Melancolie de George Bacovia în finlandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoliaa
Mikä kanto, mikä itku syksyllä...
Ja villi puu ulvoo -
Kuuluu simpukoissa puomi,
Ja nainen aloittaa säälittävämmin.
- Kuuntele sinä, okei, kulta,
Älä itke äläkä pelkää -
Kuule kuinka kovaa, syvyydestä,
Maa hänelle kutsuu meitä...
Category: Poems about nature
All author's poems: Pisica amuzantă
Date of posting: 8 октября 2023
Views: 713
Poems in the same category
Toamnă!
Deschid fereastra larg la casă,
Să simt cum aerul pătrunde,
E dimineața și încă sunt acasă
Cer o cafea și nimeni n-aude
Vântu-adie, îl simt adânc în nări,
În zare cocorii se-nalța spre nori,
Se duc în cârduri spre alte zări,
E toamnă târzie ce mușca din flori
Închid fereastra, ceva nu-mi place,
Panoul la PECO cu prețu-afișat,
Șoferul înjură și cruce își face,
Văzând benzina, ce sus a urcat
Ma-mbrac în grabă, îmi iau un trenci,
La piață s-ajung cu a mea doamnă,
Să cumpăr verdețuri, să pun în beci,
Legume și fructe, culese pe toamnă
În piață e lume și marfă pe-alese,
Să cumperi produse, prășite cu sapa,
Să-l vezi pe țăran cu roada pe mese,
Bănuți adunând, de la oameni cu mapa
Privesc spre stânga, aud în dreapta,
Negocieri de prețuri, nu se dă banul,
Toți vrem reduceri, vorbim în șoaptă,
Nu plătim țăranul, precum barmanul
Cu el ne târguim, la ultimul bănuț,
Și vrem un preț mai mic și la mărar,
Știm cine muncește pentr-un leuț,
Și cine primește baccișu-n buznar
Mă-ntreb retoric, pe mine și tine,
De ce nu dăm banul cui se cuvine,
Când toți cunoaștem destul de bine,
Cine-i în câmp, ca noi s-avem pâine
Mă-ntorc acasă cu portbagajul plin,
Cu multe verdețuri și alte crudități,
Sunt mulțumit, am cheltuit puțin,
Și-am pus în beci..destule bunătăți!
Duminica tulbură
Era o duminică tulbură,
Mergând pe pământul umezit,
În fața mea,în urma mea deasă,
Frunzele cad încontinuu,
Soarele a uitat de noi.
Și ne trimite doar noi suri și ploi.
Merg plângând acasă:
Gândesc că mi-e dor de zilele cele mai calde.
Aurul frunzelor se împrăștie în vânt,
Lumina albă-mi picură pe față.
Și mă trezește din somnul meu de gând,
Când pasu-mi se grăbește spre un nou pământ.
Autor 🤎Zamurca Alina✨
Octombrie de George Topârceanu în spaniolă
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Octubre
Octubre se fue en las colinas
Alfombras amarillas y rojas.
Nubes plateadas pasan en las olas.
Y cantarle amor al gallo.
Siempre miro el barómetro
Y me estremezco cuando baja un poco,
Porque el sol se hace más pequeño
en diámetro.
Pero bajo el cielo cálido como en mayo
Los días blancos pasan días,
Más voluble y más
Sutil…
Retraso inoportuno
Paseos de otoño por los jardines.
Con los pliegues de la clamida llenos.
De crisantemos.
Y como apenas flota en movimiento
Como una marquesa
Como todo el universo
Míralos con sorpresa:
Un murciélago confundido
Por su apariencia de doncella
Se puso amarillo, confundido.
Y la emoción floreció
La segunda vez…
tandem cu Moku/5
poetului persan Hafez
versuri-scântei din nestinsul foc
al iubirii de oameni,
se revarsă pe maluri.
singur, în întuneric,
poetul Hafez
luminează cu ființa sa,
adâncul fântinilor.
“cuvintele-i, miere și foc,
îmbrățișează lumea
ca vița zidul vechi -
din tăcerea amară,
o strălucire
nu arde,
ci cheamă.”
Prin livada înflorită!
Mă plimb prin livada înflorită
Și astăzi în această dimineață,
Pășesc desculț pe iarba deasă
Ca pe-un covor întins în față
Norul a revărsat picuri de apă
Cu care plantele s-au adăpat,
Și ca răsplată ochiului i-a dat
Un verde colorit din cer pictat
Copacii sunt îmbracați în floare
Ce rod vor da la timpul cuvenit,
Albinele culeg cu spor nectarul
Ca ceaiul cu miere să fie îndulcit
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce se întrec în felurite triluri,
Parcă asculți o dulce simfonie
Cântată-n cor în diferite stiluri
Și mai pe deal se-aud tractoare
Ce îl ajută pe țăran la munca sa,
De dimineață până seara târziu
Ca noi s-avem la masă ce gusta
E multă frumusețe în țara mea
Acum în anotimpul primăverii,
Ce ochiul greu poate cuprinde
Chiar dacă ochelari..pune vederii!
Crivățul
Crivățul sufla-n obraz,
Tropăia ca un viteaz,
Împroșca din cer zăpadă,
Netezea polei pe stradă.
Țurțuri picura pe ramuri,
Picta flori pe geamuri,
Patina pe sloi de gheață,
Rătăcind prin ceață.
Prin troiene șerpuia,
Pe sub streașină vuia,
Se strecura prin balamale,
Spumegănd în jur rafale.
Noi ne chircim de la frigură,
Clănțănind din trăsătură,
Sub pătură ne pitulăm ,
La caniculă visăm..
Toamnă!
Deschid fereastra larg la casă,
Să simt cum aerul pătrunde,
E dimineața și încă sunt acasă
Cer o cafea și nimeni n-aude
Vântu-adie, îl simt adânc în nări,
În zare cocorii se-nalța spre nori,
Se duc în cârduri spre alte zări,
E toamnă târzie ce mușca din flori
Închid fereastra, ceva nu-mi place,
Panoul la PECO cu prețu-afișat,
Șoferul înjură și cruce își face,
Văzând benzina, ce sus a urcat
Ma-mbrac în grabă, îmi iau un trenci,
La piață s-ajung cu a mea doamnă,
Să cumpăr verdețuri, să pun în beci,
Legume și fructe, culese pe toamnă
În piață e lume și marfă pe-alese,
Să cumperi produse, prășite cu sapa,
Să-l vezi pe țăran cu roada pe mese,
Bănuți adunând, de la oameni cu mapa
Privesc spre stânga, aud în dreapta,
Negocieri de prețuri, nu se dă banul,
Toți vrem reduceri, vorbim în șoaptă,
Nu plătim țăranul, precum barmanul
Cu el ne târguim, la ultimul bănuț,
Și vrem un preț mai mic și la mărar,
Știm cine muncește pentr-un leuț,
Și cine primește baccișu-n buznar
Mă-ntreb retoric, pe mine și tine,
De ce nu dăm banul cui se cuvine,
Când toți cunoaștem destul de bine,
Cine-i în câmp, ca noi s-avem pâine
Mă-ntorc acasă cu portbagajul plin,
Cu multe verdețuri și alte crudități,
Sunt mulțumit, am cheltuit puțin,
Și-am pus în beci..destule bunătăți!
Duminica tulbură
Era o duminică tulbură,
Mergând pe pământul umezit,
În fața mea,în urma mea deasă,
Frunzele cad încontinuu,
Soarele a uitat de noi.
Și ne trimite doar noi suri și ploi.
Merg plângând acasă:
Gândesc că mi-e dor de zilele cele mai calde.
Aurul frunzelor se împrăștie în vânt,
Lumina albă-mi picură pe față.
Și mă trezește din somnul meu de gând,
Când pasu-mi se grăbește spre un nou pământ.
Autor 🤎Zamurca Alina✨
Octombrie de George Topârceanu în spaniolă
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Octubre
Octubre se fue en las colinas
Alfombras amarillas y rojas.
Nubes plateadas pasan en las olas.
Y cantarle amor al gallo.
Siempre miro el barómetro
Y me estremezco cuando baja un poco,
Porque el sol se hace más pequeño
en diámetro.
Pero bajo el cielo cálido como en mayo
Los días blancos pasan días,
Más voluble y más
Sutil…
Retraso inoportuno
Paseos de otoño por los jardines.
Con los pliegues de la clamida llenos.
De crisantemos.
Y como apenas flota en movimiento
Como una marquesa
Como todo el universo
Míralos con sorpresa:
Un murciélago confundido
Por su apariencia de doncella
Se puso amarillo, confundido.
Y la emoción floreció
La segunda vez…
tandem cu Moku/5
poetului persan Hafez
versuri-scântei din nestinsul foc
al iubirii de oameni,
se revarsă pe maluri.
singur, în întuneric,
poetul Hafez
luminează cu ființa sa,
adâncul fântinilor.
“cuvintele-i, miere și foc,
îmbrățișează lumea
ca vița zidul vechi -
din tăcerea amară,
o strălucire
nu arde,
ci cheamă.”
Prin livada înflorită!
Mă plimb prin livada înflorită
Și astăzi în această dimineață,
Pășesc desculț pe iarba deasă
Ca pe-un covor întins în față
Norul a revărsat picuri de apă
Cu care plantele s-au adăpat,
Și ca răsplată ochiului i-a dat
Un verde colorit din cer pictat
Copacii sunt îmbracați în floare
Ce rod vor da la timpul cuvenit,
Albinele culeg cu spor nectarul
Ca ceaiul cu miere să fie îndulcit
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce se întrec în felurite triluri,
Parcă asculți o dulce simfonie
Cântată-n cor în diferite stiluri
Și mai pe deal se-aud tractoare
Ce îl ajută pe țăran la munca sa,
De dimineață până seara târziu
Ca noi s-avem la masă ce gusta
E multă frumusețe în țara mea
Acum în anotimpul primăverii,
Ce ochiul greu poate cuprinde
Chiar dacă ochelari..pune vederii!
Crivățul
Crivățul sufla-n obraz,
Tropăia ca un viteaz,
Împroșca din cer zăpadă,
Netezea polei pe stradă.
Țurțuri picura pe ramuri,
Picta flori pe geamuri,
Patina pe sloi de gheață,
Rătăcind prin ceață.
Prin troiene șerpuia,
Pe sub streașină vuia,
Se strecura prin balamale,
Spumegănd în jur rafale.
Noi ne chircim de la frigură,
Clănțănind din trăsătură,
Sub pătură ne pitulăm ,
La caniculă visăm..
Other poems by the author
Octombrie de George Topârceanu în norvegiană
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober igjen på åsene
Gule og røde tepper.
Sølvskyer passerer i bølgene
Og syng kjærlighet til hanen.
Jeg ser alltid på barometeret
Og jeg grøsser når det synker litt,
For solen blir mindre
I diameter.
Men under den varme himmelen som i mai
Hvite dager går forbi dager,
Mer ustadig og mer
Subtil…
Utidig forsinket
Høstturer gjennom hagene
Med foldene til klamydaen fulle
Av krysantemum.
Og hvordan den knapt flyter i bevegelse
Som en markis
Som hele universet
Se tilbake på dem med overraskelse, -
En forvirret flaggermus
På grunn av hennes jomfruutseende
Han ble gul, forvirret
Og følelsene blomstret
Den andre gangen…
Melancolie de George Bacovia în italiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Malinconia
Che ceppo, che lamento in autunno...
E il bosco selvaggio urla -
Risuona nelle coclee un rimbombo,
E la signora comincia più pietosamente.
- Ascolta, tu, bene, tesoro,
Non piangere e non aver paura -
Ascolta quanto duramente, dal profondo,
La terra a lui ci chiama...
Fluturii de Elena Farago în suedeză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Fjärilar
Vita och röda fjärilar,
Och brokig, vacker,
Jag fångar dem i nätet,
När min mamma lämnar mig.
Jag fångar dem i flykten,
Men jag dödar dem inte;
Men jag tittar på dem,
Att de är små,
Och vackra, och jag gillar dem,
Men jag gör dem inte
Ingen skada, inte alls.
Och om jag spelar
Med några, jag vet
Trevligt att ha honom
Och alla, från nätet,
Jag hjälper dem
Och flyga
Enligt deras vilja.
Mai frumoasă de Laura Stoica în italiană
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Più bello
Sei lontano e mi hai
Un potere immenso
Mi sveglio sorridente ogni giorno
Che occasione di averti incontrato
Per molto tempo non ho creduto all'amore.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Non mi sono mai innamorato così prima
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Per svegliarsi sorridente ogni giorno
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
A volte senza di te
La strada è dura
Vorrei che tu fossi con me,
Sempre con me.
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
În zadar în spaniolă
Primăvara, cu sufletul vibrând,
Fericirea o așteptăm visând,
Iar în toamnă, când speranțe mor,
Ne rămâne un nor,
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce nu mai vin,
Legănând doar un vis fugar
Noaptea pururi cer senin,
Ne avântăm cu un dor nebun spre paradis,
Dar în cor vedem că tot a fost un vis.
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce tot dorim,
Atât nu mai vin!
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce atât dorim
Atât nu mai vin!
En vano
En primavera, con el alma vibrando,
Esperamos la felicidad soñando,
Y en otoño, cuando mueren las esperanzas,
Nos queda una nube,
Todos esperamos en vano
Felicidad que nunca vuelve,
Acunando solo un sueño fugaz
Por la noche, el cielo siempre está despejado.
Nos elevamos con un loco anhelo de paraíso,
Pero en el coro vemos que todavía era un sueño.
Todos esperamos en vano
Felicidad que se nos escapa
Y en el alma se tamizan amargamente
Pensamientos que nos engañan,
En vano rogaremos,
Esperaremos en vano
Felicidad que siempre queremos,
¡Ya no vengo!
Todos esperamos en vano
Felicidad que se nos escapa
Y en el alma se tamizan amargamente
Pensamientos que nos engañan,
En vano rogaremos,
Esperaremos en vano
Felicidad que tanto queremos.
¡Ya no vengo!
Corega în islandeză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Við skulum fara í ferðalag í gegnum tímann sem þessa,
Við veljum tímabil okkar, yfir 10 ár,
Við bætum fleiri árum við Ceciliu,
Alltaf fallegt, óháð aldri,
Fegurð sprettur innra með henni,
Og það endurspeglast í eðli hennar, kímnigáfu hennar, leið hennar til að samræma liti úr nánu litasviði, ferskleika hennar, alltaf ilmandi af áhugaverðustu indverskum blómum, öllum einkennum sem lýsa henni,
Fegurðin varðveitist, jafnvel meira, með aldrinum, Cecilia verður miklu glaðværari, fyndnari, umburðarlyndari, afslappaðri, fjörugri, hefur sprækari persónuleika, segjum...
Við gætum verið jafn fyndin þegar við rifjuðum upp frekar einstakt atvik í lífi Ceciliu,
Á fimmtugsaldri ber Cecilia fram orð eins hratt, tónlistarlega og rétt eins og hún var vanur,
Hins vegar eru líka orð eða orðaleikir sem setja hana í erfiðleika, þau eru frekar vandræðaleg áskorun þegar hún lendir í því að þurfa að tala opinberlega,
Við getum líka sagt að það hafi gerst þegar hann var í lautarferð og dáðist að smaragðgrænu grasinu,
Öll fjölskyldan safnaðist saman, á túninu, við hlið kúnna sem voru hljóðlega að ærslast og maula á illgresi, hvernig ég var vanur að svæfa mig í óhófi, sem barn, með tyggjóið sem notað var til að búa til blöðrur, með jafn stóran þvermál og tungl,
Það er nánast ómögulegt fyrir mig að mæla, en samt komu nokkuð stórar blöðrur út,
Ceciliu líður vel, hún hlær, hún brosir, meira en hún hefði gert í 50 ár, hún hefur gaman af fólki sem hefur vel þróað húmor, aðeins undarlegt fyrirbæri kemur upp, þar sem hún gaf upp náttúrulegar tennur, í þágu gervi,
Tannlæknirinn mælti með spónn, en hún gerir það ekki, því hún týnir þeim eins og leikhlutum og vill tryggja að nýja tannsettið verði heilt og rétt gert, alveg eins og munnurinn hennar,
Með því að setja sementsbragðandi efni í munninn tók tannlæknirinn mótið fyrir gervitönnina,
Tveimur vikum síðar var henni tilkynnt um að koma og sækja það og nota það í fullvissu um að það væri klárt á allan hátt,
Cecilia, fegin að vera úr vegi, tekur því, æfir til að venjast því,
Það eru um tvær vikur síðan hún fékk það, en Cecilia er aðlögunarhæf stelpa, ekkert getur fengið hana til að gefast upp á glaðværðinni, ekki einu sinni það að það eru aðrar tennur,
Hún var með vinum sínum á túninu, hugsaði hún, ekkert nema að æfa orðatiltæki sitt með nýja gerviliðinu sínu, rólega, með nokkurri varkárni, og sagði orðaleiki,
Og stúlkan sagði: "Hún selur skeljar við sjávarströndina",
Gervilið féll, það losnaði samstundis, maður sá að eitthvað var ekki alveg eðlilegt, út frá því hvernig kjálkinn hreyfðist,
Gervilið lendir beint í kirsuberjaglasinu,
Cecilia undraðist hvað heimska hafði átt sér stað,
Hvað gerði tannlæknirinn þegar hann lagaði það? Hann hélt að hann vildi vera að veiða, ekki til að hjálpa henni að vera með minna skakkar tennur, hann hjálpaði henni ekki mikið með rennibekkinn heldur, baðst afsökunar kurteislega, mjög fagmannlega, sagði henni að svona tannlækningar væru að þetta væri tannréttingurinn, ekki tannlæknirinn .
Cecilia veit ekki lengur hverju hún á að trúa, hvernig hún á að sjá hlutina til að ná sameiginlegum nöfnum með niðurstöðum sínum,
Hún ímyndar sér að tannlæknirinn hafi bara blekkt hana, notfært sér barnaleika hennar, búið til gervilið hennar í flýti, virt að vettugi sérkenni munnsins, öll smáatriðin sem hann hefði átt að skoða, tekið peningana hennar og skilið hana eftir með gervi sem skilur mikið eftir. óskast,
Taugaveikluð, Cecilia hikar ekki lengur, hún opnar símann sinn fljótt (hún á bara 20% rafhlöðu eftir, svo hún þarf að fá útrás fyrir gremju sína fljótt og vel), af tengiliðalistanum velur hún lækninn sem gaf henni þessa gjöf,
Hún byrjar á því að biðjast afsökunar: ,, Halló, (ég veit ekki hversu gott það gæti verið) læknir, ég heiti Cecilia, ég er 50 ára og ég heimsótti þig fyrir tveimur vikum í gervi, þú tókst mér mælingar, allt gekk vel skipulagslega séð, efnin eru endingargóð, ég held að ég muni geta notað gervilið í mörg ár fram í tímann. Eina vandamálið mitt, veistu hvað það er? Það dettur út úr munninum á mér í hvert skipti sem ég vil tala, það leyfir mér ekki að mulla einu sinni tvö orð, það er hræðilegt að geta ekki talað, að geta ekki tjáð það sem þér er efst í huga...“
Læknirinn: Jæja, hvernig ertu að tala við mig núna?
Cecilia, í hörðum tón:,, Doktor, ertu að grínast????!!! Ég á í vandræðum með gervilið sem þú bjóst til fyrir mig!! Vinsamlega bregðast við því eins fljótt og auðið er!"
Cecilia kemur í samráðið, læknirinn lítur, hann spyr sjúklinginn meira eins og hann ráðleggi henni:,,Hefurðu heyrt um Corega? Veistu jafnvel hvað það er?
Cecilia: "Auðvitað veit ég það, þetta er gervitennalímið."
Læknir:,, Ef þú veist það, af hverju notarðu það ekki?"
Cecilia situr og hugsar, hún gerir líka þessa málamiðlun og kaupir Corega. Eftir nokkrar nætur var tannholdið farið að venjast vörunni, auk þess mælir Cecilia eindregið með Corega, fyrir vel fastar tennur.
Cecilia:,,Þetta er varan sem hefur aldrei valdið mér vonbrigðum, jafnvel frá fyrstu notkun! Corega breytti lífi mínu!"
Octombrie de George Topârceanu în norvegiană
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober igjen på åsene
Gule og røde tepper.
Sølvskyer passerer i bølgene
Og syng kjærlighet til hanen.
Jeg ser alltid på barometeret
Og jeg grøsser når det synker litt,
For solen blir mindre
I diameter.
Men under den varme himmelen som i mai
Hvite dager går forbi dager,
Mer ustadig og mer
Subtil…
Utidig forsinket
Høstturer gjennom hagene
Med foldene til klamydaen fulle
Av krysantemum.
Og hvordan den knapt flyter i bevegelse
Som en markis
Som hele universet
Se tilbake på dem med overraskelse, -
En forvirret flaggermus
På grunn av hennes jomfruutseende
Han ble gul, forvirret
Og følelsene blomstret
Den andre gangen…
Melancolie de George Bacovia în italiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Malinconia
Che ceppo, che lamento in autunno...
E il bosco selvaggio urla -
Risuona nelle coclee un rimbombo,
E la signora comincia più pietosamente.
- Ascolta, tu, bene, tesoro,
Non piangere e non aver paura -
Ascolta quanto duramente, dal profondo,
La terra a lui ci chiama...
Fluturii de Elena Farago în suedeză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Fjärilar
Vita och röda fjärilar,
Och brokig, vacker,
Jag fångar dem i nätet,
När min mamma lämnar mig.
Jag fångar dem i flykten,
Men jag dödar dem inte;
Men jag tittar på dem,
Att de är små,
Och vackra, och jag gillar dem,
Men jag gör dem inte
Ingen skada, inte alls.
Och om jag spelar
Med några, jag vet
Trevligt att ha honom
Och alla, från nätet,
Jag hjälper dem
Och flyga
Enligt deras vilja.
Mai frumoasă de Laura Stoica în italiană
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Più bello
Sei lontano e mi hai
Un potere immenso
Mi sveglio sorridente ogni giorno
Che occasione di averti incontrato
Per molto tempo non ho creduto all'amore.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Non mi sono mai innamorato così prima
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Per svegliarsi sorridente ogni giorno
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
A volte senza di te
La strada è dura
Vorrei che tu fossi con me,
Sempre con me.
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
În zadar în spaniolă
Primăvara, cu sufletul vibrând,
Fericirea o așteptăm visând,
Iar în toamnă, când speranțe mor,
Ne rămâne un nor,
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce nu mai vin,
Legănând doar un vis fugar
Noaptea pururi cer senin,
Ne avântăm cu un dor nebun spre paradis,
Dar în cor vedem că tot a fost un vis.
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce tot dorim,
Atât nu mai vin!
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce atât dorim
Atât nu mai vin!
En vano
En primavera, con el alma vibrando,
Esperamos la felicidad soñando,
Y en otoño, cuando mueren las esperanzas,
Nos queda una nube,
Todos esperamos en vano
Felicidad que nunca vuelve,
Acunando solo un sueño fugaz
Por la noche, el cielo siempre está despejado.
Nos elevamos con un loco anhelo de paraíso,
Pero en el coro vemos que todavía era un sueño.
Todos esperamos en vano
Felicidad que se nos escapa
Y en el alma se tamizan amargamente
Pensamientos que nos engañan,
En vano rogaremos,
Esperaremos en vano
Felicidad que siempre queremos,
¡Ya no vengo!
Todos esperamos en vano
Felicidad que se nos escapa
Y en el alma se tamizan amargamente
Pensamientos que nos engañan,
En vano rogaremos,
Esperaremos en vano
Felicidad que tanto queremos.
¡Ya no vengo!
Corega în islandeză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Við skulum fara í ferðalag í gegnum tímann sem þessa,
Við veljum tímabil okkar, yfir 10 ár,
Við bætum fleiri árum við Ceciliu,
Alltaf fallegt, óháð aldri,
Fegurð sprettur innra með henni,
Og það endurspeglast í eðli hennar, kímnigáfu hennar, leið hennar til að samræma liti úr nánu litasviði, ferskleika hennar, alltaf ilmandi af áhugaverðustu indverskum blómum, öllum einkennum sem lýsa henni,
Fegurðin varðveitist, jafnvel meira, með aldrinum, Cecilia verður miklu glaðværari, fyndnari, umburðarlyndari, afslappaðri, fjörugri, hefur sprækari persónuleika, segjum...
Við gætum verið jafn fyndin þegar við rifjuðum upp frekar einstakt atvik í lífi Ceciliu,
Á fimmtugsaldri ber Cecilia fram orð eins hratt, tónlistarlega og rétt eins og hún var vanur,
Hins vegar eru líka orð eða orðaleikir sem setja hana í erfiðleika, þau eru frekar vandræðaleg áskorun þegar hún lendir í því að þurfa að tala opinberlega,
Við getum líka sagt að það hafi gerst þegar hann var í lautarferð og dáðist að smaragðgrænu grasinu,
Öll fjölskyldan safnaðist saman, á túninu, við hlið kúnna sem voru hljóðlega að ærslast og maula á illgresi, hvernig ég var vanur að svæfa mig í óhófi, sem barn, með tyggjóið sem notað var til að búa til blöðrur, með jafn stóran þvermál og tungl,
Það er nánast ómögulegt fyrir mig að mæla, en samt komu nokkuð stórar blöðrur út,
Ceciliu líður vel, hún hlær, hún brosir, meira en hún hefði gert í 50 ár, hún hefur gaman af fólki sem hefur vel þróað húmor, aðeins undarlegt fyrirbæri kemur upp, þar sem hún gaf upp náttúrulegar tennur, í þágu gervi,
Tannlæknirinn mælti með spónn, en hún gerir það ekki, því hún týnir þeim eins og leikhlutum og vill tryggja að nýja tannsettið verði heilt og rétt gert, alveg eins og munnurinn hennar,
Með því að setja sementsbragðandi efni í munninn tók tannlæknirinn mótið fyrir gervitönnina,
Tveimur vikum síðar var henni tilkynnt um að koma og sækja það og nota það í fullvissu um að það væri klárt á allan hátt,
Cecilia, fegin að vera úr vegi, tekur því, æfir til að venjast því,
Það eru um tvær vikur síðan hún fékk það, en Cecilia er aðlögunarhæf stelpa, ekkert getur fengið hana til að gefast upp á glaðværðinni, ekki einu sinni það að það eru aðrar tennur,
Hún var með vinum sínum á túninu, hugsaði hún, ekkert nema að æfa orðatiltæki sitt með nýja gerviliðinu sínu, rólega, með nokkurri varkárni, og sagði orðaleiki,
Og stúlkan sagði: "Hún selur skeljar við sjávarströndina",
Gervilið féll, það losnaði samstundis, maður sá að eitthvað var ekki alveg eðlilegt, út frá því hvernig kjálkinn hreyfðist,
Gervilið lendir beint í kirsuberjaglasinu,
Cecilia undraðist hvað heimska hafði átt sér stað,
Hvað gerði tannlæknirinn þegar hann lagaði það? Hann hélt að hann vildi vera að veiða, ekki til að hjálpa henni að vera með minna skakkar tennur, hann hjálpaði henni ekki mikið með rennibekkinn heldur, baðst afsökunar kurteislega, mjög fagmannlega, sagði henni að svona tannlækningar væru að þetta væri tannréttingurinn, ekki tannlæknirinn .
Cecilia veit ekki lengur hverju hún á að trúa, hvernig hún á að sjá hlutina til að ná sameiginlegum nöfnum með niðurstöðum sínum,
Hún ímyndar sér að tannlæknirinn hafi bara blekkt hana, notfært sér barnaleika hennar, búið til gervilið hennar í flýti, virt að vettugi sérkenni munnsins, öll smáatriðin sem hann hefði átt að skoða, tekið peningana hennar og skilið hana eftir með gervi sem skilur mikið eftir. óskast,
Taugaveikluð, Cecilia hikar ekki lengur, hún opnar símann sinn fljótt (hún á bara 20% rafhlöðu eftir, svo hún þarf að fá útrás fyrir gremju sína fljótt og vel), af tengiliðalistanum velur hún lækninn sem gaf henni þessa gjöf,
Hún byrjar á því að biðjast afsökunar: ,, Halló, (ég veit ekki hversu gott það gæti verið) læknir, ég heiti Cecilia, ég er 50 ára og ég heimsótti þig fyrir tveimur vikum í gervi, þú tókst mér mælingar, allt gekk vel skipulagslega séð, efnin eru endingargóð, ég held að ég muni geta notað gervilið í mörg ár fram í tímann. Eina vandamálið mitt, veistu hvað það er? Það dettur út úr munninum á mér í hvert skipti sem ég vil tala, það leyfir mér ekki að mulla einu sinni tvö orð, það er hræðilegt að geta ekki talað, að geta ekki tjáð það sem þér er efst í huga...“
Læknirinn: Jæja, hvernig ertu að tala við mig núna?
Cecilia, í hörðum tón:,, Doktor, ertu að grínast????!!! Ég á í vandræðum með gervilið sem þú bjóst til fyrir mig!! Vinsamlega bregðast við því eins fljótt og auðið er!"
Cecilia kemur í samráðið, læknirinn lítur, hann spyr sjúklinginn meira eins og hann ráðleggi henni:,,Hefurðu heyrt um Corega? Veistu jafnvel hvað það er?
Cecilia: "Auðvitað veit ég það, þetta er gervitennalímið."
Læknir:,, Ef þú veist það, af hverju notarðu það ekki?"
Cecilia situr og hugsar, hún gerir líka þessa málamiðlun og kaupir Corega. Eftir nokkrar nætur var tannholdið farið að venjast vörunni, auk þess mælir Cecilia eindregið með Corega, fyrir vel fastar tennur.
Cecilia:,,Þetta er varan sem hefur aldrei valdið mér vonbrigðum, jafnvel frá fyrstu notkun! Corega breytti lífi mínu!"