Eliberare
Mi-e greu să suflu-n lumânare,
Căci sufletul îmi este istovit,
Și nu mai simt pământul sub picioare,
Ci levitez pe-un vis neîmplinit.
Lumina galbenă sălășluiește în odaie,
Și simt că dorm cu Luna-n pat,
Pustiul ei îmi curge-n păr șuvoaie,
În ceara lumânării aproape-s îngropat.
În sfeșnic parcă mi-i întreaga viață,
Fitilul ars e aidoma ce-am trăit,
Și simt mucarnița în fiecare dimineață,
Cum se preschimbă-n moartea cu chipul ceruit.
Mi-e pâlpâirea rece și într-un tremurat,
O aripă de înger ușor o întremează,
Zăresc o siluetă cu ochiul meu uscat,
Cum stinge lumânarea și mă eliberează.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 7 decembrie 2023
Vizualizări: 250
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Mea culpa
Poem: Supravietuitoarea
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: conversații tăcute/2
Poem: Nu ți-am mai scris demult, Trestiana...
Honoré de Balzac et George Călinescu
Poem: Intrebari pentru Ateu
Poem: Mulțumesc mamă dragă!
263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor