Eliberare
Mi-e greu să suflu-n lumânare,
Căci sufletul îmi este istovit,
Și nu mai simt pământul sub picioare,
Ci levitez pe-un vis neîmplinit.
Lumina galbenă sălășluiește în odaie,
Și simt că dorm cu Luna-n pat,
Pustiul ei îmi curge-n păr șuvoaie,
În ceara lumânării aproape-s îngropat.
În sfeșnic parcă mi-i întreaga viață,
Fitilul ars e aidoma ce-am trăit,
Și simt mucarnița în fiecare dimineață,
Cum se preschimbă-n moartea cu chipul ceruit.
Mi-e pâlpâirea rece și într-un tremurat,
O aripă de înger ușor o întremează,
Zăresc o siluetă cu ochiul meu uscat,
Cum stinge lumânarea și mă eliberează.
Category: Poems about death
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 7 декабря 2023
Views: 254
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Îngheață islandeză
Poem: Timpul
263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor
Poem: Lecția despre cub de Nichita Stănescu în olandeză
Poem: Ora 5.25
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa
Poem: PE VALURI...
Poem: Înghețată islandeză în finlandeză
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?