Stelele
Cerul se-ntunecă,
Stelele-alunecă,
Voios strălucind
Pământul luminând.
Cerul înstelat
Cu privirea furat,
Furia alungând
Bucuria aducând.
În fața mea apare-o stea
Și puternic strălucea,
Din vârful casei se vedea,
Cum falnic mă privea!
O stea mai mare
Lângă Luna sclipitoare,
Strălucea tot cu ardoare
Parc-ar fi o confirmare.
11.06.2021
Category: Poems about nature
All author's poems: Ababii Faina
Date of posting: 17 октября 2024
Added in favorites: 1
Views: 261
Poems in the same category
Licuricii
A ieșit Luna să joace
pitulușul prin pădure
și aprinde licuricii
de pe zmeure și pe mure
și de-atâta noapte caldă,
păsări mici, clevetitoare,
jură c-au văzut prin ierburi
niște stele căzătoare…
Nici copiii nu se-ndură
să se ducă la culcare,
vor să prindă-n seara asta
licuriciul cel mai mare.
Ies părinții să-i adune
pe la case și din noapte
îi cheamă copilăria
și pe ei, cu mure coapte…
Apus de soare scăldat în valurile mării
E-atât de liniștită azi, atât de... ademenitoare
Albastra mare cu rochia-nspumată, vie
Țesută cel mai fin, din fir de picături și raze,
Ce blând și tainic îmi cânt-o melodie...
E-o melodie de iubire pentru soare
Ce-l scaldă la apus și răsărit necontenit,
E melodia pentru păsări, ploaie,
Si pentru peștii mari, și pentru peștii mici.
M-apropii-ncet, cu reverență,
S-ating, puțin măcar, din rochia-i fără de preț
Să pot să iau cu mine din magică-i prezență,
Să-mi amintesc de ea când n-oi mai auzi și nici vedea,
Când voi îmbătrâni încet, încet, încet ...
Toamna-şi lasă zdrenţe
timpu-mi ticăie vecin singurătatea
în lumea după sticlă
vânt se înăspri
toamna-şi lasă zdrenţe
în călimar cu frunze
ceru-şi pune mască
de nuanţă gri
apa-şi strânge pieptul
să-ntâmpine durerea
clipe putrezite
îmbătrânesc culori
pete stau de veghe
în veşminte negre
le aud cum strigă
uneori
urma mea sleită
împiedică o umbră
iarba zace verde
sub gloanţe moi celești
simt miros de moarte
frigul muşcă buze
frunzele-mpietrite
dorm scrisori cu vești
Valul de zăpadă
Un val de zăpadă,
Adus pe pământ,
Creat din steluțe,
Sau dintr-un vânt,
Acel cuvânt ușor îndeplinit,
Aduce în oraș un zvon cumplit,
Copiii stau afară,
Cu săniuța mică,
Și se dau de mii de ori,
De omătul îi ridică,
Iar valul de zăpadă,
Așa și stă ,
De nimeni nu-i ratată,
Viața îi curată.
Autor: Nicoleta Postovan
Viață de om, sau zeu?
E iarnă iarăși, suflet apăsat de "mâine",
Ridic spre cer doar mâinile-mi păgâne
Să prind din fulgii albi ce-și caută pieire,
Ca niște zei ce-au renunțat la nemurire.
Încerc sa smulg din cer o rază roz și-aș vrea
Să-mi umple inima în nemurirea mea,
Dar viața-i fulg ce solitar aleargă -
Îi pleacă și pe zei - ajung întinși pe targă.
E iarnă iarăși, insă de-astă dată, cerul
Este atât de-aproape și vreau să înțeleg misterul,
Misterul vieții scurte, al fulgilor de nea,
Viață de zeu sau om, ...ce aș alege, de-aș putea?
Octombrie de George Topârceanu în spaniolă
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Octubre
Octubre se fue en las colinas
Alfombras amarillas y rojas.
Nubes plateadas pasan en las olas.
Y cantarle amor al gallo.
Siempre miro el barómetro
Y me estremezco cuando baja un poco,
Porque el sol se hace más pequeño
en diámetro.
Pero bajo el cielo cálido como en mayo
Los días blancos pasan días,
Más voluble y más
Sutil…
Retraso inoportuno
Paseos de otoño por los jardines.
Con los pliegues de la clamida llenos.
De crisantemos.
Y como apenas flota en movimiento
Como una marquesa
Como todo el universo
Míralos con sorpresa:
Un murciélago confundido
Por su apariencia de doncella
Se puso amarillo, confundido.
Y la emoción floreció
La segunda vez…
Licuricii
A ieșit Luna să joace
pitulușul prin pădure
și aprinde licuricii
de pe zmeure și pe mure
și de-atâta noapte caldă,
păsări mici, clevetitoare,
jură c-au văzut prin ierburi
niște stele căzătoare…
Nici copiii nu se-ndură
să se ducă la culcare,
vor să prindă-n seara asta
licuriciul cel mai mare.
Ies părinții să-i adune
pe la case și din noapte
îi cheamă copilăria
și pe ei, cu mure coapte…
Apus de soare scăldat în valurile mării
E-atât de liniștită azi, atât de... ademenitoare
Albastra mare cu rochia-nspumată, vie
Țesută cel mai fin, din fir de picături și raze,
Ce blând și tainic îmi cânt-o melodie...
E-o melodie de iubire pentru soare
Ce-l scaldă la apus și răsărit necontenit,
E melodia pentru păsări, ploaie,
Si pentru peștii mari, și pentru peștii mici.
M-apropii-ncet, cu reverență,
S-ating, puțin măcar, din rochia-i fără de preț
Să pot să iau cu mine din magică-i prezență,
Să-mi amintesc de ea când n-oi mai auzi și nici vedea,
Când voi îmbătrâni încet, încet, încet ...
Toamna-şi lasă zdrenţe
timpu-mi ticăie vecin singurătatea
în lumea după sticlă
vânt se înăspri
toamna-şi lasă zdrenţe
în călimar cu frunze
ceru-şi pune mască
de nuanţă gri
apa-şi strânge pieptul
să-ntâmpine durerea
clipe putrezite
îmbătrânesc culori
pete stau de veghe
în veşminte negre
le aud cum strigă
uneori
urma mea sleită
împiedică o umbră
iarba zace verde
sub gloanţe moi celești
simt miros de moarte
frigul muşcă buze
frunzele-mpietrite
dorm scrisori cu vești
Valul de zăpadă
Un val de zăpadă,
Adus pe pământ,
Creat din steluțe,
Sau dintr-un vânt,
Acel cuvânt ușor îndeplinit,
Aduce în oraș un zvon cumplit,
Copiii stau afară,
Cu săniuța mică,
Și se dau de mii de ori,
De omătul îi ridică,
Iar valul de zăpadă,
Așa și stă ,
De nimeni nu-i ratată,
Viața îi curată.
Autor: Nicoleta Postovan
Viață de om, sau zeu?
E iarnă iarăși, suflet apăsat de "mâine",
Ridic spre cer doar mâinile-mi păgâne
Să prind din fulgii albi ce-și caută pieire,
Ca niște zei ce-au renunțat la nemurire.
Încerc sa smulg din cer o rază roz și-aș vrea
Să-mi umple inima în nemurirea mea,
Dar viața-i fulg ce solitar aleargă -
Îi pleacă și pe zei - ajung întinși pe targă.
E iarnă iarăși, insă de-astă dată, cerul
Este atât de-aproape și vreau să înțeleg misterul,
Misterul vieții scurte, al fulgilor de nea,
Viață de zeu sau om, ...ce aș alege, de-aș putea?
Octombrie de George Topârceanu în spaniolă
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Octubre
Octubre se fue en las colinas
Alfombras amarillas y rojas.
Nubes plateadas pasan en las olas.
Y cantarle amor al gallo.
Siempre miro el barómetro
Y me estremezco cuando baja un poco,
Porque el sol se hace más pequeño
en diámetro.
Pero bajo el cielo cálido como en mayo
Los días blancos pasan días,
Más voluble y más
Sutil…
Retraso inoportuno
Paseos de otoño por los jardines.
Con los pliegues de la clamida llenos.
De crisantemos.
Y como apenas flota en movimiento
Como una marquesa
Como todo el universo
Míralos con sorpresa:
Un murciélago confundido
Por su apariencia de doncella
Se puso amarillo, confundido.
Y la emoción floreció
La segunda vez…
Other poems by the author
Perseidele
Am ieșit la o plimbare
În seara strălucitoare
Perseidele am privit
Și frumos ne-am tot vorbit
O ploaie de meteori
Poți s-o vezi, dar rareori
În noaptea misterelor
Vine și căderea stelelor.
E mereu extraordinar
Să călătorim imaginar
Privind cerul minunat
Și frumos înstelat
Precum Soarele și Luna,
Fiind mereu împreună
La fel și Eu, alături de Tine
Mă simt deja cu mult mai bine!
13.08.24
Colțul fericirii
Lumea asta e imensă,
Dar văzut, e doar un colț.
Fiind mereu cât mai intensă
De prin umbra cea din bolț'.
Să fie ea cât mai lungă
Pentru fiecare-n parte,
Fericirea multă-n pungă
Ea, cu drag ne-o tot împarte.
La limită când stai
Cu relaxul la hotare,
Ține cont de tot ce ai
Deja-i o bogăție mare!
Cât soarele-ți zâmbește
Și luna te ghidează,
Mereu ia și iubește
Ș-pe restu-i motivează.
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Poezia
O creație ritmică a frumuseții
Într-un peisaj de poezie,
E ornamentarea pașnică a vieții
Într-un pahar de veselie.
E ambasador al artelor frumoase,
Al trecerii realității-n ideal,
Doar poezia pe valuri furtunoase
E precum un vis torențial.
Ciupește acele coarde ale inimii
Realizând un suntet mai plăcut,
Mai adaugă cuvintele junimii,
Ș-apare un nou cântec născut.
Prin ea inima poate cânta
Făr' de sunet sau cuvinte,
Sufletul-s poate avânta
Dup-acele lucruri sfinte.
Rima-i ca o cârmă-n vers,
Dar versu-i cârma-n artă,
În arta de-a lupta în contrasens
Cu tot ceea ce-n calea ta s-arată.
Ca un testament prin versuri
Poate fi văzută și-nțeleasă,
Pare-a merege-n universuri
Și-a fi cea din-tâi aleasă.
Orice rană cu rațiune creată
Jos te-ar face ca să cazi,
Gândul de-a fi vindecată
Doar prin versuri îl mai vazi...
Orice silabă dintr-un mistic vers
Distruge bariera ta necunoscută
Face răul ca să fie brusc el șters
Parc-ai fi din nou tu renăscută!
21.10.24
Răsăritul iubirii
Primul meu sentiment,
Așteptat cu rafinament,
A reușit și a-ntâlnit
Un vis împlinit,
În care apărui,
Cu ochi albastrui,
De care cinstit
M-am îndrăgostit.
Aproape sau departe
Nimic nu ne desparte,
Devreme sau târziu,
Oricum o să-ți descriu
Cum a prosperat
Dorul disperat
Iar în noaptea ce frumoasă,
Deloc silențioasă,
Voi aștepta cu nerăbdare,
Clipa de valoare,
Dim senin să mă ivesc,
Pe tine sa te privesc
Și cu tine să vorbesc.
22.02.24
Perseidele
Am ieșit la o plimbare
În seara strălucitoare
Perseidele am privit
Și frumos ne-am tot vorbit
O ploaie de meteori
Poți s-o vezi, dar rareori
În noaptea misterelor
Vine și căderea stelelor.
E mereu extraordinar
Să călătorim imaginar
Privind cerul minunat
Și frumos înstelat
Precum Soarele și Luna,
Fiind mereu împreună
La fel și Eu, alături de Tine
Mă simt deja cu mult mai bine!
13.08.24
Colțul fericirii
Lumea asta e imensă,
Dar văzut, e doar un colț.
Fiind mereu cât mai intensă
De prin umbra cea din bolț'.
Să fie ea cât mai lungă
Pentru fiecare-n parte,
Fericirea multă-n pungă
Ea, cu drag ne-o tot împarte.
La limită când stai
Cu relaxul la hotare,
Ține cont de tot ce ai
Deja-i o bogăție mare!
Cât soarele-ți zâmbește
Și luna te ghidează,
Mereu ia și iubește
Ș-pe restu-i motivează.
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Poezia
O creație ritmică a frumuseții
Într-un peisaj de poezie,
E ornamentarea pașnică a vieții
Într-un pahar de veselie.
E ambasador al artelor frumoase,
Al trecerii realității-n ideal,
Doar poezia pe valuri furtunoase
E precum un vis torențial.
Ciupește acele coarde ale inimii
Realizând un suntet mai plăcut,
Mai adaugă cuvintele junimii,
Ș-apare un nou cântec născut.
Prin ea inima poate cânta
Făr' de sunet sau cuvinte,
Sufletul-s poate avânta
Dup-acele lucruri sfinte.
Rima-i ca o cârmă-n vers,
Dar versu-i cârma-n artă,
În arta de-a lupta în contrasens
Cu tot ceea ce-n calea ta s-arată.
Ca un testament prin versuri
Poate fi văzută și-nțeleasă,
Pare-a merege-n universuri
Și-a fi cea din-tâi aleasă.
Orice rană cu rațiune creată
Jos te-ar face ca să cazi,
Gândul de-a fi vindecată
Doar prin versuri îl mai vazi...
Orice silabă dintr-un mistic vers
Distruge bariera ta necunoscută
Face răul ca să fie brusc el șters
Parc-ai fi din nou tu renăscută!
21.10.24
Răsăritul iubirii
Primul meu sentiment,
Așteptat cu rafinament,
A reușit și a-ntâlnit
Un vis împlinit,
În care apărui,
Cu ochi albastrui,
De care cinstit
M-am îndrăgostit.
Aproape sau departe
Nimic nu ne desparte,
Devreme sau târziu,
Oricum o să-ți descriu
Cum a prosperat
Dorul disperat
Iar în noaptea ce frumoasă,
Deloc silențioasă,
Voi aștepta cu nerăbdare,
Clipa de valoare,
Dim senin să mă ivesc,
Pe tine sa te privesc
Și cu tine să vorbesc.
22.02.24