Thoughts
One more thought at your door,
One or two and no more.
Sitting in the rain or snow,
Thinking if should stay or go.
Feeling the breeze of hurting,
Or be the hunt of hunting
And waiting in a darkness living,
Full in thoughts of love or dying.
Across the path of uncertainty,
Where all your thoughts are reality,
Wisps of dark and vanity,
The hope of left humanity.
Desire is what’s left behind,
Of being cruel or kind.
Bullets of love from the shots,
Of the person full in thoughts.
Poems in the same category
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Vis
Privesc luna, îmi zâmbește,
Încercând să mă atragă
Spre cerul lin ce însoțește
O lume îmbelșugată.
Închid ochii, mă gândesc
La iubirea pierdută a noastră.
Înspre lună eu pășesc
Uitându-mi trupul la fereastră.
Ajung sus, tu mă privești
Cu un buchet de flori în mână,
Așteptând să întâlnești
O prea frumoasă zână.
Mă întreb dacă eu sunt oare
Acea zână-ntruchipată
Într-o floare protectoare
Ce-ți va dărui iubirea toată.
Te ating, te uiți în gol,
Ne-ntâlnindu-mi moarta privire
Ce speră că un miracol
Se va ivi ca o strălucire.
Ochii mei goi îi întâlnești,
Atingându-mi părul, mângâindu-l
Reușești să mă privești,
Golul inimii acoperindu-l.
Îți surâd, încep să plâng
Când încet, încet dispari.
Trandafirii eu îi strâng
În timp ce tu, domol, tresari.
O mână fină mă cuprinde,
Încălzindu-mi sufletul pustiu
Care ține încă la tine,
Necăjit și sângeriu.
Cobor treptat, deschizându-mi ochii,
Oh, lună! Mă contempli din nou,
Dar zâmbetul e acum al morții,
Suferind într-un tablou.
Îmi simt lacrimile ochilor
Transformându-se în gheață
Unde-i lumea visurilor,
Pierdută acolo în ceață?
Îți caut încă zâmbetul
Pierdut în amintire
Dar uite, îmi pierd sufletul
Într-un vis de fantezie.
Poate in alta viata
Te-am iubit
Dar poate nu a fost destul
Chiar credeam ca îți sunt menit
Dar m-ai făcut sa cred ca nu te merit
Ti-am dat tot ce am avut
Si am făcut tot ce am putut
Dar “te iubesc” au fost doar doua cuvinte pentru tine
Nu ai cum sa iubești fără dragoste de sine
Mi-ai arătat ca pot iubi
Ca ma pot deschide fără dubii
Dar cu ce folos ai făcut-o
Daca dragostea tot tu ai omorât-o
Vindecarea nu exista
Exista doar o viața trista
Fără sens,fără rost,fără iubire,fără tine
Cred ca lumea asta ar fi mai buna fără mine
Poate in alta viata ne vom putea iubi
Acum pot doar inceta din a trai
Amnezia
Ca un vis de mult uitat,
Ca o stea din noapte,
Ce cu timpul și-a pierdut,
Lumina sclipitoare.
Ca o strofă neînțeleasă,
De mulți poeți rătăciți,
În aceea listă fiind trecută,
Numele meu și multe poezi.
Parcă te-am cunoscut, însă te-am uitat,
Odată cu memoria mea pierdută,
Tu, femeia cu care stau în pat,
Cu care am stat o viața lungă.
O poză văd, e de la nunta noastră,
Ușor parcă îmi amintesc...
Dar atunci amnezia, mintea-mi controlează,
Și nu pot sa mă razvrătesc.
Dacă m-ai iubit atunci, de ce erai ecou?
Ai fost acolo, dar ca o umbră,
un soare stingher printre munți de tăceri,
ai iubit ca ploaia ce stă să inunde,
dar n-ai fost râu-doar cer.
Ai ars în tine, dar fără să luminezi,
foc îngropat sub cenușa mândriei,
mi-ai dus numele-n gând ca pe-un cântec străvechi,
dar l-ai cântat doar nopții, nu mie.
Ai fi putut fi fulger, să spinteci distanța,
ai fi putut fi vânt, să șoptești adevăr,
dar ai fost doar ecou-
o voce pierdută
în munții tăcerii pe care îi cerți că nu-ți răspund.
Și-acum?
Acum îmi spui că ai ars, că ai fost,
dar iubirea care nu vorbește
e doar un cuvânt nerostit-
un trecut fără glas,
un pod niciodată trecut.
Furtuna...
A-nceput din nou furtuna blestemată,
Tot ce-a fost frumos se pierde-n ceață,
Peisaje de primăvară se îneacă-n gheață,
Nici sub pământ nu scap de viscolul de la suprafață..........
Este din ce în ce mai rece la mine-n suflet,
De pe chip mi s-a șters orice urmă de zâmbet,
E rece, e rece și simt că mor,
Mor încet de al tău apăsător dor,
Fără tine n-am speranță la viitor,
Fără tine sunt un simplu muritor.......
N-am cum să scap din această furtună,
Nu se oprește dacă nu suntem împreună,
Nu se oprește dacă nu mă iei de mână,
Nu se oprește dacă nu-mi șoptești la ureche noapte bună....
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Vis
Privesc luna, îmi zâmbește,
Încercând să mă atragă
Spre cerul lin ce însoțește
O lume îmbelșugată.
Închid ochii, mă gândesc
La iubirea pierdută a noastră.
Înspre lună eu pășesc
Uitându-mi trupul la fereastră.
Ajung sus, tu mă privești
Cu un buchet de flori în mână,
Așteptând să întâlnești
O prea frumoasă zână.
Mă întreb dacă eu sunt oare
Acea zână-ntruchipată
Într-o floare protectoare
Ce-ți va dărui iubirea toată.
Te ating, te uiți în gol,
Ne-ntâlnindu-mi moarta privire
Ce speră că un miracol
Se va ivi ca o strălucire.
Ochii mei goi îi întâlnești,
Atingându-mi părul, mângâindu-l
Reușești să mă privești,
Golul inimii acoperindu-l.
Îți surâd, încep să plâng
Când încet, încet dispari.
Trandafirii eu îi strâng
În timp ce tu, domol, tresari.
O mână fină mă cuprinde,
Încălzindu-mi sufletul pustiu
Care ține încă la tine,
Necăjit și sângeriu.
Cobor treptat, deschizându-mi ochii,
Oh, lună! Mă contempli din nou,
Dar zâmbetul e acum al morții,
Suferind într-un tablou.
Îmi simt lacrimile ochilor
Transformându-se în gheață
Unde-i lumea visurilor,
Pierdută acolo în ceață?
Îți caut încă zâmbetul
Pierdut în amintire
Dar uite, îmi pierd sufletul
Într-un vis de fantezie.
Poate in alta viata
Te-am iubit
Dar poate nu a fost destul
Chiar credeam ca îți sunt menit
Dar m-ai făcut sa cred ca nu te merit
Ti-am dat tot ce am avut
Si am făcut tot ce am putut
Dar “te iubesc” au fost doar doua cuvinte pentru tine
Nu ai cum sa iubești fără dragoste de sine
Mi-ai arătat ca pot iubi
Ca ma pot deschide fără dubii
Dar cu ce folos ai făcut-o
Daca dragostea tot tu ai omorât-o
Vindecarea nu exista
Exista doar o viața trista
Fără sens,fără rost,fără iubire,fără tine
Cred ca lumea asta ar fi mai buna fără mine
Poate in alta viata ne vom putea iubi
Acum pot doar inceta din a trai
Amnezia
Ca un vis de mult uitat,
Ca o stea din noapte,
Ce cu timpul și-a pierdut,
Lumina sclipitoare.
Ca o strofă neînțeleasă,
De mulți poeți rătăciți,
În aceea listă fiind trecută,
Numele meu și multe poezi.
Parcă te-am cunoscut, însă te-am uitat,
Odată cu memoria mea pierdută,
Tu, femeia cu care stau în pat,
Cu care am stat o viața lungă.
O poză văd, e de la nunta noastră,
Ușor parcă îmi amintesc...
Dar atunci amnezia, mintea-mi controlează,
Și nu pot sa mă razvrătesc.
Dacă m-ai iubit atunci, de ce erai ecou?
Ai fost acolo, dar ca o umbră,
un soare stingher printre munți de tăceri,
ai iubit ca ploaia ce stă să inunde,
dar n-ai fost râu-doar cer.
Ai ars în tine, dar fără să luminezi,
foc îngropat sub cenușa mândriei,
mi-ai dus numele-n gând ca pe-un cântec străvechi,
dar l-ai cântat doar nopții, nu mie.
Ai fi putut fi fulger, să spinteci distanța,
ai fi putut fi vânt, să șoptești adevăr,
dar ai fost doar ecou-
o voce pierdută
în munții tăcerii pe care îi cerți că nu-ți răspund.
Și-acum?
Acum îmi spui că ai ars, că ai fost,
dar iubirea care nu vorbește
e doar un cuvânt nerostit-
un trecut fără glas,
un pod niciodată trecut.
Furtuna...
A-nceput din nou furtuna blestemată,
Tot ce-a fost frumos se pierde-n ceață,
Peisaje de primăvară se îneacă-n gheață,
Nici sub pământ nu scap de viscolul de la suprafață..........
Este din ce în ce mai rece la mine-n suflet,
De pe chip mi s-a șters orice urmă de zâmbet,
E rece, e rece și simt că mor,
Mor încet de al tău apăsător dor,
Fără tine n-am speranță la viitor,
Fără tine sunt un simplu muritor.......
N-am cum să scap din această furtună,
Nu se oprește dacă nu suntem împreună,
Nu se oprește dacă nu mă iei de mână,
Nu se oprește dacă nu-mi șoptești la ureche noapte bună....
Other poems by the author
Bun-rămas
Bun-rămas
În tumultuosul timp prezent
Mai alergăm independent
Căci pentru frica de hârtie
Ne punem țel ca datorie
Trăind în umbrele unui anotimp
Ne bucurăm cât ne-a rămas
Așteptând mereu un timp
Când va fi doar un bun-rămas.
Și pui zâmbete, doar de fațadă
Și te apleci pe esplanadă
Gândindu-te, cea mai rămas?
Din personalul nostru ceas.
Doar mica limbă de speranță
Și marea limbă de suspans
Căci într-o clipă de exuberanță
Nu ți-au lăsat nici, bun-rămas.
Regret
Astăzi inima îmi zboara,
Și m-a prins de subsoară.
Adiindu-mi, în miresme de nemurire,
Dragostea, învelită în petale de iubire
Se zbate în furtuni de dor,
Și printre valuri de amor,
Formând rafale de suspine,
Și flori ce au miros a tine.
Nori de vânturi și ploi,
Așterni-mi-s-e in cale,
Făcând doar prafuri și noroi,
Iubiri ce mi-ai pus-o în cale.
Mixt de lacrimi și stropi de ploaie,
Alcătuiesc perfect decorul,
Umplându-mi trupul de șiroaie,
Ce astăzi fac complet tabloul.
Minciună sau Adevăr?
Am ajuns ca orice Lună
Să devină un Soare mic
Și apoi orice Soare
Să devină Lună unpic.
S-a ajuns soră cu frate
Să se iubească îndrăcit
Bătrân cu tânăr, împreună
De nu știi, e frate sau mumă?!
Ne rugăm oricui ne dă,
Fără prea multă cugetare.
Și după plângem și rugăm,
Doamne, adu-ne o scăpare.
Deși bărbat , eu vreau femeie,
Și port la gât zgardă și cheie.
Deși femeie, vrei bărbat,
Că așa e trendul acceptat.
Acest continuu vals de șlagăr,
În umbra retoricii,tu ai oglinda,
Și crezul tău, e drept ofranda…
Ori spre Minciună sau Adevăr.
Gândul
Trezit in roua dimineții,
In zbuciumata zi a vieții,
Și chior de somn văd printre rânduri,
Lumina întunecată-n gânduri.
Nebun e gândul unde eu,
Mă tot zbat sa fiu un zeu,
Dar am puteri ce-s limitate,
Și ancorat mă țin in departe.
Departe-n văi de realitate,
Poteci de gânduri strâmtorate,
Și-n briza rece de îndoială,
Devin mahmur, căci gândul zboară.
Dar in văzduhul omenirii,
Recapăt gândul scurt al firi,
Căci nu pot să străbat pământul,
Decât purtat pe sus de Gândul.
Nerv
Pentru oricine, la început e Cuvântul
Apoi devine fapte dorite sau incidente
La unii bucurii, la alți mai mult regrete
Iar la final rămânem noi, bătrânii și gândul
Te miri, că reînnoim sistem după sistem
Căci unii n-au durere nici în stern
Unde mai pui căci, prindem și viteză
Și nu vedem decât, o viață-n antiteză.
Ce să mai speri la ziua cu de toate,
Când unii au doar case, averi și palate
Iar alții din sărăcie, își fac un zâmbet
Iar din piept lor răsare, floare de bocet.
Ne naștem fără să aducem nimic,
Murim fără să mai luăm nimic,
Dar o viață ne luptăm sa adunam ceva
Iar la final rămâne în decor, o stea.
Poate
Societatea, scumpă societate
Tot mereu ești mai în spate
Tremurând sub rugăciune
Poate apuci să-o spui și mâine
De dormi, speri că poate,
Mâine nu mai dai din coate,
Sau nu prea mai dormi deloc
Umbli buimac să ai foc
Tremuri atunci când îți-e rău
Dar să te schimbi nu vrei, zău
Te uimești cin’ te conduce
Și te plângi că nu-ți ajunge
Nici să mori nor’ să te lase
Și-ți vor pune peste tot plase
Iar la final îți poți spune
Subjugat, o rugăciune
Bun-rămas
Bun-rămas
În tumultuosul timp prezent
Mai alergăm independent
Căci pentru frica de hârtie
Ne punem țel ca datorie
Trăind în umbrele unui anotimp
Ne bucurăm cât ne-a rămas
Așteptând mereu un timp
Când va fi doar un bun-rămas.
Și pui zâmbete, doar de fațadă
Și te apleci pe esplanadă
Gândindu-te, cea mai rămas?
Din personalul nostru ceas.
Doar mica limbă de speranță
Și marea limbă de suspans
Căci într-o clipă de exuberanță
Nu ți-au lăsat nici, bun-rămas.
Regret
Astăzi inima îmi zboara,
Și m-a prins de subsoară.
Adiindu-mi, în miresme de nemurire,
Dragostea, învelită în petale de iubire
Se zbate în furtuni de dor,
Și printre valuri de amor,
Formând rafale de suspine,
Și flori ce au miros a tine.
Nori de vânturi și ploi,
Așterni-mi-s-e in cale,
Făcând doar prafuri și noroi,
Iubiri ce mi-ai pus-o în cale.
Mixt de lacrimi și stropi de ploaie,
Alcătuiesc perfect decorul,
Umplându-mi trupul de șiroaie,
Ce astăzi fac complet tabloul.
Minciună sau Adevăr?
Am ajuns ca orice Lună
Să devină un Soare mic
Și apoi orice Soare
Să devină Lună unpic.
S-a ajuns soră cu frate
Să se iubească îndrăcit
Bătrân cu tânăr, împreună
De nu știi, e frate sau mumă?!
Ne rugăm oricui ne dă,
Fără prea multă cugetare.
Și după plângem și rugăm,
Doamne, adu-ne o scăpare.
Deși bărbat , eu vreau femeie,
Și port la gât zgardă și cheie.
Deși femeie, vrei bărbat,
Că așa e trendul acceptat.
Acest continuu vals de șlagăr,
În umbra retoricii,tu ai oglinda,
Și crezul tău, e drept ofranda…
Ori spre Minciună sau Adevăr.
Gândul
Trezit in roua dimineții,
In zbuciumata zi a vieții,
Și chior de somn văd printre rânduri,
Lumina întunecată-n gânduri.
Nebun e gândul unde eu,
Mă tot zbat sa fiu un zeu,
Dar am puteri ce-s limitate,
Și ancorat mă țin in departe.
Departe-n văi de realitate,
Poteci de gânduri strâmtorate,
Și-n briza rece de îndoială,
Devin mahmur, căci gândul zboară.
Dar in văzduhul omenirii,
Recapăt gândul scurt al firi,
Căci nu pot să străbat pământul,
Decât purtat pe sus de Gândul.
Nerv
Pentru oricine, la început e Cuvântul
Apoi devine fapte dorite sau incidente
La unii bucurii, la alți mai mult regrete
Iar la final rămânem noi, bătrânii și gândul
Te miri, că reînnoim sistem după sistem
Căci unii n-au durere nici în stern
Unde mai pui căci, prindem și viteză
Și nu vedem decât, o viață-n antiteză.
Ce să mai speri la ziua cu de toate,
Când unii au doar case, averi și palate
Iar alții din sărăcie, își fac un zâmbet
Iar din piept lor răsare, floare de bocet.
Ne naștem fără să aducem nimic,
Murim fără să mai luăm nimic,
Dar o viață ne luptăm sa adunam ceva
Iar la final rămâne în decor, o stea.
Poate
Societatea, scumpă societate
Tot mereu ești mai în spate
Tremurând sub rugăciune
Poate apuci să-o spui și mâine
De dormi, speri că poate,
Mâine nu mai dai din coate,
Sau nu prea mai dormi deloc
Umbli buimac să ai foc
Tremuri atunci când îți-e rău
Dar să te schimbi nu vrei, zău
Te uimești cin’ te conduce
Și te plângi că nu-ți ajunge
Nici să mori nor’ să te lase
Și-ți vor pune peste tot plase
Iar la final îți poți spune
Subjugat, o rugăciune