O pasăre de -aș fi..
O pasăre de-aș fi, atunci,
Când tânjesc să zbor
Peste valuri și stânci
Spre-al sufletului dor.
Și -n bătaia vântului
Printre nori să mă strecor,
Să fiu pion al timpului
În jurul lumii călător.
Să mă întorc la rădăcini
Când ecoul lor mă strigă,
Frunzărind printre pagini
Lacrima să nu mai frigă.
În culcușul meu revin
Sub năframa nocturnă,
Cu sentimentul divin
Și cu zâmbetul pe pernă..
Depărtarea nu mai doare,
O străbat cât ai clipi,
Cu avânt și sudoare
Pe neobositele aripi..
P
Category: Philosophical poem
All author's poems: Keller Gabriela
Date of posting: 26 февраля
Views: 165
Poems in the same category
anonim poezie 4
Poeme,s în al meu caiet Dar nu le dau pr Internet Las loc să publice și, un alt Alt om aflat sub ceru,nalt. . .. ........... Și de se mișcă câte-un ram Și de lovește-n al meu geam Scriu în altă poezie Că Adventul va să fie. Lege duminical-a fi Pe munte,mare și câmpii Dar noi tot sambatari vom fi În toată țara, mii și mii! . ....
Las
Las clipele mele în freamăt arzând
din viaţa lipsită de veşnicul când,
las timpul să-mi fie o ploaie de scrum
când verbul mă-nvinge aici şi acum.
Las gânduri înscrise în părul cărunt,
purtate vremelnic de faptul că sunt,
las pielea să-mi fie văratic veşmânt
când iarna din mine e veşnicul cânt.
Las urme de viaţă să plângă amar,
din tot ce mă stinge să nască un dar,
las neguri pe ape întinse spre zări
când sângele sparge în mine cărări.
Las visul de mâine s-aştepte tăcut
în picul de viaţă ce azi s-a născut,
las trupul să piară, în mine mă-nec
de dorul iubirii ce nu ştiu s-o trec.
De doruri le las să se stingă de dor
când sufletul-i plin de trăirile lor,
sub cerul cerşind o culoare model
se naște din mine un mine rebel.
Fără Sens
Câte uși ferecate, de griji sfărâmate,
Ni se deschid în față și-n spate;
Călcăm grăbit să le închidem,
S-avem iar mâine ce să deschidem;
Uităm prea des care ni-i locul,
Fugim de noi, fuge norocul;
Prin vieți străine ne-adăpostim,
Nu să trăim, doar să povestim;
N-avem răbdare să mai simțim,
Trăim în grabă, și-n grabă murim.
Și ochii ne cer bucată de cer,
Și-n lacrimi ei pier, deschiși efemer..
Sanse
Câte rime, câte stele,
Câte doruri printre ele,
Stau să iasă la lumina
Stau ca mugurii-n grădina.
Sunt ascunse în țărână
Și tot cânta în surdină,
Cum să iasă, cum să facă
Și să-și lepede-a lor teacă.
Azi, speranța cea mai mare,
Mâine, foc de-amăgitoare,
Dar curaj uită să-și facă
Și sfârșesc toate în teacă.
Nu-i morală, nu-i nici sfat
Este trist, este păcat:
Câte-ascunse se petrec
Tot ascunse se și trec.
Si așa cu-a noastre visuri,
Nasc și mor printre abisuri
Și în urma lor apar
Alte visuri ce dispar.
Zâmbetul Morti
In amurgul noptii ,
Sub cerul instelat ,
Ma privesc in chin si lacrimi,
De amor ucis .
Ora ceasului batran ,
Timpul trecand nestingherit ,
Aminitirile vin cu el ,
Distrugand lumina .
Intuneric nesuferit ,
Dispari ! dispari !
Vreau lumina de cuviinta ,
Care mi a fost luata ,
Poveste fara de lacrimi,
Plina de ura si zambete ,
Zambete ale morti ,
Ingropand iubirea noastra .
Elegie în umbra timpului
O lume vezi, frumoasă-n ochii tăi,
Dar, din adânc, doar umbre se ivesc,
Pe buze, vorbe-amar de oameni răi,
Iar monștri-n noi, încet, se-adăpostesc.
Săraci suntem când ne-mpărțim în bani,
Și bogați, când pacea-i tot ce vrem să fie,
Ce rost au vise-aprinse de-orfani?
Când tot ce avem e-o lume prea pustie.
Cuvintele ne poartă-n foc și scrum,
Iubirea-i iar un loc ascuns de noi,
Naiva femeia ce rămâne-n drum
Când toți plecăm să scăpăm de nevoi.
Și-n timp ne pierdem rostul și ființa,
Cuvintele-s doar pași greșiți, mărunți,
Cu păreri goale-n loc de conștiință
Trecem, fără-a mai privi-napoi.
anonim poezie 4
Poeme,s în al meu caiet Dar nu le dau pr Internet Las loc să publice și, un alt Alt om aflat sub ceru,nalt. . .. ........... Și de se mișcă câte-un ram Și de lovește-n al meu geam Scriu în altă poezie Că Adventul va să fie. Lege duminical-a fi Pe munte,mare și câmpii Dar noi tot sambatari vom fi În toată țara, mii și mii! . ....
Las
Las clipele mele în freamăt arzând
din viaţa lipsită de veşnicul când,
las timpul să-mi fie o ploaie de scrum
când verbul mă-nvinge aici şi acum.
Las gânduri înscrise în părul cărunt,
purtate vremelnic de faptul că sunt,
las pielea să-mi fie văratic veşmânt
când iarna din mine e veşnicul cânt.
Las urme de viaţă să plângă amar,
din tot ce mă stinge să nască un dar,
las neguri pe ape întinse spre zări
când sângele sparge în mine cărări.
Las visul de mâine s-aştepte tăcut
în picul de viaţă ce azi s-a născut,
las trupul să piară, în mine mă-nec
de dorul iubirii ce nu ştiu s-o trec.
De doruri le las să se stingă de dor
când sufletul-i plin de trăirile lor,
sub cerul cerşind o culoare model
se naște din mine un mine rebel.
Fără Sens
Câte uși ferecate, de griji sfărâmate,
Ni se deschid în față și-n spate;
Călcăm grăbit să le închidem,
S-avem iar mâine ce să deschidem;
Uităm prea des care ni-i locul,
Fugim de noi, fuge norocul;
Prin vieți străine ne-adăpostim,
Nu să trăim, doar să povestim;
N-avem răbdare să mai simțim,
Trăim în grabă, și-n grabă murim.
Și ochii ne cer bucată de cer,
Și-n lacrimi ei pier, deschiși efemer..
Sanse
Câte rime, câte stele,
Câte doruri printre ele,
Stau să iasă la lumina
Stau ca mugurii-n grădina.
Sunt ascunse în țărână
Și tot cânta în surdină,
Cum să iasă, cum să facă
Și să-și lepede-a lor teacă.
Azi, speranța cea mai mare,
Mâine, foc de-amăgitoare,
Dar curaj uită să-și facă
Și sfârșesc toate în teacă.
Nu-i morală, nu-i nici sfat
Este trist, este păcat:
Câte-ascunse se petrec
Tot ascunse se și trec.
Si așa cu-a noastre visuri,
Nasc și mor printre abisuri
Și în urma lor apar
Alte visuri ce dispar.
Zâmbetul Morti
In amurgul noptii ,
Sub cerul instelat ,
Ma privesc in chin si lacrimi,
De amor ucis .
Ora ceasului batran ,
Timpul trecand nestingherit ,
Aminitirile vin cu el ,
Distrugand lumina .
Intuneric nesuferit ,
Dispari ! dispari !
Vreau lumina de cuviinta ,
Care mi a fost luata ,
Poveste fara de lacrimi,
Plina de ura si zambete ,
Zambete ale morti ,
Ingropand iubirea noastra .
Elegie în umbra timpului
O lume vezi, frumoasă-n ochii tăi,
Dar, din adânc, doar umbre se ivesc,
Pe buze, vorbe-amar de oameni răi,
Iar monștri-n noi, încet, se-adăpostesc.
Săraci suntem când ne-mpărțim în bani,
Și bogați, când pacea-i tot ce vrem să fie,
Ce rost au vise-aprinse de-orfani?
Când tot ce avem e-o lume prea pustie.
Cuvintele ne poartă-n foc și scrum,
Iubirea-i iar un loc ascuns de noi,
Naiva femeia ce rămâne-n drum
Când toți plecăm să scăpăm de nevoi.
Și-n timp ne pierdem rostul și ființa,
Cuvintele-s doar pași greșiți, mărunți,
Cu păreri goale-n loc de conștiință
Trecem, fără-a mai privi-napoi.
Other poems by the author
Bătrânul
De -abia respiri, în scaun cu rotile,
Plăpând, îngălbenit la față;
Scărbit de ace și pastile
Nu vezi rostul tău în viață.
Tragi fumul de țigară
Din a existentei efemere,
Prin lumea ta interioară
Te pierzi în umbre și himere
Citești ziarul, fără vlagă,
Ciugulesti de abia fărâme,
Cu privirea ce mă roagă,
Să nu stărui cu asprime
Ești ostenit, vrei la culcare,
Te Căznești să dormi un pic
Prins de friguri ori sudoare
Sub ticăitul de ceasornic.
În zori,apatic și mahmur
Pui radioul în surdină
Și te simți atât de singur.
Privindu-mä ca pe - o sträinä .
Dorul de tine
Freamătă printre frunze
Numele tău pe buze.
Chipul meu curge din nor,
Plouat de al tău dor.
Prin pădurea -ntunecata
Silueta mea ciudată
Se perinda printre șoapte,
Rătăcind zi și noapte.
Pasărea imi cântă jalea.,
Vântul răscolește calea,
Pomii ma cuprind in taină,
Smulgandu ma de haină.
Aud urlete de fiară,
Ce in mine înghețara;
Să fug de ea,ori de mine,
Sa pot uita de tine?..
Căzuse-n palma mea
Din cerul tău o stea
Si plăpând, s a stins
În potopul meu plâns..
Dacă..
Dacă drumul nu mă lasă
Să pășesc în largul meu
Din puhoi și nebuloasă
Sau din furia unui Zeu?..
Dacă vântul răscolește
Calea -mi hărăzită;
Mă supun orbește
Pt fapta-mi ispășită?..
Dacă ploaia mă inundă
Și pe valuri rătăcesc?
Dacă jalea mă scufundă
Pt cel ce îl iubesc?
Dacă pe vârf de munte
Zile -n șir escaladez
Printre firele cărunte
Eu tot culmile visez?..
Mă plimb printre frânturi
Sub umbra unui dacă,
Culegând firimituri
Pt gândul care pleacă...
Ființelor dragi
Voi, Suflete îngenuncheate
Cât îmi este dor de voi;
Ați zburat departe
Străini de azi și noi
Ce nu aș da ,ca să răzbat
Prin trecutul răpus
Pe aripi ce se mai zbat
Pentru timpul apus.
După inimi de cleștar,
Ce -mi plângeau amarul.
Și -mi șopteau cu har,
Umpländu -mi paharul
S -au risipit,nu le găsesc,
Căci s -au topit în zare;
Ființe dragi,eu vă iubesc
Până la ultima suflare!...
Ul
Eu martira, tu un zeu
Mi -este frig si întuneric,
Te șoptesc in glas nevolnic;
Nu mai știu nimic de tine,
M ai lăsat printre ruine.
Ma ia valul de furtuna,
Imi bate inima nebuna,
N o pot stăpâni deloc,
Cuprinsă de fiori si foc.
Gura ploilor din stele
Ma udă până la piele.
Cerul tremură in mine,
Fuge gândul iar la tine.
Intre noi ,abis de gheață
Stropi mă ard pe față.
Ma topesc de dorul tău;
Eu martira, tu un Zeu.
Te aștept sa vii in Prag,
Suflet rătăcit de drag.
Eu voi crede pan la moarte,
Ca nici un zid nu ne desparte.
Din cenușă
Suferința mă sugrumă
În valuri de spumă,
Pereții mă apasă
Sub o ceață deasă.
Ploaia mă răzbate,
La geam,gândul bate,
Noaptea mă inundă
Dorul să l ascundă
Luna lăcrimează
Pe a pleoapei rază,
Stele căzătoare
Mă aruncă n mare.
Tăcerea se prelinge
Din poza care plânge
Și un bocănit în ușă
Mă scoase din cenușă..
Bătrânul
De -abia respiri, în scaun cu rotile,
Plăpând, îngălbenit la față;
Scărbit de ace și pastile
Nu vezi rostul tău în viață.
Tragi fumul de țigară
Din a existentei efemere,
Prin lumea ta interioară
Te pierzi în umbre și himere
Citești ziarul, fără vlagă,
Ciugulesti de abia fărâme,
Cu privirea ce mă roagă,
Să nu stărui cu asprime
Ești ostenit, vrei la culcare,
Te Căznești să dormi un pic
Prins de friguri ori sudoare
Sub ticăitul de ceasornic.
În zori,apatic și mahmur
Pui radioul în surdină
Și te simți atât de singur.
Privindu-mä ca pe - o sträinä .
Dorul de tine
Freamătă printre frunze
Numele tău pe buze.
Chipul meu curge din nor,
Plouat de al tău dor.
Prin pădurea -ntunecata
Silueta mea ciudată
Se perinda printre șoapte,
Rătăcind zi și noapte.
Pasărea imi cântă jalea.,
Vântul răscolește calea,
Pomii ma cuprind in taină,
Smulgandu ma de haină.
Aud urlete de fiară,
Ce in mine înghețara;
Să fug de ea,ori de mine,
Sa pot uita de tine?..
Căzuse-n palma mea
Din cerul tău o stea
Si plăpând, s a stins
În potopul meu plâns..
Dacă..
Dacă drumul nu mă lasă
Să pășesc în largul meu
Din puhoi și nebuloasă
Sau din furia unui Zeu?..
Dacă vântul răscolește
Calea -mi hărăzită;
Mă supun orbește
Pt fapta-mi ispășită?..
Dacă ploaia mă inundă
Și pe valuri rătăcesc?
Dacă jalea mă scufundă
Pt cel ce îl iubesc?
Dacă pe vârf de munte
Zile -n șir escaladez
Printre firele cărunte
Eu tot culmile visez?..
Mă plimb printre frânturi
Sub umbra unui dacă,
Culegând firimituri
Pt gândul care pleacă...
Ființelor dragi
Voi, Suflete îngenuncheate
Cât îmi este dor de voi;
Ați zburat departe
Străini de azi și noi
Ce nu aș da ,ca să răzbat
Prin trecutul răpus
Pe aripi ce se mai zbat
Pentru timpul apus.
După inimi de cleștar,
Ce -mi plângeau amarul.
Și -mi șopteau cu har,
Umpländu -mi paharul
S -au risipit,nu le găsesc,
Căci s -au topit în zare;
Ființe dragi,eu vă iubesc
Până la ultima suflare!...
Ul
Eu martira, tu un zeu
Mi -este frig si întuneric,
Te șoptesc in glas nevolnic;
Nu mai știu nimic de tine,
M ai lăsat printre ruine.
Ma ia valul de furtuna,
Imi bate inima nebuna,
N o pot stăpâni deloc,
Cuprinsă de fiori si foc.
Gura ploilor din stele
Ma udă până la piele.
Cerul tremură in mine,
Fuge gândul iar la tine.
Intre noi ,abis de gheață
Stropi mă ard pe față.
Ma topesc de dorul tău;
Eu martira, tu un Zeu.
Te aștept sa vii in Prag,
Suflet rătăcit de drag.
Eu voi crede pan la moarte,
Ca nici un zid nu ne desparte.
Din cenușă
Suferința mă sugrumă
În valuri de spumă,
Pereții mă apasă
Sub o ceață deasă.
Ploaia mă răzbate,
La geam,gândul bate,
Noaptea mă inundă
Dorul să l ascundă
Luna lăcrimează
Pe a pleoapei rază,
Stele căzătoare
Mă aruncă n mare.
Tăcerea se prelinge
Din poza care plânge
Și un bocănit în ușă
Mă scoase din cenușă..