
Nici eu nu simt s-arăt că-s treaz
Și-o las cu plapuma să ne-nvelească
Cred c-am ațipit pentru un timp
Și am ratat cum pita este scoasă,
Am tresărit și iute din pat am sărit
Când mama a zis..copii veniți la masă
.................................
A fost demult când mama ne cocea
Cuptor de pită și turtă si alte minunății,
Până-ntr-o zi când s-a oprit în a găti
Și a plecat la Cer..să ia masa cu sfinții!
Mama
E un înger pe pământ,
Îți dă viață,
Te învață,
Te îndrumă...
Te răsfață.
Te mai ceartă,
Te și iartă,
Te iubește,
Nu rănește,
Numai binele-ți dorește.
Fără ea totu-i pustiu,
Lângă ea totul e viu.
E o rază de lumină,
E o ființă ce te-alină.
Lângă ea, totu-i ușor,
Îți dă aripi ca să zbori,
Te învață să visezi,
Drumul vieții să-l urmezi.
E o zână din povești,
E măicuța ce-o iubești.
🦋 S. ALY 🦋
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Mi-aș fi dorit...
Mi-aș fi dorit să mă iubești...
Așa cum o faci cu alți copii,
Cum îi atingi , cum le zâmbești,
Și în brațe să mă ții.
Mi-aș fi dorit să-ți spun ce simt
Și tu măcar să mă înțelegi,
Că eu mereu mi-am dorit
Doar pe mine să m-alegi.
Mi-aș fi dorit să mă cuprinzi ,
Cu blândețe și iubire...
Să te uiți în ochii mei suferinzi-
Să-mi spui că și tu ții la mine .
Mi-aș fi dorit să fiu mai mult
Poate eram de ajuns pentru tine,
Dar nu pot să te mai ascult ,
Fiindcă te-ai depărtat de mine.
Mi-aș fi dorit să mă înveți
Cum puternica eu să fiu,
Dar cum poți tu să mă înveți-
Ce niciodată tu n-ai putut fi?
Mi-am dorit mereu fetița ta să fiu
Încât suspin acum când scriu,
Pe tine încercând să te descriu,
Mama care m-a rănit într-un târziu...
O poveste de Crăciun
N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins
Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte
Nu purta cu ea desagi
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul
N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'
Era timp de sărbătoare
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge
Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi
Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul
Voiam să știe și el nenea
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada
N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case
Și de-atunci micuț mi-am zis
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren
Să-i aduc în dar Crăciunul
Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama
Văd toamna în ochii ei
Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.
Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.
Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.
Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă,
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!
La masă cu sfinții!
Te uiți la noi și somnul ni-l veghezi
În timp ce-ntorci aluatul în covată,
Aștepți puțin să prindă să dospească
Tingirea în cuptor o-mpingi cu o lopată
Văd cum șiroaiele îți curg pe frunte
Dar nicicum din muncă nu te opresc,
Cu un batic le ștergi și-un ochi arunci
La pâinile ce în cuptor se rumenesc
Lângă o plită te-așezi și lung privești
Fără a ști unde privirea se-ndreaptă?
Stai pe un scaun și jarul scormonești
Ca pita să nu ardă și să se facă coaptă
Ne crede pe toți că încă dormim
Și nu vrea somnul să ni-l trezească,
Nici eu nu simt s-arăt că-s treaz
Și-o las cu plapuma să ne-nvelească
Cred c-am ațipit pentru un timp
Și am ratat cum pita este scoasă,
Am tresărit și iute din pat am sărit
Când mama a zis..copii veniți la masă
.................................
A fost demult când mama ne cocea
Cuptor de pită și turtă si alte minunății,
Până-ntr-o zi când s-a oprit în a găti
Și a plecat la Cer..să ia masa cu sfinții!
Mama
E un înger pe pământ,
Îți dă viață,
Te învață,
Te îndrumă...
Te răsfață.
Te mai ceartă,
Te și iartă,
Te iubește,
Nu rănește,
Numai binele-ți dorește.
Fără ea totu-i pustiu,
Lângă ea totul e viu.
E o rază de lumină,
E o ființă ce te-alină.
Lângă ea, totu-i ușor,
Îți dă aripi ca să zbori,
Te învață să visezi,
Drumul vieții să-l urmezi.
E o zână din povești,
E măicuța ce-o iubești.
🦋 S. ALY 🦋
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Mi-aș fi dorit...
Mi-aș fi dorit să mă iubești...
Așa cum o faci cu alți copii,
Cum îi atingi , cum le zâmbești,
Și în brațe să mă ții.
Mi-aș fi dorit să-ți spun ce simt
Și tu măcar să mă înțelegi,
Că eu mereu mi-am dorit
Doar pe mine să m-alegi.
Mi-aș fi dorit să mă cuprinzi ,
Cu blândețe și iubire...
Să te uiți în ochii mei suferinzi-
Să-mi spui că și tu ții la mine .
Mi-aș fi dorit să fiu mai mult
Poate eram de ajuns pentru tine,
Dar nu pot să te mai ascult ,
Fiindcă te-ai depărtat de mine.
Mi-aș fi dorit să mă înveți
Cum puternica eu să fiu,
Dar cum poți tu să mă înveți-
Ce niciodată tu n-ai putut fi?
Mi-am dorit mereu fetița ta să fiu
Încât suspin acum când scriu,
Pe tine încercând să te descriu,
Mama care m-a rănit într-un târziu...
Other poems by the author
casa рarinteasca
Multe amintiri,
le am in acea casa,
cand toata familia
stateam la acea masa.
mii dor de el,
de рragul рarintesc,
cand ma duc acolo,
de familie imi aminesc.
mii dor de рainea mamei,
facuta la cuрtor,
tot cei in casa aia,
de tot imi este dor.
si vreau sati zic si tie,
sa рretuesti ce ai,
sa nu te rogi sa рleci,
cale inaрoi n-ai.
casa рarinteasca
Multe amintiri,
le am in acea casa,
cand toata familia
stateam la acea masa.
mii dor de el,
de рragul рarintesc,
cand ma duc acolo,
de familie imi aminesc.
mii dor de рainea mamei,
facuta la cuрtor,
tot cei in casa aia,
de tot imi este dor.
si vreau sati zic si tie,
sa рretuesti ce ai,
sa nu te rogi sa рleci,
cale inaрoi n-ai.
casa рarinteasca
Multe amintiri,
le am in acea casa,
cand toata familia
stateam la acea masa.
mii dor de el,
de рragul рarintesc,
cand ma duc acolo,
de familie imi aminesc.
mii dor de рainea mamei,
facuta la cuрtor,
tot cei in casa aia,
de tot imi este dor.
si vreau sati zic si tie,
sa рretuesti ce ai,
sa nu te rogi sa рleci,
cale inaрoi n-ai.
casa рarinteasca
Multe amintiri,
le am in acea casa,
cand toata familia
stateam la acea masa.
mii dor de el,
de рragul рarintesc,
cand ma duc acolo,
de familie imi aminesc.
mii dor de рainea mamei,
facuta la cuрtor,
tot cei in casa aia,
de tot imi este dor.
si vreau sati zic si tie,
sa рretuesti ce ai,
sa nu te rogi sa рleci,
cale inaрoi n-ai.