Crăciun Ștefana
Un soare atât de frumos,
Dar în inima e furtună
Cu tunete și totodată dureros
Aș putea zice "ploaie nebună"
Căci nu mai sunt eu, de multă vreme
Și totuși am puterea să-mi revin
Dar totuși e prea devreme
Și totuși îmi place acest plăcut chin
Și mă uit pe fereastră,
Din depărtare te vad prin suflet cum tu vii
Îți zic :"hai, intră!"
Și îl văd cu ochii mari cum mă privii
De parcă ar spune "îmi pare rău"
Dar deja e prea târziu
Nu mai pot lupta să fiu în viitorul tău
Sunt un mort, cut toate că sunt viu
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Crăciun Ștefana
Дата публикации: 29 марта
Просмотры: 71
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: disensiuni/10
Поэма: Pe veci aproape
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării
Поэма: Iubirea poartă sentimente!
Поэма: Urma mea
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Поэма: Cât contează limba ta...
Поэма: Natură, creație...
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei