Trecere
Păduri uitate plâng în noi,
Cu frunze moarte de altoi,
Sub tâmple arse timpuriu,
Ne preschimbăm în argintiu.
Pe cer e sânge, luna-ntinsă,
O rană rece, necuprinsă,
Iar glasul tău în plecăciune,
Durerea inimii și-o spune.
Din pielea ta, un fum s-aprinde,
Cenușă vie se desprinde,
Iar în priviri, ca-ntr-un mormânt,
Se scurge amurgul pe pământ,
Iar noaptea-și țese vălul greu,
Pe trupul tău, pe trupul meu,
În ochi ne-apare-un cer de plumb,
Și totu-n jur se vede strâmb,
Din noi rămân doar umbre reci,
Pe lunci străine și poteci,
Și timpul mușcă tot mai crud,
Din ce-am fost foc, azi suntem lut.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 17 января
Просмотры: 50
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Omul
Поэма: Ating trecutul.
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Поэма: metamorfozele unui gând/9
Поэма: Combustia a.k.a MediumDryScurs
Ce cărţi citesc moldovenii? Top 10 titluri cumpărate pe elefant.md (Cum puteți obține o reducere de 40%)
Поэма: flux de poeme naani /61
Поэма: Noapte bună, suflet târziu!
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale