Stelele

amurgul cade

ca o cortină

peste neliniști febrile-

în hamac doar amintiri

Ce mult te iubesc …
Îmi plac culorile tale toate
Și hainele franjurate
Din frunze de copaci luate.
Las  stropii ploii să mă ude
Nu fug de ploaie sub acoperiș
Când ceru-i  prea înnourat
Și aud plâns de crizantemă
Din petalele ce i s-au furat.
Te rog lasă-mă  să-ți gust
Gutuia dulce amăruie,
Să beau un pahar cu must
Și-apoi  nucile să-ți decojesc
Toamnă ce mult te iubesc !

Asa cum stelele sclipesc, sa sti ca te iubesc.
Asa cum luna sta ascunsa, și spera ca si soarele
Sa fie a ei muza, și sa cânte vioarele.
Muzica sufletului gol, se da dea dura rostogol
Și în inima vibrează, sperând ca nu visează.
Când a ei speranța moare, frumusețea și răsare.
Când dispari încetișor, sa sti ca mi este dor.
Fără tine nu exist, nimeni nu ma mai observa.
În eternitate eu sunt trist, sunt doar o simpla rezerva.
O reflexie a ta, sunt si voi fi mereu.
Nu voi sta în calea ta, când ajungi la apogeu.
Asa cum stelele sclipesc, sa ști ca te iubesc.
Asa cum soarele lucește, sa sti ca te iubește

Un alt decor pe trotuare,
alte arome, altă culoare.
Soarele zâmbește duios
când răsare armonios.

Trotuarul își așterne covorul
multicolor și fermecător,
iar sufletul îmbracă dorul
dulce, până la mistuitor.

Mirosul de astre și gherghine,
ne îmbată în dimineață.
Ciorchinele sunt coapte bine,
iar sufletul se bucură de viață.

Pe drum și pe uliță,
copii la școală pleacă vioi.
Un băiețel și o fetiță cu cosiță
trezește nostalgia din noi.

Prin curți și pe la porți,
dovlecii în grămezi zac copți.
Porumbul uscat stă falnic pe camp
în așteptarea de a fi dat la pământ.

Înserarea se lasă mai devreme,
noaptea dreptul și-l cere.
Nopțile devin răcoroase,
cerul din stele covoru și-l coase.

Bine ai venit stimată doamnă,
cu straiele multicolor
Cum vă numiți?...Toamnă!
sunteți sora lui Dor?

Tu lași câmpiile și pomii goi,
ne speli pe față cu reci ploi
ne îmbeți cu arome minunate
ne bucurăm de ale tale roade.

Toamnă, toamnă vrăjitoare
te invit la un tangou,
mă vrăjești cu a ta splendoare
și eu te iubesc din nou.

noi linii de cod 

curăță rețelele AI 

de materia

întunecată

Iubesc ploaia nebună ce vrea

Să cadă, să doară, să fie doar ea

La masa aceluiași hol ruginit,

Când nimeni nu cere răspunsul primit,

S-o vreau ca să stea !

E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi

Deasupra la toate să ploaie pe noi,

Când stropii cei grei se dau rătăcind

De-a valma în cer și cad împietrind

Bezmetici și goi !

E ploaia pe geamuri ce cade strident,

Stau singur la geam și totuși absent

Când nimeni nu cere privirii reper,

Nu zic la nimeni, nici mie, că sper

Un soare prezent !

Mari picuri de nuntă stropesc apăsat

Cămașa de mire, Pământu-mpărat

Stă singur la masă, nuntași-s plecați,

Tomnatici și grei, de vânturi luați,

Săruturi răzbat !

De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin

Cu picurii reci mă cheamă să vin,

Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,

Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,

De crede-n destin !

Eu amo chuva

Eu amo a chuva louca que ela quer

Cair, machucar, ser só ela

À mesa do mesmo salão enferrujado,

Quando ninguém pergunta a resposta recebida,

Eu quero que ela fique!

É um chamado obsessivo para compartilhar necessidades

Acima de tudo, deixe chover sobre nós,

Quando os granulados pesados se perdem

Eles voam no céu e caem rígidos

Louco e nu!

É a chuva nas janelas que cai estridente,

Sento-me sozinho na janela e ainda assim ausente

Quando ninguém pede uma referência ao olhar,

Não digo a ninguém, nem a mim mesmo, que espero

Um sol presente!

Grandes gotas de casamento borrifam forte

Camisa do noivo, Rei da Terra

Sente-se sozinho à mesa, case-se e vá embora,

Tomnático e pesado, levado pelos ventos,

Beijos forja!

Mesmo que esteja chovendo, é tranquilo

Com as gotas frias me chama para vir,

Acima de tudo, para me dizer o que ele quer,

Eu amo a chuva louca do jeito que é

Para acreditar no destino!

O ploaie îngâmfată,

E mereu îmfumurată.

O ființă orgolioasă

E mereu pretențioasă.

Puternicul accent

De cuvânt inocent,

Mereu impertinent

Memorat e permanent.

Un sunet minunat

Cu gluma s-a-mpăcat,

La putere a urcat

Dar a ofensat.

Frumos a triumfat

La modul repetat

Ideea de glumit

Un factor anumit.

O atenție sporită

E-n mod clar, una lovită,

De-ntuneric istovită,

Poate fi una-ngrădită.

Sus, pe-o orbită,

Privirea-i țintită,

Iar o voce ascuțită

Pare a fi una auzită.

Pe cerul nocturn

Vazut-ai un turn,

Cu stele-nflăcărate

Pașii să-ți arate.

Păsări zburătoare

Cu aripi și cu motoare,

Precum stele căzătoare

Așteptai nerăbdătoare.

Accentul pe cuvinte,

Bine-nfăptuite,

Cu o mica rugăminte

Să te reprezinte.

Așteptarea-i așteptare,

Într-o urmă de splendoare

Ce stă prin căutare

Făr’ pas de limitare...

09.05.24

Chiar nu știu ce am făcut

Ca să arat eu supărată

Parcă nu-s îmfumurată

Dar așa a fost crezut.

Întrebare cam ciudată

Dar, de ce să mă mai supăr?

Doar așa este fondată

Încrederea în adevăr.

Supărarea din nimic

Pe ce-i mai amabil

Cu zâmbet remarcabil

E opusul astronomic.

Anume cu tine

Asta-i total imposibil

Totu-i accesibil

Când te uiți la mine.

Nici nu merită să fac

Supărare pusă-n arc

Pe persoana cea iubită

Ce mă face fericită.

26.07.24

Atât cât mai zâmbesc

Doar pe tine te iubesc,

Lângă tine-aș înflori

Și mereu te-aș tot iubi.

Inima, tare-mi mai bate,

Gândul, la tine străbate,

O clipă-n urmă ne-am văzut

Dar, dorul, n-a mai dispărut .

Timpul, de-aș putea opri,

Doar pe tine te-aș privi,

Ți-aș mai spune-un te iubesc

Peste infinitul cel firesc.

21.09.24

Dacă aș fi ca soarele

Ți-aș fi alături mereu,

Ți-aș lumina cărările

Mergând ca un leu.

Dacă aș fi ca aerul

Te-aș însoți mereu,

Te-aș feri de gerul

Ce trece-n șemineu .

Dacă aș fi ca o idee

Te-aș înconjura mereu,

Te-aș conduce pe alee

Găsind un nou antreu.

Dacă aș fi ca luna

Te-aș proteja mereu,

Te-aș ocoli de furtuna

Ce vine în clișeu.

Dacă aș fi ca stelele

Te-aș îndruma mereu,

Te-aș urca pe treptele

Ce duc spre curcubeu.

 Dacă aș fi ca întunericul

Ți-aș schimba calea mereu,

Ți-aș arăta atunci drumul

Pe care te-aștept doar eu.

Dacă aș fi ca un stilou

Ți-aș scri nevoile mereu,

Ți-aș da sfatul de erou

Oferindu-ți ș-un trofeu.

Dacă aș fi ca un carnet

Ți-aș păstra taina mereu,

Ți-aș fi ca un magnet,

Ce te ajută oricând la greu.

Dacă aș fi ca și un nor

Ți-aș da umbră mereu,

Ți-aș spune de-un dor

Ce așteaptă-n apogeu.

Dacă aș fi eu ca o cheie

Te-aș aștepta mereu,

Te-aș privi ca o scanteie

Pân' te văd după antreu.

Dacă aș fi eu ca un lacăt

Te-aș visa în drum mereu,

Te-aș lasa până la capăt

Când venita-i tu noneu.

Dacă aș fi de după ușă

Te-aș simți mereu,

Te-aș simți ca pe o nișă

Ascuns ca-n minereu.

Dacă aș fi eu universul

Te-aș aprecia mereu,

Te-aș căta în versul

Destinat de Dumnezeu.

Dacă aș fi eu mai aproape

Te-aș îmbrățișa mereu,

Te-aș lasa a reîncepe

Zi de zi un nou apogeu.

Dacă aș fi în locul timpului

Te-aș opri pe loc mereu,

Te-aș duce-n sfârșitul infinitului

Ca să-ți pun iubirea ca trofeu.

Dacă aș fi eu lângă tine

Te-aș încuraja mereu,

Te-aș iubi si in inferne

Fiind doar eroul meu.

Dacă aș fi precum un zmeu

Ți-aș vedea ochii mereu,

Ți-aș spune ca ești al meu

Cu sau fără apogeu.

Dacă aș fi precum o minge

Ți-aș da goluri eu mereu,

Ți-aș spune - învinge

Tot ce stă în drumul tău.

Dacă aș fi ca un vânt

Te-aș cuprinde mereu,

Te-aș încălzi cu un sărut

Zburând ca un zmeu.

Dacă aș fi eu lângă tine...

06.10.24

Baștina e un loc sacru

Creată făr' de masacru,

De ai noștri străbuni

Creată-n rugăciuni.

O țară cu păsări, flori

Și cu adânci fiori,

C-un soare strucind

Și cu oameni zâmbind.

Oameni muncitori

Cu multă bunătate,

Lucrând în sudori

Cu pace și dreptate.

Compusă pe 31.08.2021

O rază de lumină,

Călătorind fină,

Străbătuse cu doctrină

Întunericul din mină.

Tot așa, bătut a fost,

Fără nici un cost,

Întunericul lipsit de rost

Lăsat făr' adăpost.

Trece pe la judecată

Și inima întunecată,

Ce s-a lăsat vindecată

De lumina cea marcată.

12.05.24