Crăciun Ștefana
Un soare atât de frumos,
Dar în inima e furtună
Cu tunete și totodată dureros
Aș putea zice "ploaie nebună"
Căci nu mai sunt eu, de multă vreme
Și totuși am puterea să-mi revin
Dar totuși e prea devreme
Și totuși îmi place acest plăcut chin
Și mă uit pe fereastră,
Din depărtare te vad prin suflet cum tu vii
Îți zic :"hai, intră!"
Și îl văd cu ochii mari cum mă privii
De parcă ar spune "îmi pare rău"
Dar deja e prea târziu
Nu mai pot lupta să fiu în viitorul tău
Sunt un mort, cut toate că sunt viu
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Te las.
Poem: Cântecul nopții
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman
Poem: Nană mare
Poem: O stea căzătoare
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Aș striga,aș chema
Poem: Zăpadă în Martie
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea