Eliberare
Mi-e greu să suflu-n lumânare,
Căci sufletul îmi este istovit,
Și nu mai simt pământul sub picioare,
Ci levitez pe-un vis neîmplinit.
Lumina galbenă sălășluiește în odaie,
Și simt că dorm cu Luna-n pat,
Pustiul ei îmi curge-n păr șuvoaie,
În ceara lumânării aproape-s îngropat.
În sfeșnic parcă mi-i întreaga viață,
Fitilul ars e aidoma ce-am trăit,
Și simt mucarnița în fiecare dimineață,
Cum se preschimbă-n moartea cu chipul ceruit.
Mi-e pâlpâirea rece și într-un tremurat,
O aripă de înger ușor o întremează,
Zăresc o siluetă cu ochiul meu uscat,
Cum stinge lumânarea și mă eliberează.
Категория: Стихи о смерти
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 7 декабря 2023
Просмотры: 251
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Un posibil frappe
Поэма: Un bătrîn
Editura Bestseller participă cu un stand inedit la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a
Поэма: Oare știu?
Поэма: Of, ce dor...
Cea mai veche lucrare de literatură
Поэма: Doi străini ( inspiratie )
Поэма: P.S.
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”