Tată de fii
Din zori tot plouă neîncetat,
Iar picurii mi se-mpletesc pe frunte,
Mă plimb pe uliţa din sat,
Iar tâmplele-mi devin tot mai cărunte.
Trec ani în stoluri peste mine,
Se lasă vreme rea şi-n trup,
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e rău şi bine,
Şi urlu lung la viaţă ca un lup.
Puieţii de salcâm cândva, acum sunt peste casă,
Iar gardul s-a înclinat peste răzoare,
În partea dinspre hol, peretele încet se lasă,
Putere nu mai am, şi plâng, şi sufletul mă doare.
Cârcei de holbură se caţără pe uşă,
În curte iarba îmi întunecă fereastra,
Cu respiraţia greoaie şi mersul de păpusă,
Eu simt că nu mai aparţin de lumea asta.
Copiii mei, îmi sunt plecaţi departe,
Acasă n-au mai fost de ani şi ani,
Nu ştiu ce mare obstacol ne desparte,
Şi nici nu-mi mai vorbesc, de parc-am fi duşmani.
Vor auzi cândva o vorbă de prin sat,
Că am sfârşit cu inima mâhnită,
Şi-am plâns de dor şi atâta aşteptat,
Pe prispa casei aproape prăbuşită.
Or să mă-ngroape sub ai mei salcâmi,
Iar frunza lor, dulci doine o să-mi cânte,
Iar când vor fi şi ei bolnavi, bătrâni,
Să aibă milă de la Domnul, feciorii să nu-i uite.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 24 сентября 2023
Просмотры: 515
Стихи из этой категории
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în italiană
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Possiamo rivisitare l'immagine di una persona che ci ha ispirato 10 anni fa?
Sì, dobbiamo solo volerlo,
Sì, se avesse un'influenza positiva su di noi,
Sì, se ci ha motivato,
Sì, se potesse capirci (la maggior parte delle persone non può),
Sì, se potesse trasmetterci qualcosa del suo carattere, della bellezza della sua anima e delle sue passioni,
Sì, se sospiro ancora di gioia, guardando le sue foto,
Sì, se ci ha lasciato senza parole per quanto fossero uniche le sue idee (una di queste mi ha davvero sorpreso in tutto e per tutto),
Sì, se sapesse farci venire voglia di vedere il suo punto di vista,
Sì, se potesse darci un miliardesimo dei suoi doni,
Sì, se ci contagiasse con le sue risate, la sua gentilezza e i suoi auguri,
Sì, se pensi che ti abbia cambiato in meglio, che sei diventato più ricco (moralmente, eticamente, emotivamente),
Si, se non si arrendeva con te, preferiva fidarsi di te, non pensava che avrebbe perso tempo senza ottenere alcun risultato,
Sì, se anche tu non hai tradito la sua fiducia,
Sì, se sapesse instillare in noi le ambizioni e accrescerle durante tutto il periodo in cui ci siamo conosciuti,
Sì, se scopriamo che non ce n'erano molti come lei,
Sì, se avesse davvero a cuore i valori morali, come potrebbe ogni essere umano ottenere una versione migliore, più gentile, più premurosa e più piacevole di sé stesso?
Sì, se avessi sempre la stessa eccitazione ogni volta che la vedevo, non importava che fosse bagnata di acqua piovana fangosa, che avesse momenti in cui era più nervosa, che si arrabbiasse, che fosse stanca, che avevamo l'influenza e non potevamo più divertirci con gli stessi superbi tratti di carattere,
Sì, se i pensieri rivolti a Lei portassero frutto nel nostro cuore,
Sì, se non fosse un'estranea, era qualcosa di più, ti sentivi più vicino a lei, era come un'amica o una sorella maggiore,
Sì, se ogni giorno salissi uno scalino, con il suo aiuto,
Sì, se riuscisse a costruire tutto con una tale calma e passione che non puoi davvero reagire a pensarci,
Sì, se pensi che non avresti tentato invano di impressionarla,
Sì, la vecchiaia nel suo caso significava davvero bellezza, era molto più grassa da giovane, ma aveva voglia di perdere peso, aveva il tempo di correggere eventuali difetti che la disturbavano, per deliziare tutti noi a 50 anni e qualcosa ,
Sì, davvero sarebbe valsa la pena partecipare ad un reality show come "I rumeni hanno talento",
Sì, perché ho tirato fuori la parola "talento", da lei ho imparato che non esiste una cosa del genere, non riceviamo nessun talento e non lo portiamo con noi all'altro mondo, il talento che mostrava era acquisito abilità, il risultato di alcune consuete,
Sì, quando cadevo (inciampavo), sapeva come aiutarmi ad alzarmi,
Sì, se solo potessi vederla ancora sul marciapiede, al mercato, ai concerti, in municipio, allo stadio correre ai 70 anni che avrebbe oggi,
Sì, vorrei vederla ancora una volta...
Mia cara donna (e le iniziali C. P.) che per me è stata più come una sorella maggiore (circa 42 anni più grande) per 7 anni, poi anche tu dovevi andartene, stava arrivando un'altra tappa. Sei rimasta come un enigma nel mio subconscio, non so nemmeno oggi come mi avresti voluto che fossi, cosa avresti voluto di più che ti mostrassi, ma sei rimasta da qualche parte lì, nella lista delle "Donne" di 10 e di 10 uomini", come in uno spettacolo di 10° grado.
Perdona la mia goffaggine in tutto, ma non era apposta, ma sto congelando, mi batte forte il cuore, palpito, sudo a volte freddo, a volte caldo, è come se non potessi entrare abbastanza aria i miei polmoni quando ammiro la personalità, gli sforzi, tutto ciò che mi hai mostrato, ed io, considerando la mia inabilità da allora, non potrei mostrarti altro che quello che hai sempre visto.
Între “a (mă) Dărui” și “a Regreta”
Știu că un “Te iubesc” ar fi prea puțin de spus
Dar de simțit…Simt prea multe explozii înăuntrul meu.
M-aș dedica în tot,m-aș dărui toată
Aș face orice tu mi-ai fi propus
Aș face toate lucrurile care tu ai fi zis că-s de făcut greu…
M-aș lăsa atinsă,dar sunt o mare bleagă care se teme.
Mă tem că voi ajunge să-mi pierd controlul,
Apoi cine știe dacă unul dintre noi regretă.
Aș fi în stare să fac lucruri extreme
Aș ajunge să confund apa cu solul.
Poate sună ciudat, dar știu că mă dorești în fiecare noapte,
Se vede după încercarea ta de a te ascunde.
Nici glumele mele n-ar putea să spargă
Bariera asta care ne lasă să vorbim doar în șoapte,
Astfel starea dintre noi ar putea oricând să fecunde.
N-am să zic de două ori fiindcă apoi mi-ar părea rău…
Aș mai scrie, am mii de idei despre a mă descrie,
Dar ceva mă ține înapoi,acel ceva mă duce cu gândul la noi.
N-am crezut că e adevărat până am văzut cât de mult mă extenuă.
Acest sentiment pe creier mă zgârie,
Îmi duce suferința și apoi mi-o lasă înapoi…
Haosul iubirii
Când tu adesea mă priveai agale și ascuns,
Ah,mă fumai atât de repede și uite,astăzi,m ai constrâns,
Tu m ai lăsat singură și fără iubire-ndeajuns,
Îndată te ai strecurat și ai fugit fără a te uita la chipul meu așa de plâns.
Oh,tu,iubire,ce ieri doar mă sorbeai cu-o singură privire,
Cu ochii reci și duri m-arunci în valurile mării cea anoste,
Iubire,tu ai grijă ce dai și ce primești,ca mâine scump o să te coste,
Iar astăzi,te las să pleci,dar nu te gândi la mine ca la ale tale foste.
Eu ieri iubeam,zâmbeam și eram fericită,
Și tu mă vedeai doar ca pe o pisică nedomesticită.
Mă loveai ușor și fără ale tale mâini,
Uita ne astăzi,suntem doar doi străini.
Ai vrut din al meu suflet de copil firav,
Să construiești din el doar un om ce te iubește ca un slav.
Ai vrut să mi iei toată culoarea roz din ochii și din obrajii reci,
Ca o pasăre în colivie ai vrut să mă lași și,uite,tu acum să pleci.
Astăzi am aruncat armele pe motiv de nepotrivire,
Al meu trup nu ți a mai rezistat nici la o ultima strivire.
În ochii tăi mă vezi doar o crudă și simpla femeie,
Ce în mâna odată îți deținea a inimii și suflet cheie.
As vrea
As vrea sa raman, dar trebie sa plec..
Vreau sa fiu un om implinit si fericit..
Simt ca alaturi de tine, toate acestea se transforma-n vis..
Vreau sa iti fie bine, esti sufletul meu pereche
Daca e sa fim .. ne vom alege din toata multimea de oameni
Ne vom regasii.. doar daca e ca tu sa fii
Binele tau si sanatatea ta conteaza pentru mine
Daca e sa nu fim, te veghez mereu iubire..
Meriti totul, insa eu nu pot renunta inca la mine
ALATURI DE TINE .. AZI .. MAINE, PENTRU TOTDEAUNA
Другие стихотворения автора
Resentiment
Întroienit sub pasul tău mă afund,
Și cad ninsori necontenit peste mine,
Sălbatic mușc din sânu-ți rotund,
Ca iarna în brațe subit să-mi leșine.
Profund înghețat înspre tine eu strig,
Însă ninge fatal ca-ntr-un basm necitit,
Și mă simt părăsit, și întruna mi-e frig,
Și de ce te-am iubit, și de ce n-am murit?
Am nevoie de soare, de puțină căldură,
De incendii de dor dinspre inima ta,
Dar ninge încontinuu cu veșnica ură,
Și gerul e crunt, și nu-l pot suporta.
Frumoasele veri sunt departe și reci,
Ghețari fierbinți încă târâi în cârcă,
Mi-e gura uscată și ochii mi-s seci,
Și gâfâi întruna precum o năpârcă.
Am visat muribunzi și apoi despărțiri,
Și roșii ninsori ce-ți cădeau de pe buză,
Iar eu alergam peste ghețuri subțiri,
Și iarna părea nefiresc că se-amuză.
Sub zăpezi mă vei ști undeva îngropat,
Fiindcă din sufletul tău zilnic tot ninge,
Și-am să sap sub nămeți al uitării regat,
Unde focul din piept mi-l voi stinge.
A șaptea zi
Mănâncă liliecii bufnițe de noapte,
Şi umblă șarpele pe mere coapte,
Se-ascund în scorburi pustnici goi,
Hai vino raiule înapoi!
Atomii se ciocnesc în eprubete,
În univers zbor îngeri pe comete,
Trudește Doamne și a șaptea zi,
Că ai Tu vreme spre a te odihni,
Şi fă-l pe om c-o inimă mai mare,
Și-n loc de mers, Tu fă-l să zboare,
Să stea cu îngerul de după gât,
Și când ești trist, să-ți țină de urât.
Dans
Ochiul hulpav privește spre tine,
Toamna presare și frunze, și ploi
Florile-n parc au nuanțe din tine,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Nori cenușii se-ating cu pământul,
Natura declară la toate război,
Atacă cu ploaia, cu frigul și vântul,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Surâde pe alee o statuie sub duș,
Apa tot crește, și curge puhoi,
Bate din aripi un alb pescăruș,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Frunze se-aștern pe bănci și alee,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Dă-mi mâna frumoasă femeie,
Să dansăm printre frunze și ploi,
Să naștem subit din ochi curcubeie,
Iar toamna mirată să privească la noi!
Epigrame XXXIV
Unei eleve - la ora de chimie
Ieșind la tablă să arate,
Elementul chimic din desen,
Într-un leșin căzu pe spate,
Uitase cred... de oxigen.
Lui Vali Vijelie - manelistul
Când la microfon amfitrionul,
Rosti, acum să vină Vijelie...
Cuprins subit de isterie,
Am tras rapid oblonul.
Lui Florin Salam - manelistul
Am avut Salam la nuntă,
Și-am fost tare entuziasmat,
Că mesenii joacă, cântă...
Și altceva n-au consumat.
Unui bețiv
Mare supărare are frate,
Și asta îl doare și intrigă,
Că nu știe cum se poate,
De bea mai mult decât câștigă.
Unui paznic hoț
Că se știe cleptoman,
Nu se teme de dușman,
Nici de hoții de alt fel,
Ci, îi frică chiar de el.
Lui Florin Piersic - doi copii cu trei soţii
Ți-ai pus sămânța în trei glastre,
Și te-ai rugat smerit la astre,
Dar piersici au ieșit doar doi,
Şi niciunul nu-i de soi...
Lui Florin Piersic junior
Ai fost puiet de piersic bun,
Dar turnând la rădăcină,
Doar alcool și cu tutun,
Ai crescut doar în tulpină.
Unei familii neghioabe
După chin și viață amară,
Ei au hotărât aseară,
Să cumpere un Smart TeVe,
Să le explice filmele.
Tratament pentru soț
Văzând că e ursuz, posac,
A căutat să-i afle leac,
Și, i-a spus un neam de-al lui,
Să-l ducă la Gura Humorului.
Unui prea şcolit
Ai reuşit să mă convingi
De ce strângi diplome în vraf,
Căci la concursuri nu învingi:
Doar faci colecţie de praf.
Unui scriitor
A scris o carte de poeme,
Cu gând să fie publicată,
Dar a întâmpinat probleme,
Că la Erată a fost pusă toată.
Legătură conjugală
De câte ori al meu amic,
Vorbește mai acid, ironic,
Despre soția Margareta,
Îl frige aprig verigheta.
Unui bețiv - la țară
Mâncând struguri, văzu vaca,
Într-o zi ca-n alte șapte,
Și-atunci badea schimbă placa,
Și începu să beie lapte.
Un orb...
Un orb, pe vechea alee, cântă
Un cântec trist, și afară plouă,
Iar ploaia macină, frământă,
O lume tristă, ruptă pe din două.
Și picuri curg duios pe-arcuș,
Iar toamna pare că dansează,
În ochii săi își fac umil culcuș,
Întunecimi ce veșnic îl veghează.
Nu știi de-i el sau cântul geme,
De e prezent, trecut ori infinit,
Iar ploaia macină încet poeme,
Și cântul său de ceruri e sfințit.
Ciupește coarda virtuos,
Iar scripca voluptuos repede
Spre cer un sunet impetuos,
Pe care orbul nu-l aude, ci îl vede...
Calul
Puneți-mi hățuri și căpăstru,
Și în manej loviți-mă cu biciul,
Am să nechez pentru deliciul vostru,
Purtând pe carne sacrificiul.
Mi-e pielea de furtună tăbăcită,
În frunte sunt țintat cu praf de stea,
Pământul plânge sub a mea copită,
Iar vântul șuieră prin coama mea.
Aruncă-mi sacul cu ovăz din iesle,
Și pune-mi o tipsie cu jăratec,
Ca să îmi crească aripi lungi, celeste,
Să pot zbura într-un ținut sălbatec,
Să bat pământul reavăn cu copita,
Cu spume în zăbală să-mi înfrâng trufia,
S-ating în zboru-mi cerul cu aripa,
Și-apoi să-mi car în spate toată herghelia,
Să zbor cu ea în galop peste planete,
Să paștem iarbă de pe Jupiter și Marte,
Și tolăniți apoi, să urmărim comete,
Cum trec la trap, ducându-se spre moarte.