Încă...

încă, eu doresc

Să te regăsesc,

Eu tot te privesc

Fără să vorbesc

 

Încă, te vreau

Mulți nu credeau,

Cât am sa stau

Ca să te iau

 

Încă, eu te-aştept

Cu gaura-n piept,

Nu am să accept

Că totu-i nedrept


Category: Parting poems

All author's poems: Patricia Bleaja poezii.online Încă...

Date of posting: 24 апреля 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 588

Log in and comment!

Poems in the same category

Trandafirul ars

Am pregătit pentru ea, un trandafir, 

Roșu și pufos,cu spini lucioși.

Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,

Am luat după muncă trandafirul,

Și cu pași repezi 

Am plecat la ea.

Când m-a văzut pe mine,

Ea nu s-a bucurat, 

Eu i-am întins trandafirul,

Ea la luat, și a plecat  cu el în bucătărie,

 A luat un chibrit,

A venit spre mine, 

Și în fața mea a ars trandafirul.

Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.

Și eu tot mă întreb,

Pentru ce a ars ea trandafirul?

Atât de frumos,și parfumat,

Care a fost pentru ea?

 

Autor Alina Zamurca 🎀 

Poezie compusă pe 18.10.2024

More ...

Inimi

Iubim pe cei ce nu ne iubesc,

Ne întâlnim cu cei pe care-i ocolim,

Ei ne iubesc, dar noi le stricăm vis,

Și inimile lor în tăcere le-nșelăm.

Rămânem singuri, cu dorul în piept,

Suferim mult, în nopți fără sfârșit,

Unii cad pe drumuri ce duc la regret,

Alcoolul umbrește ce era cândva sfânt și iubit.

Speranța dispare, iubirea pare pierdută,

Omul își închide inima, în tăcere mută,

Nu mai lasă pe nimeni să pătrundă-n ea,

Și astfel singurătatea devine a lui stea.

 

Autoarea Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 03.11.2024

 

More ...

La un apus de soare de mână cu umbra ta

Și vara de odinioară a înflorit tânără și frumoasă cândva... cândva când ne-am iubit

În inima adâncă a soarelui arzător, deși amăgirea se deșira pe buzele mele, speram viu ca încă să te iubesc 

Sa fiu capabilă să iubesc ce nu m-a iubit, atât de dulce era acea amăgire purtată-n raze, care se luptau ca încă să bată vii

 

Să bată inimii reci ce nu-mi aparține, așadar rămând acu'-n pribeagul pustiu repetând și tot repetând numele tău

Cu cuvinte mute si gura udă de lacrimi, implor cerul îngenunchiată să-mi mai dea trăiri de amor cu tine, sa numai simt cu mă poartă vântul spre eternul n-ai să vii

 

Și nu mai vreau minciuni, vreau doar ca gura verii să mă aducă înapoi, chiar dacă asta ar însemna să-mi devoreze carnea de pe mine până la os, ca astfel, poate într-o altă viață să fie un destin astfel scris, să fi putut experimentat simplu și unicul sentiment de a împărți un amor între două flăcări de viață vii

 

 

More ...

Când teroarea ne-nvata sa trăim

Sufletul, pustiul strigăt infinit al libertății

Ce pulsează dorul cu strigătele captive ale ființelor ce doar pretindem să fim

 

Zbierăm să fim înțeleși, iubiți de întunericul ce ne îngenunchează drept-n inima

Ne mințim cu minciunii colorate și vii în cuștile de fier al sufletului nostru, că doar ni s-a părut c-am suferit, ca ne-a durut, că am trăit un sentiment mort atât de viu

 

 

More ...

Dormim ca să nu murim

Și când ne doare, închidem ochii sa simți adâncimea durerii sau pentru a ne spune proprii minții să dăm totul uitării?

 

Când doare atât de tare, ce ne face să nu putem închide niciun măcar un ochi, faptul că oricum meritam să îndureram acesta durere sau nu merită nici măcar să trăim cu ceva atat de dur și adanc-n al nostru suflet, cu ceva ce nici măcar nu putem explica?

 

Sau cum e atunci când nici măcar nu vrei sa dormi, pentrucă nici măcar numai vrei sa continui viața care ți s-a pus în pale de nicăieri s-o trăiești? Cum e când vrei sa treci în neființă oare? Și de ce, pentru ce sau pentru cine mai cu corectitudine spus?

 

Pentru cineva care nici nu e om, nici nu iubește, nici nu stă.

Nu simte prin ce treci și nici nu i-ar păsa pentrucă nu degeaba  te vrea doar suferind și pleacă când îți este lumea cea mai dragă

 

Deoarece acești oamenii nu stau cu zile nedormite, ei doar îți consumă timpul prin iluzia prezenței, îți torturează viața cu cea mai dulce-cruda minciună:" Eu nu o sa te părăsesc niciodată. "

 

 

More ...

Deprimat.

Seara deprimat mă uit la stele

Le privesc și mă gândesc la tine,

De ce nu ești în brațele mele

De ce nu ești lângă mine....

 

Regret că nu mai ești a mea,

Dar eu încă sunt la tău,

De pe cer s-a furat o stea,

Lipsa ei îmi face rău......

 

Defapt... nimic nu s-a furat

Eu sunt cel care am pierdut-o,

Merit să fiu deprimat,

Eu sunt cel care am rănit-o.....

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍