Crăciun Ștefana
Un soare atât de frumos,
Dar în inima e furtună
Cu tunete și totodată dureros
Aș putea zice "ploaie nebună"
Căci nu mai sunt eu, de multă vreme
Și totuși am puterea să-mi revin
Dar totuși e prea devreme
Și totuși îmi place acest plăcut chin
Și mă uit pe fereastră,
Din depărtare te vad prin suflet cum tu vii
Îți zic :"hai, intră!"
Și îl văd cu ochii mari cum mă privii
De parcă ar spune "îmi pare rău"
Dar deja e prea târziu
Nu mai pot lupta să fiu în viitorul tău
Sunt un mort, cut toate că sunt viu
Category: Parting poems
All author's poems: Crăciun Ștefana
Date of posting: 29 марта 2024
Views: 511
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Bătrâni furați de zile
Poem: Carabie de dor
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Poem: Salcâmule...
Poem: Puțin din tine
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Priviri
Poem: Soc matinal
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.