Eliberare
Mi-e greu să suflu-n lumânare,
Căci sufletul îmi este istovit,
Și nu mai simt pământul sub picioare,
Ci levitez pe-un vis neîmplinit.
Lumina galbenă sălășluiește în odaie,
Și simt că dorm cu Luna-n pat,
Pustiul ei îmi curge-n păr șuvoaie,
În ceara lumânării aproape-s îngropat.
În sfeșnic parcă mi-i întreaga viață,
Fitilul ars e aidoma ce-am trăit,
Și simt mucarnița în fiecare dimineață,
Cum se preschimbă-n moartea cu chipul ceruit.
Mi-e pâlpâirea rece și într-un tremurat,
O aripă de înger ușor o întremează,
Zăresc o siluetă cu ochiul meu uscat,
Cum stinge lumânarea și mă eliberează.
Категория: Стихи о смерти
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 7 декабря 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 511
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: De ce ea?
Поэма: DE LA SOARE
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
Поэма: Februarie
Поэма: Ne consumăm iubirea!
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Поэма: De atâția ani...
Поэма: Soapte galagioase
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”