1  

Pe veci aproape

Drumul meu e asemeni metalului ros,
Asemeni fierului tocit de bătaie,
O muzică trecută prin tot ce a fost
Si scrisă în grabă pe-o ultimă foaie.

Casa mea e în mijloc de pădure,
Asemeni cuibului construit în frunzani-
Să poată veni mama la mine,
Chiar dacă vor trece o mie de ani.

Să bată la ușă cu vântul de-afară
Si crengile mele, încet, să deschidă.
Să bem ceai cu lămâi ca odinioară
Si la plecare să mă cuprindă.

Să vină tata din ierbi și izvoare,
Să bată la ușă prin murmur adânc
Si frunzele mele să-i pun la picioare,
Iar când se va duce, în taină să plâng.

Să-mi vii și tu mai târziu de pe stele
Si să cobori de sclipire în noapte
Cu raza ce cade grăbită din ele,
Pentru a-mi fi peste veacuri aproape.


Категория: Мысли

Все стихи автора: Daria poezii.online Pe veci aproape

Дата публикации: 28 июня 2016

Добавлено в избранное: 1

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 3202

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Iubire pierduta

Te amăgești ucisă de dor și disperare;
Poate acum e vremea, la tot, să dai uitare,
Poate acum e timpul să te gândești la tine
Topindu-te în brațe la altul ca și mine.

Ne alintam pe pânze de dor si amăgire
Si tu credeai în trupu- ți ce aburea iubire,
Iar eu credeam în vise, ce-n ochi ți le citeam
Si poate că și-n tine, atuncea ,eu credeam.

Te bucurai nebun-o cînd mă vedeai venind
Parcă eram eu singur, cu tine, pe pămînt,
Si îmi zmulgeai din gânduri sălbatice speranțe,
Când te lăsai cu capul pe ale mele brațe.

Acum îți lași privirea să-ți curgă șiruri, rîu,
Căci înțelegi atentă, că poate fi tîrziu,
Dar mă mai cauți, încă, pe drumuri cunoscute-
Ca să întorci splendoarea unei iubiri pierdute.

Еще ...

Anotimpurile vieții

Un miros de iarbă verde,

Iarba-n ochii mei se pierde

Și alerg gălăgioasă

În spre maica mea frumoasă.

 

Dulce-i primăvara vieții,

Scumpă-i vara tinereții,

Tandră-i toamna armoniei,

Rece-i iarna veșniciei.

Soarele oricum răsare,

Dragostea-i nemuritoare.

 

Când miroase spincu-n glie

Aștept dragostea să vie

Și cu buzele amare

Să îmi dea o sărutare.

 

Frunza zboară, frunza cade

Dorul de copii mă arde,

Iar picioarele mă dor

Să pornesc în urma lor.

 

Fulguie în părul meu

Alb, cernut de Dumnezeu,

Sau sunt eu un fulg de nea

Și mi-i cald în palma ta.

Еще ...

Inmormantare

Pământul şi lutul s-aşterne 
Să-ngroape durerea în mine. 
Azi parcă nu mă mai pot teme 
Decât de distanţă de tine. 

E negrul în jur şi e gheaţă. 
E frigul din stropii de ploaie. 
Departe sunt astăzi de viaţă 
Şi cerul în mine se-ndoiae 

Mi-e lumea nespus de străină, 
Asemeni sicriului-mi este, 
Căci moartea se simte regina 
În scurta şi trista poveste. 

Aşteaptă-mă bulgar de ceară! 
Topine-vom odat’ amândoi 
Şi îngerii plânge-vor iară, 
Că-n lume nu-s oameni că noi.

Еще ...

O iubești

Ochii tăi îmi par de ceară,

Vor genunchii să te doară

Când spre dânsa te pornești;

Spune-mi, spune-mi - o iubești?

 

Chiar și-n zilele senine

Pari cu ploaie peste tine

Când te ia cu mângâiere,

Spune-mi, spune-mi - din plăcere?

Еще ...

Prietenia

În lumea asta plină de oameni minunați

Cu sufletul ne-alegem prietenii ca frați.

De-a noastră întâlnire sunt bucuros nespus 

Și pentru tine'acuma ridic paharul sus!

 

Azi e ziua ta , prietene iubit,

Îți doresc din suflet să fii fericit!

Să te știu o viață tânăr și voios,

La mulți ani amice, să fii sănătos!

 

Să nu ții supărare pe timpul trecător,

Suntem pe lumea asta scânteia unui dor

Și las să bată ceasuri, căci eu aș vrea să-ți spun:

Prietenu-i ca vinul - cu vremea, tot mai bun!

 

Eram copii năstrușnici și alergam vioi,

Acum ne prind nepoții ce-aleargă după noi.

Se schimbă toate-n lume și tu te vei schimba,

Dar să nu dai uitării prietenia mea!

Еще ...

Ce păcat că Vieru s-a stins

Ce păcat că Vieru s-a stins;
Roua îi plînge plecarea.
În spațiul acidului vis -
Durerea- i adâncă ca marea.

Si numai eu stau...
Pe pietre cumplit de -mpietrite,
Eu văd orizontul de ieri -
Prin frunze de plop vestejite...

Un glas ce mă cheamă
Prin vers, mi-aduce atâta durere,
Că -mi pun împotrivnicul mers
Să facă doar pași în tăcere.

Si totuși mai stau ...
Privind peste ape, departe,
Mă văd ca-n oglindă
În al meu ocean de singuratate...

Doar mama mai vine la mine
În rânduri atât de-ndrăgite.
Le strâng lângă suflet, la piept,
Si genele- mi cad - umezite.

Ce păcat că Vieru s-a stins
Chiar dacă scrisu-i arde cu' eternă energie,
Mă -ntristez. Că doar lui i-ar stat cu putință
Să scrie sufletului meu - o poezie...

Еще ...

Стихи из этой категории

🎤 În liniştea din casă

În liniştea din casă  

Se-aude gălăgie,  

Tot suflul ce se zbate  

Parcă-i pură poezie, pură poezie.

 

Refren

E singurul moment în care  

Visez că sunt un oarecare,  

Că nu dau socoteală azi,  

Mă plimb pribeag prin vise,  

Dar fericit şi mult mai împlinit.

 

În liniştea din casă  

Se-aude gălăgie,  

Nu e însă nimeni,  

Doar eu şi a mea trăire, a mea trăire.

 

Refren

E singurul moment în care  

Visez că sunt un oarecare,  

Că nu dau socoteală azi,  

Mă plimb pribeag prin vise,  

Dar fericit şi mult mai împlinit, mai împlinit.

 

Paharul încă-i plin cu vin,  

Torn amintiri ce tot revin  

Şi sper că, încet sorbind,  

Dispar şi cele cu venin, cu venin.

 

La fund rămâne amărăciunea,  

Durerea se zbate ca peştele la mal,  

Vrea să-mi tulbure gândirea,  

Să-mi zguduie trăirea, trăirea.

 

În liniştea din casă  

Se-aude gălăgie,  

Tot suflul ce se zbate  

Parcă-i pură poezie, pură poezie.

 

Refren 

E singurul moment în care  

Visez că sunt un oarecare,

Că nu dau socoteală azi,  

Mă plimb pribeag prin vise,  

Dar fericit şi mult mai împlinit, mult mai împlinit.

Еще ...

Miniscenariu cu iasomie

nimeresc lupta umbrei mele cu întunericul,

atât de puternic şi autentic.

din zumzete şi-un zâmbet stingher,

privirea mi se opreşte deasupra câmpului cu narcise.

 

nu-i chip şi nici întrebare

fragil e sufletul ce tânjeşte după libertate,

încleştat de-ai fi în pustiul trecutului,

aşează-ți pardesiul ca un trofeu-

singura bătălie câştigată cu iernile ce s-au dus dintre noi.

Еще ...

Terori noctorne

m-am trezit în dimineața aceasta confuz

nu eram nici om pe de-a-ntregul

nici spirit

dar puteam să merg

să deschid fereastra

să primesc ziua înăuntru-mi

printre ruinile sufletului

să-mi calc cu tălpile goale pe inimă

sub privirile tale încremenite

Doamne

exclami

și te văd adunându-mi resturile

fragmente din care încă mai picura sânge

 „cum ai putut face asta?”

mă-ntrebi

iar eu îți răspund că n-am făcut nimic

că m-am trezit dintr-un somn adânc al rațiunii

sfârtecat de monștri

tu plecasei de cu seară să numeri stelele

de pe cer

la ce ți-o fi trebuit să numeri stelele chiar în noaptea aceasta

n-am înțeles

te căutam înfrigurat printre cearșafuri

încolțit de toate stihiile întunericului

dar nu erai acolo

nu aveam de ce să mă prind

în căderea aceea imposibil de exprimat în cuvinte

când îți vezi viața derulată la viteză maximă

înapoi

și când te trezești la mijlocul drumului înăuntru-ți

cu sufletul încremenit

asemenea unei stalactite imense

pe tavanul unei peșteri antice...         

Еще ...

Aforisme I – G. Trofin

 

Nu zdruncina liniștitea pietrelor dacă nu îți duci drumul până la capăt. 

 

Gândurile rele ascut cuțitele. 

 

Lumina ne îmbrățișează prin umbră. 

 

Iubirea uneori e ca un tribunal — ne judecă blând, ne condamnă greu;

 

Într-un cerc vicios π = 0

 

Raza unui cerc vicios poate fi mai mare decât diametrul.

 

Veșnicia este clipa care refuză să treacă.

 

Moartea nu vine, ea așteaptă dintotdeauna.

 

Pe drumul greșit, umbra ne precede pașii.

 

Nu cere pomului roade primăvara. 

 

În singurătate nu uita de tine.

 

Nu sta in furtună dacă nu ai rădăcini adânci.

 

Omul nevrednic caută întotdeauna sfârșitul.

 

Dumnezeu tace și în tăcerea lui se află totul.

 

Sfârșitul e începutul nevăzut.

 

Infinitul încape într-o privire atunci când iubești. 

 

Trupul este temnița sufletului. 

 

Adevărul îl porți ca pe o rană ascunsă.

 

A găsi din întâmplare… e cadoul unei căutări pe care ai abandonat-o.

 

În abis te ridici spre tine însuți.

 

În tăcerea de după ceartă ne rănesc privirile.

 

Rădăcina timpului este cordonul ombilical. 

 

Cunoașterea crește pe rădăcina necunoscutului.

 

Moartea e viața care se întoarce acasă.

 

Evoluția desenelor rupestre s-a încheiat cu o literă

 

Dumnezeu locuiește în întrebările fără răspuns.

 

Ne întoarcem mereu din drumuri pe care nu le-am făcut.

 

În abis ne privim cel mai limpede chipul.

 

Infinitul se ascunde în ceea ce e prea mic să vedem.

 

Sufletul e un cer pe care trupul îl întunecă.

 

Cine se caută pe sine se pierde.

 

Moartea e singura poartă care duce la viață.

 

Ce este mai aproape de noi e cel mai departe de înțelegere.

 

Uneori chiar și întunericul poate crea umbre.

 

Adevărul nu are chip dar poartă mii de măști.

 

Cine iubește, acceptă să fie rănit.

 

Nimicul e plin de ceea ce nu putem cuprinde.

 

Timpul nu curge — noi înotăm în el.

 

O întrebare bună scufundă toate răspunsurile.

 

Singurătatea ne leagă mai strâns decât iubirea.

 

Adevărul se destramă în momentul în care încercăm să croim minciuni.

 

Fiecare clipă poartă greutatea veșniciei.

 

Ne apropiem, fugind unul de altul.

 

Răul e oglinda neputinței noastre ascunse.

 

Dorința ne trădează mai mult decât frica.

 

Nu există bucurie mai mare decât să stai la umbra copacului plantat de tine.

 

Singurătatea este efectul unei prăbușiri. 

 

Sufletul tace, dar de fapt strigă mai tare decât trupul.

 

Ne naștem într-un univers care ne ignoră existența.

 

Întrebarea corectă este mai grea decât răspunsul.

 

În fiecare despărțire trăiește un început nevăzut.

 

Cerul se deschide doar pentru cei care nu cred că există.

 

Moartea nu ne ia, ne readuce la ceea ce am fost dintotdeauna.

 

Frica ne forțează să iubim doar cu jumătate de inimă.

 

Mereu existăm în oglinda altuia.

 

Gândul care nu trezește nu ne aparține.

 

Libertatea e paradoxul de a alege ceea ce te închide.

 

Infinitul este începutul lui Dumnezeu. 

 

Cunoașterea absolută e lipsa de a mai întreba.

 

Sufletul nu se ascunde de ceilalți, ci numai de tine.

 

Singurul cadou nepăcut pe care il poți face trupului este o oglindă. 

 

În absența sensului, fiecare alegere devine sacră.

 

Tăcerea are cea mai bogată memorie.

 

Viitorul există doar pentru cei care nu-l înțeleg.

 

Singurătatea în doi e mai reală decât comuniunea în mulțime.

 

Spiritul se ridică din cadavrul timpului.

 

Gândul rău nu vine niciodată singur.

 

Liniștea e mai zgomotoasă decât toate strigătele lumii.

 

Noi nu privim lumea; lumea ne privește prin noi.

 

Eternitatea nu are timp; noi suntem cei care o măsurăm.

 

Nu chema toamna dacă plângi când frunzele cad.

 

Nu scutura umbrele trecutului dacă te-ai îndepărtat complet de lumina prezentului.

 

Nu tulbura adâncul apei dacă nu ai curaj să te scufunzi până la fund.

 

Nu deschide porțile tăcerii dacă ai nevoie de ajutor.

 

Nu răscoli cenușa amintirilor dacă nu ai ars complet. 

 

Nu te înhăma la căruța celui care folosește biciul.

 

În zadar plantezi pomi dacă nu-ți plac roadele lor.

 

Într-o zi toridă umbra fără o cană de apă nu e suficientă. 

 

Învață să dai din aripi înainte de a-ți crește penele.

 

Uneori trebuie să îți vezi în oglindă și spatele. 

 

Vei putea prețui puterea cuvintelor numai atunci când nu le vei mai auzi.

 

Schimbă cursul râului dacă ai casa pe malul său.

 

În oglinda lumii chipul tău să nu se reflecte.

 

Nu privi amurgul numai cu ochii ci cu toată ființa. 

 

Nu privi amurgul ca pe un sfârșit ci ca pe un nou început. 

 

Dacă ți-e frică de noapte nu dormi. 

 

Nu privi abisul altuia de pe muntele tău. 

 

Nu distruge temelii care au rezistat secole dacă nu poți înălța ceva mai puternic.

 

Nu striga în pădure dacă te sperie ecoul.

 

Nu mișca piatra de pe marginea prăpastiei. 

 

Plantează copaci pe margini de prăpăstii.

 

Când te afli într-un grup nu disprețui singurătatea. 

 

Poți intra în singurătatea altuia doar venind și tu din singurătate. 

 

 Nu privi stelele dacă ești orgolios.

Еще ...

transfigurare 1/11

vremea-i cam aspră

cercurile din cubul lui metratron

se-nvârtesc aiurea...

libertatea-i pusă la vânzare

pentru câteva denunțuri.

 

făra să fie observată,

luna

își ascunde tristețea

printre tufele

de coral roșu.

 

Еще ...

PORTRET

PORTRET

 

Și de-aș da timpul înapoi,

Portretul să ți-l creionez,

Copil fragil cu ochii verzi, 

Să știi!

Ai învățat să ierți! 

 

Ai învățat să-ți îndrăgești, 

Și zâmbetul chiar de-i timid.

Să îți vorbești și cu blândețe, 

Și să visezi lucruri mărețe!

 

Ai învățat să te susții, 

În nopțile de agonie.

Să îți șoptești subtil dar cald, 

Mai poți!

Puțin mai e și fi-va mâine!

 

Și dacă îți aduci aminte, 

De părul creț ce îl urai, 

Azi cred că ai vreo cinci produse, 

Să-l stilizezi și să-l repari!

 

Acum porți roz, portocaliu și verde, 

Negrul e doar pentru ocazie!

Ai învățat c-a te schimba, 

Înseamnă a te valora!

 

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍