Trecere
Păduri uitate plâng în noi,
Cu frunze moarte de altoi,
Sub tâmple arse timpuriu,
Ne preschimbăm în argintiu.
Pe cer e sânge, luna-ntinsă,
O rană rece, necuprinsă,
Iar glasul tău în plecăciune,
Durerea inimii și-o spune.
Din pielea ta, un fum s-aprinde,
Cenușă vie se desprinde,
Iar în priviri, ca-ntr-un mormânt,
Se scurge amurgul pe pământ,
Iar noaptea-și țese vălul greu,
Pe trupul tău, pe trupul meu,
În ochi ne-apare-un cer de plumb,
Și totu-n jur se vede strâmb,
Din noi rămân doar umbre reci,
Pe lunci străine și poteci,
Și timpul mușcă tot mai crud,
Din ce-am fost foc, azi suntem lut.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 17 ianuarie
Vizualizări: 49
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Beție, ah…
Poem: Al dragostei război
Grigore Vieru - 86 de ani de la nașterea marelui poet român. 14 februarie
Poem: Am rupt din mine un vers
Poem: La muncă!
Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018
Poem: În altă viata
Poem: Harta Timpului și a Inimii
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale